Bătălia a fost câștigată, dar cu ce preț? 7 victorii a la Pyrrhus consemnate de istorie
Secole de istorie militară ne-au oferit numeroase exemple de victorii obținute cu mari sacrificii, care au avut puține avantaje față de o înfrângere. Aceste triumfuri au fost adesea însoțite de pierderi uriașe de vieți omenești sau nu au contribuit deloc din punct de vedere strategic la succesul final.
Site-ul The Archive a realizat o listă de 7 victorii a la Pyrrhus, în care bătălia a fost câștigată, dar războiul a fost în final pierdut.
Bătălia de la Asculum
Termenul de „victorie a la Pyrrhus” a apărut pentru prima dată după un război purtat acum peste 2.000 de ani între romani și grecii Epir, o regiune ce cuprindea nordul Greciei și sudul Albaniei. Conduși de regele Pyrrhus, grecii au câștigat prima bătălie împotriva Romei, precum și fatidica bătălie de la Asculum, unde au fost victorioși, dar au suferit pierderi extreme. Legenda spune că după această victorie, Pyrrhus ar fi spus: „Dacă vom mai câștiga încă o bătălie împotriva romanilor, vom fi complet distruși”.
Pierderile suferite de armata lui Pyrrhus în cel două victorii au însemnat că romanii au putut câștiga decisiv a treia bătălie datorită superiorității numerice, punând capăt războiului și dând naștere unei expresii noi: victoria a la Pyrrhus.
Bătălia de la Chancellorsville
Bătălia de la Chancellorsville, din timpul Războiului Civil American, l-a văzut pe generalul confederat Robert E. Lee împărțindu-și armata, deja mai mică, pentru a respinge cu succes Armata Uniunii - un pariu extrem de îndrăzneț care inițial a dat roade. Totuși, în timp ce urmărea trupele Uniunii aflate în retragere, generalul „Stonewall” Jackson a fost ucis accidental, adăugându-se pierderii deja devastatoare de 13.000 de soldați. Ulterior, Lee a încercat să treacă la ofensivă prin invadarea Pennsylvaniei, iar înfrângerea care a urmat, la bătălia de la Gettysburg, a slăbit grav Confederația și a înclinat definitiv războiul în favoarea Uniunii.
Bătălia de la Borodino
Napoleon Bonaparte, considerat unul dintre cei mai mari generali din toate timpurile, a avut de suferit în urma victoriei sale la bătălia de la Borodino, în timpul invaziei Rusiei din 1812. Napoleon ajunsese în apropierea orașului Borodino, nu departe de Moscova, și a decis că era necesar un atac frontal total pentru a se asigura că forțele ruse nu se pot retrage în siguranță. A urmat o bătălie sângeroasă și plină de fum, iar Napoleon nu a realizat că, dacă ar fi angajat întreaga forță a armatei sale, i-ar fi putut copleși cu ușurință pe ruși; în schimb, a obținut o victorie limitată, atunci când armata rusă, epuizată, s-a retras, permițându-i lui Napoleon să intre în Moscova fără opoziție.
Cu toate acestea, deși francezii au ocupat Moscova, guvernul rus a refuzat să cedeze cererilor lui Napoleon, iar împăratul nu dorea să rămână pentru una dintre faimoasele ierni rusești. El a ordonat armatei sale să se retragă, dar drumul le-a fost blocat de armata rusă supraviețuitoare. Până la întoarcerea lui Napoleon în Franța, patru cincimi din armata sa fuseseră nimicite.
Asediul orașului Ostend
Războiul de Optzeci de Ani a fost o revoltă olandeză împotriva dominației spaniole a Habsburgilor, care s-a intensificat atunci când Anglia a intrat în conflict pentru a lupta împotriva Spaniei. Spania a vizat portul Ostend și a petrecut trei ani asediind orașul, dorind cu disperare să îi priveze pe olandezi și englezi de un oraș-cheie din punct de vedere strategic. Spania a reușit în cele din urmă să cucerească Ostendul, dar, până atunci, olandezii își extinseseră teritoriile și capturaseră chiar un alt oraș-port, făcând ca victoria spaniolă asupra unui Ostend aproape complet distrus să fie, în mare parte, lipsită de sens.
Războiul s-a încheiat într-un impas, iar Spania a intrat în faliment trei ani mai târziu, în mare parte din cauza costurilor suportate în timpul asediului Ostendului. După faliment a urmat un armistițiu, care a permis Republicii Olandeze să obțină, în esență, independența.
Bătălia de la Insulele Santa Cruz
_during_the_Battle_of_the_Santa_Cruz_Islands_on_26_October_1942_(80-G-33947).jpg)
Campania din Guadalcanal a reprezentat un punct de cotitură major în teatrul de operațiuni din Pacific al celui de-al Doilea Război Mondial, fiind prima confruntare majoră între forțele terestre aliate și Imperiul Japoniei. Aliații cuceriseră insula Guadalcanal, dar se aflau într-un impas de o lună, când forțele japoneze au încercat să îi alunge printr-o ofensivă terestră majoră. În timp ce trupele de uscat atacau aerodromul Henderson Field, portavioanele și aviația navală au intrat în luptă la nord de Insulele Santa Cruz.
Lupta s-a încheiat cu o retragere americană, un portavion fiind scufundat și un altul grav avariat. Cu toate acestea, japonezii nu au reușit să cucerească Henderson Field și au pierdut numeroase echipaje aeriene veterane și aeronave care erau imposibil de înlocuit. În ciuda avantajului inițial obținut prin victorie, Marina Imperială Japoneză avea să slăbească și, în cele din urmă, să piardă teatrul de operațiuni din Pacific și războiul în ansamblu.
Bătălia de la Bunker Hill
Prima bătălie de amploare a Revoluției Americane a început atunci când 1.000 de membri ai miliției coloniale au înfruntat Armata Britanică, superioară ca instruire și având de peste două ori mai mulți oameni, în Peninsula Bostonului. După ce au respins primele două atacuri britanice, americanii au rămas fără muniție și au fost nevoiți să se retragă, suferind aproximativ 400 de pierderi, comparativ cu cele 1.000 ale „Cămășilor Roșii”, inclusiv mulți ofițeri. Costul victoriei de la Bunker Hill a determinat armata britanică să adopte o abordare mai prudentă, abandonând planurile de extindere și permițând armatei rebele să crească în putere și sprijin public.
Bătălia de la Szigetvár
Sultanul Suleiman Magnificul a condus asediul fortăreței maghiare Szigetvár în timpul războiului din 1566, având ca obiectiv final cucerirea Vienei. Aproximativ 100.000 de soldați otomani au încercuit fortăreața, apărată de circa 3.000 de croați și unguri. După săptămâni de bombardamente de artilerie menite să slăbească apărarea fortăreței, mai multe asalturi asupra Szigetvárului nu au adus decât pierderi grele pentru otomani.
După 33 de zile, asediul s-a încheiat, dar cu un cost extrem pentru otomani. Apărarea îndârjită, precum și o epidemie de dizenterie, au provocat moartea a până la 30.000 de soldați otomani, inclusiv a lui Suleiman. Invazia otomană a Europei a fost întârziată și, în cele din urmă, oprită. Suleiman Magnificul nu avea să mai vadă niciodată Viena.
Foto sus: Campania lui Pyrrhus împotriva romanilor (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
