De ce a fost atât de detestată Maria Antoaneta, „cea mai controversată regină din istorie”?
Înfățișată drept o libertină fără minte, o conspiratoare și o cheltuitoare nechibzuită, Maria Antoaneta a fost executată public. Acum, o mare expoziție deschis pune sub semnul întrebării unele dintre miturile care o înconjoară.
„Toți ochii vor fi ațintiți asupra ta”, o avertiza Maria Terezia, împărăteasa Austriei, în aprilie 1770, pe fiica sa, arhiducesa Maria Antonia, în vârstă de 14 ani, când se pregătea să se căsătorească cu viitorul rege Ludovic al XVI-lea al Franței, la Palatul Versailles. Însă atenția la care a fost supusă Maria Antoaneta, așa cum avea să fie cunoscută mai târziu, a fost mult mai crudă decât se anticipase. A fost înfierată ca libertină, conspiratoare și cheltuitoare iresponsabilă, al cărei stil de viață extravagant ruina țara - acuzații care aveau să precipite Revoluția Franceză și să ducă la un spectacol rar și șocant: execuția publică a unei regine, scrie BBC.
Fascinația populară pentru Maria Antoaneta nu s-a stins niciodată, dar din ce în ce mai des povestea ei este pusă sub semnul întrebării. Merita ea disprețul sau a fost o martiră prinsă între interese opuse și distrusă de minciuni? Pentru dr. Sarah Grant, curatoarea expoziției „Marie Antoinette Style”, deschise la Victoria and Albert Museum din Londra, în perioada 20 septembrie 2025 - 22 martie 2026, ea este „cea mai elegantă, analizată și controversată regină din istorie”. Marcând 270 de ani de la nașterea acestei figuri inovatoare, dar denigrate, expoziția îi celebrează simțul estetic și pune sub lupă miturile care i-au modelat reputația.
Unul dintre aceste mituri este celebra, dar falsă, replică „Să mănânce cozonac!”, un răspuns obraznic la criza pâinii. Atribuită unei „mari prințese” în Confesiunile lui Rousseau, scrise în 1765 - când Maria Antoaneta avea doar 10 ani și se afla încă în Austria - expresia nu a fost rostită de ea.
Alte „știri false” apar în forma „afacerii colierului cu diamante” (1785-1786), în care un colier cu peste 600 de diamante a fost comandat fals în numele reginei, întărind reputația ei de extravagantă, în ciuda achitării sale la proces.
Stilul de viață luxos al tinerei regine era, desigur, o insultă la adresa săracilor înfometați. Căsătorită cu un soț slab de minte și cam plictisitor, mai interesat de vânătoare decât de ea și incapabil, timp de șapte ani, să consume căsătoria, Maria Antoaneta și-a găsit distracția în petreceri extravagante, jocuri de noroc și modă. Rochiile ei bogat decorate, cu fuste uriașe și coafuri imense, au fost imitate pe scară largă și mai târziu au inspirat vedete pop precum Madonna și Rihanna, dar și designeri ca Vivienne Westwood, Dior și Moschino.
„Madame Déficit”
Porecla de „Madame Déficit”, însă, era nejustificată. Deși cheltuia mai puțin decât frații regelui și făcea parte dintr-un lung șir de monarhi francezi risipitori, regina străină a devenit țap ispășitor pentru problemele financiare ale guvernului.
„Cheltuielile de război au fost cele care au ruinat Franța, nu banii cheltuiți de Maria Antoaneta”, spune Grant pentru BBC.
„Bugetul ei pentru haine ar fi echivalentul a aproximativ 1 milion de dolari astăzi, dar Franța a cheltuit 11,25 miliarde doar pentru Războiul de Independență al Americii”, a adăugat curatoarea expoziției de la Londra.
Chiar și reducerea cheltuielilor i-a atras dușmani noi.
„Când încetează să mai poarte mătase, industria mătăsii intră în criză, pentru că le amenință existența”, explică Grant.
Iar când, în 1783, a încercat să-și schimbe imaginea cu un portret în haine mai simple,alături de copiii săi, tabloul a fost rapid înlocuit cu unul mai somptuos și formal.
Folclorul din jurul reginei a omis însă faptele ei de caritate. Își recicla anual garderoba, împărțind-o servitoarelor; a adoptat mai mulți copii, printre care și pe Jean Amilcar, originar din Senegal, pe care l-a eliberat din sclavie. De asemenea, „a refuzat daruri scumpe de la soțul ei” și „a donat generos pentru opere de caritate”, spune autoarea Melanie Burrows, citată de BBC. Departe de a fi „proasta fără minte” din portretele dușmanilor, Burrows susține că era „bine intenționată, generoasă și cu inima bună”.
Trimisă la curtea franceză ca un gest de pace după ani de ostilitate între Franța și Austria, Maria Antoaneta avea loialități împărțite care au alimentat suspiciunile (nu toate nefondate) că ar fi împărtășit secrete militare cu Austria. Era considerată indiferentă față de poporul francez, iar porecla batjocoritoare „L’Autri-chienne” (joc de cuvinte între „austriacă” și „cățea”) ilustrează neîncrederea care a stârnit ura publicului.
Spre deosebire de un rege, o regină nu avea putere oficială și trebuia să rămână în umbră. Maria Antoaneta era considerată prea vizibilă, prea vie, prea dispusă să-și folosească farmecul pentru a influența politica, lobby discret printre miniștri și opoziție față de reformele constituționale de care țara avea nevoie. Pentru dușmanii săi, regina trebuia distrusă. Pamflete calomnioase, unele pornografice, o acuzau de promiscuitate (deși contele Axel von Fersen este singurul ei iubit cunoscut), orgii, relații lesbiene și chiar incest.
„Toate aceste bârfe erau alimentate de misoginie”, afirmă Grant, adăugând că „multe dintre miturile persistente... au apărut în secolul al XIX-lea, când biografiile ei au fost scrise de bărbați”. Potrivit lui Burrows, regina era de fapt pudică. Bea rar, flirta foarte discret și „ura să fie văzută dezbrăcată, chiar și de servitoarele ei”. Totuși, aceste clișee persistă.
În cartea Marie Antoinette's World: Intrigue, Infidelity, and Adultery in Versailles (Lumea Mariei Antoaneta - Intrigi, infidelități și adulter la Versailles) din 2020, autorul Will Bashor speculează că sângerările ei uterine cronice ar fi fost cauzate de o boală venerică. Dar admite și că ea a fost „abuzată emoțional”, „plictisită” și „neglijată”.
În realitate, „a fost o mamă devotată”, spune dr. Laura O’Brien, profesor asociat de istorie europeană modernă la Universitatea Northumbria din Marea Britanie, amintind „relația tandră și emoțională” pe care regina o avea cu copiii săi, spre deosebire de educația rece pe care o primise ea însăși. A fost prima regină franceză care și-a alăptat copiii și care s-a îmbrăcat - așa cum se vede în portretul respins - într-un stil potrivit vieții de familie și retragerii sale la țară.
Fascinația continuă pentru cea mai detestată regină a Europei se leagă și de tragedia destinului ei: o mireasă-copil dintr-o dinastie regală, forțată într-o situație imposibilă, transformată în final într-o figură tragică îmbrăcată într-o cămașă albă, cu părul tuns scurt, dusă cu o căruță spre moarte. Pentru revoluționari, ea a devenit simbolul a tot ceea ce trebuia schimbat în Franța, iar execuția ei din 1793 a fost menită să curețe țara de excesele Vechiului Regim.
Fie că moartea Mariei Antoaneta a fost sau nu justificată, influența ei nu a putut fi stinsă. A apărut moda tunsorilor „arici” scurte și a colierelor roșii, simbolizând tăietura ghilotinei. A fost detestată de cei care au crezut poveștile despre ea, dar a fost și, pe termen lung, admirată.
Foto sus: Regina Maria Antoaneta, în 1783. Pictură de Élisabeth Vigée Le Brun (© Google Art Project)
Mai multe pentru tine...
