Dacomania sau cum mai falsificãm istoria jpeg

Dacomania sau cum mai falsificãm istoria

├Änc├ú din a doua jum├útate a secolului trecut, c├ónd comuni┼čtii reinventau biografia lui Burebista pentru a crea o leg├útur├ú fictiv├ú cu Ceau┼čescu din nevoia de legitimitate carismatico-mitic├ú prin descenden┼úa dintr-un veritabil ÔÇśerouÔÇÖ antic autohton, un instrument propagandistic eficace, se remarc├ú un fenomen care ia amploare tot mai mult ┼či dup├ú democratizarea istoriei survenit├ú odat├ú cu pr├úbu┼čirea regimului ├«n ÔÇÖ89.

Curentul cultural dacologic, care vrea s├ú repun├ú ├«n drepturi ÔÇśmarea civiliza┼úie dac├úÔÇÖ, uit├ú adesea s├ú mai fac├ú diferen┼úa ├«ntre fantezie ┼či fapt, ├«n virtutea unui na┼úionalism fundamentalist care intoxic├ú mediul academic ┼či cercetarea profesionist├ú. Istoria a fost ├«ntotdeauna un instrument de putere, iar legitimarea prezentului ┼či viitorului prin trecut nu este o logic├ú mitologic├ú inventat├ú de dacomani. O configura┼úie mitic├ú a istoriei, mai ales a celei a ├«nceputurilor, are menirea de a consolida o con┼čtiin┼ú├ú comun├ú printr-un mit fondator care s├ú ofere un reper esen┼úial unei civiliza┼úii. ├Änceputul unei civiliza┼úii este ├«ns├ú o chestiune de alegere, ├«n func┼úie de contextul politico-ideologic al prezentului care determin├ú o anumit├ú viziune asupra trecutului. Umbra na┼úionalist├ú aruncat├ú istoriografiei implic├ú alegerea unor mituri universale individualizate care s├ú creeze o poveste despre origini compatibil├ú cu nevoile prezentului de a g├úsi un r├úspuns ├«n trecut, un sens transcendent care s├ú-l justifice ┼či ├«n acela┼či timp s├ú-l arunce ├«ntr-un viitor luminos.

Problema este c├ú aceast├ú ├«nv├úluire ├«n mit, fenomen general dac├ú st├úm s├ú ne g├óndim ┼či la celtomania francez├ú, tracomania bulgar├ú, germanicismul neop├úg├ón, revendicarea mo┼čtenirii sumeriene de c├útre Irak sau a celei persane de c├útre Iran, ┼či explicabil prin prisma istoriei imaginarului (a┼ča cum ar├úta ┼či Lucian Boia) tinde s├ú degenereze ├«n ipoteze dintre cele mai ridicole ┼či fanteziste care neag├ú cu obstina┼úie trecutul ├«n favoarea unor teorii fulminante care din perspectiva dacoman├ú vor s├ú demonstreze adev├úrata valoare a civiliza┼úiei rom├óne┼čti, descendent├ú a ÔÇśimperiului pelasgicÔÇÖ, ba poate chiar a Atlantidei. S├ú fie oare aici izvorul unui sentiment de inferioritate acut, a unui complex patologic fa┼ú├ú de culturi mai mari care se ├«ncearc├ú dep├ú┼čit prin expunerea unor teorii f├úr├ú baze ┼čtiin┼úifice, dar care afirm├ú sus ┼či tare c├ú dacii sunt leag├únul civiliza┼úiei europene, ba poate chiar planetare? Astfel de teorii, elaborate ├«n numele patriotismului, satisfac, ce-i drept, orgoliul, dar nimicesc orice urm├ú de spirit critic ┼či ┼čtiin┼úific. Pentru c├ú p├ón├ú la urm├ú patriotismul nu ├«nseamn├ú hran├ú din minciuni, ci acceptarea trecutului la modul cel mai obiectiv, f├úr├ú balast politic ┼či ideologic.

protocronism 2 jpg jpeg

Un mit fondator

Mai exact, cum s-a ajuns la o exacerbare at├ót de mare a cultului dacoman, propov├úduit ├«n principal de Napoleon S├úvescu ├«n lucrarea ÔÇťNoi nu suntem urma┼čii RomeiÔÇŁ ┼či orgeniza┼úia ÔÇťDacia Revival International SocietyÔÇŁ? Totul porne┼čte de la nevoia unei r├úd├úcini. ├Änainte de dacomanie a fost latinismul. Miron Costin, Grigore Ureche, dar mai ales Scoala Ardelean├ú au argumentat, mai mult pe fond sensibil dec├ót ┼čtiin┼úific, f├úr├ú izvoare autohtone, ├«n favoarea originii romane pure, nobile, mit fondator tradi┼úional care valorific├ú elemental civilizator extern. Petru Maior insist├ú asupra r├úzboiului de exterminare a dacilor, August Treboniu Laurian asimileaz├ú istoria poporului rom├ón cu cea roman├ú, Simion B├úrnu┼úiu pledeaz├ú vehement pentru eliberarea de toate influen┼úele nelatine chiar ┼či ├«n domeniul institu┼úional. Apogeul romanomaniei se realizeaz├ú ├«n Dic┼úionarul limbii rom├óne (1871-1876), care latinizeaz├ú p├ón├ú la artificialitate limba rom├ón├ú. Romanomania impinge p├ón├ú la idei despre o colonizare aristocratic├ú a Daciei ┼či o utilizare a unui dialect Italian care este rom├óna. Veleit├ú┼úi daciste ├«ncep s├ú aib├ú romanticii. Kog├úlniceanu vorbe┼čte despre Decebal ca despre cel mai important rege barbar, care este ÔÇťmai vrednic de a fi pe tronul Romei dec├ót mi┼čeii urma┼či ai lui AugustÔÇŁ. ┼×i totu┼či, se precizeaz├ú c├ú am mo┼čtenit p├úm├óntul nu s├óngele, deci romanii r├úm├ón ├«n postura de str├úmo┼či singulari. Dup├ú 1859 se mai tempereaz├ú latinsmul cu noble┼úea lui, poate pentru c├ú are loc o vindecare de complexe. ├Ä┼či face loc siteza daco-roman├ú.

Un moment fundamental este publicarea de c├útre B.P. Hasdeu a studiului ÔÇťPierit-au dacii?ÔÇŁ ├«n Foi┼úa de Istorie ┼či Literatur├ú. ├Äncearc├ú o istorie mai critic├ú, baz├óndu-se ┼či pe argument lingvistice cu care identific├ú 84 de cuvinte de origine dac├ú ┼či 15 toponime. Dar ce nu se poate afirma despre etimologii dacice din moment ce ├«ns├ú┼či limba dac├ú e o problem├ú obscur├ú? B.P.Hasdeu, ├«n ÔÇťStrat ┼či substrat. Genealogia popoarelor balcaniceÔÇŁ, care identific├ú o etnogenez├ú balcanic├ú bazat├ú pe suprapunere de straturi, ├«ncep├ónd cu misterio┼čii ÔÇśpelasgiÔÇÖ, autohtonismul ┼či dacismul c├ó┼čtig├ú teren fiind introduce ├«n schema de dezvoltare istoric├ú. Bolliac sus┼úine ┼či el ├«n studiul ÔÇťDespre daciÔÇŁ din 1858 c├ú principalul scop al arheologiei trebuie s├ú fie definirea culturii dacice. Viziunea romantic├ú atribuia dacului un spirit eroic ┼či transcendent, corespunz├útor idealului de regresiune din, s├ú zicem, ÔÇťRug├úciunea unui dacÔÇŁ eminescian├ú. Totu┼či latinismul nu poate fi dep├ú┼čit, nici chiar de Tocilescu, care ├«ntocme┼čte o lucrare de doctorat cu titlul ÔÇťDacia ├«nainte de romaniÔÇŁ ├«n 1876, ├«n care sus┼úine teza coloniz├úrii intense. Dimitrie Onciul, ├«n ÔÇťDin istoria Rom├ónieiÔÇŁ, prezint├ú doi fondatori ├«n persoana lui Traian ┼či Carol I. Xenopol ┼či Iorga pledeaz├ú pentru o fuziune, miz├ónd pe o continuitate dacic├ú, respectiv o fuziune ├«n contextul mai larg al ├«ntregii romanit├ú┼úi orientale. Valul autohtonist love┼čte ├«ns├ú cu putere dup├ú re├«ntregirea din 1918, c├ónd na┼úiunea se poate redescoperi f├úr├ú s├ú exacerbeze latinisimul care i-a servit drept justificare ├«n deceniile trecute.

protocronism si nationalism jpg jpeg

Imaginea dacilor dob├ónde┼čte o importan┼ú├ú cresc├ónd├ú de la P├órvan, care o aseam├ún├ú cu cea a civiliza┼úiei tradi┼úionale rom├óne┼čti ┼či prezint├ú Dacia drept un mare regat cu o baz├ú etnic├ú omogen├ú, o tradi┼úie istoric├ú ┼či o structur├ú socio-economic├ú bine defint├ú. Dar el mai crede ┼či ├«n romanizare, preromanizare, romanizarea teritoriilor neanexate, formul├ónd astfel un echilibru ├«ntre cele dou├ú elemente etnice. ├Än 1935 C.C. Giurescu, ├«n ÔÇťIstoria rom├ónilorÔÇŁ, se centreaz├ú pe romanizarea unei popula┼úii majoritar dacice. Treptat dacii ├«ncep s├ú-┼či ia revan┼ča. De aici la na┼úionalismul autohtonist nu mai e dec├ót un pas. Echilibrul lui P├órvan nu poate supravie┼úui politiz├úrii istorice. Unul dintre elemente trebuie s├ú ias├ú ├«n fa┼ú├ú, iar romanii nu mai aveau acum importan┼ú├ú ├«n construc┼úia identit├ú┼úii care se dorea a fi original├ú. ├Än 1894 Teohari Antonescu public├ú o lucrare al c├úrei titlu vorbe┼čte de la sine:ÔÇŁdacia, patria primitiv├ú a popoarelor arieneÔÇŁ, dar cel care va crea o adev├úrat├ú biblie a protocronismului este Nicolae Densu┼čianu, care nu duce lips├ú de erudi┼úie sau metodologie, dar acestea nu sunt deloc temperate de fantasmeÔÇŽÔÇŁDacia preistoric├úÔÇŁ din 1913 ne prezint├ú imperiul ÔÇśpelasgicÔÇÖ, care se extinde din Dacia ├«ncep├ónd cu 6000 a.Hr., ajung├ónd s├ú cuprind├ú Europa, Asia ┼či AfricaÔÇŽTeritoriul Rom├óniei devine nucleul unui mare imperiu, dacii sunt str├úmo┼čii tuturor popoarelor, iar din limba dac├ú deriv├ú toate celelalte. Dacia este un centru al lumii ┼či un simbol cosmic. Dup├ú cum arat├ú ┼či doi fondatori ai arheologiei:"Teoria autorului c─â dacii ar fi ├«nchegat ├«nt├óia civiliza┼úie a omenirei arat─â c─â avem a face cu un product al ┼čovinismului ┼či nu cu unul al ┼čtiintei" (A. Xenopol), "romanul s─âu fantastic Dacia preistoric─â, plin de mitologie ┼či de filologie absurd─â, care la apari┼úia sa de┼čtept─â o admira┼úie ┼či un entuziasm nem─ârginit printre diletan┼úii rom├óni ├«n arheologie" (V. P├órvan), teoria lui Densu┼čianu este o mitologizare ┼či o falsificare cras├ú a istoriei, dar de mare succes ├«n perioada interbelic├ú ┼či ├«n regimul comunist datorit├ú imaginii superiorit├ú┼úii locuitorilor carpatici, imagine cu puternice accente na┼úionaliste. Ra┼úionalismul pierea ├«n fa┼úa unei presupuse intui┼úii a non-specialistului, fapt la care au contribuit ┼či M. Eliade, V. Lovinescu sau Romulus Vulcanescu, primul ├«ndemn├ónd chiar ÔÇťc├útre un nou diletantismÔÇŁ pe motiv c├ú non-profesionistul are o viziune de ansamblu mai bun├ú.

Fabulatia dacismului

┼×i ajungem la produse din cele mai spectaculoase, gen ÔÇťDin Preistoria Daciei ┼či a vechilor civiliza┼úiuniÔÇŁ (gen. Nicolae Portocal├ú, 1932), care spune c├ú latina e o rom├ón├ú stricat├ú;ÔÇťOriginea daco-trac├ú a limbii rom├óneÔÇŁ (Marin B├úrbulescu-dacu, 1936), ba chiar ┼či Al.Br├útescu-Voine┼čti sus┼úine c├ú romanii sunt descenden┼úii traco-ge┼úilor (protolatinism). Iat├ú cum brusc to┼úi ne tragem din Bucegi ┼či vorbim aceea┼či limb├ú din timpuri imemorialeÔÇŽba mai mult, suntem ┼či cre┼čtini de mult datorit├ú lui Zalmoxis. Mitul lui Zalmoxis a fost cel mai u┼čor de exploatat, neav├ónd dec├ót o singur├ú surs├ú scris├ú ┼či nicio reprezentare figurativ├ú cert├ú, de ÔÇťvalorificat etic ┼či metafizicÔÇŁ (M. Eliade despre drama ÔÇťZalmoxeÔÇŁ a lui Blaga). De altfel toat├ú istoria dacilor a putut fi instrumentalizat├ú din cauza caren┼úelor informa┼úionale, hiperboliz├óndu-se pu┼úinele izvoare scrise (un Strabon sau Iordanes) sau nescrise (urmele arheologice din Mun┼úii Or├ú┼čtiei) pentru crearea unui mit care s├ú legitimize o speran┼ú├ú a rena┼čterii ┼či a recuper├úrii trecutului glorios. Mitul dacic ocupa un loc important ├«n doctrina legionar├ú, care ├«mp├úrt├ú┼čea un na┼úionalism similar celui din anii ÔÇÖ70 ai comunismului. Dac├ú ├«n prima faz├ú comunist├ú se punea accent pe statul sclavagist dac ┼či lupta de clas├ú a dacilor ├«mpotriva cotropitorilor romani, ├«n cea de-a doua extrema st├óng├ú plute┼čte ├«n acela┼či na┼úionalism deformator ca ┼či extrema dreapt├ú. ÔÇťAnalele de istorieÔÇŁ, revista Institutului de Istorie a Partidului, retu┼čeaz├ú istoria veche cu elucubra┼úii de tipul originii preromanice a limbii trace. Ba mai mult, c├ó┼úiva profesioni┼čti, de pild├ú Ion H. Cri┼čan, propune o monografie a limbii daceÔÇŽo pseudolingvistic├ú ultrana┼úionalist├ú.

daci jpg jpeg

Departe de a se fi ├«ncheiat, acest protocronism, curent pseudo-istoric, na┼úionalist si fundamentalist care idealizeaz├ú trecutul trec├ónd peste regulile cercet─ârii ┼čtiin┼úifice ┼či recurg├ónd la date ┼či surse ├«ndoielnice, abund├ú ├«n cercuri patriotarde ┼či speculative-vizionare care ├«ncearc├ú s├ú transbordeze ├«n trecut ni┼čte deziderate ale prezentului. Dac├ú prezentul nu e satisf├úc├útor, s├ú nu uit├úm c├ú str├úmo┼čii no┼čtri au civilizat lumea, motiv de m├óndrie sau mai degrab├ú o autocomp├útimire pentru lipsa de importan┼ú├ú pe scena istorie mondiale ┼či o nevoie acerb├ú de retu┼čare a unui trecut pe care nu vrem s├ú-l vedem. Patriotismul, la fel ca ├«n anii ÔÇÖ40-ÔÇÖ50 este confundat cu o afirmare virulent├ú a valorilor autohtone. ├Än 1974 Edgar Papu public─â un eseu intitulat "Protocronismul rom├ónesc", sus╚Ťin├ónd prioritatea cronologic─â rom├óneasc─â ├«n cazul unor inova┼úii europene. Folose┼čte ca exemple ÔÇť├Änv─â┼ú─âturile lui Neagoe Basarab c─âtre fiul s─âu TeodosieÔÇŁ, care ar fi anticipat literatura baroc─â european─â, ├«l consider─â pe Dimitrie Cantemir ca pe un scriitor romantic avant la lettre iar pe Mihai Eminescu, ca pe un predecesor al existen┼úialismului ┼či sociologiei. Concluzia lui Papu este c─â ÔÇťprotocronismul este una din tr─âs─âturile dominante ┼či definitorii ale literaturii noastre ├«n context mondialÔÇŁ. Au ├«nceput s─â se accentueze glorioasele realiz─âri sau descoperiri rom├óne╚Öti, primele ├«n cele mai diverse domenii. Tendin┼úa a persistat.

Dacismul, care citeaz├ú autori precum Iosif C. Dr├úgan, fost legionar, apoi comunist, cu lucr├úri pseudo-istorice care propov├úduiesc ideea existen┼úei acum 100000 de ani a popula┼úiei dace. Majoritatea protocroni┼čtilor nu au studii de istorie, ignor├ú scrierile istorice, scot din context idei, hiperbolizeaz├ú surse incerte ┼či izolate(T├úbli┼úele de la Sinaia, de la T├úrtria, codicele Rohonczy), apeleaz├ú la argument logice care nu sunt dec├ót specula┼úii ┼či ├«i anatemizeaz├ú pe istorici pentru c├ú ar ascunde adev├úrul. Mania conspira┼úiilor ├«i determin├ú s├ú afirme c├ú nu se dore┼čte cunoa┼čterea adev├úrat├ú a trecutului care de fapt a fost plin de glorii neb├únuite. Nu se aseam├ún├ú oare cu ├«ndoctrin├úrile din Magazinul Istoric sau Cutez├útorii? Domnul Napoleon S├úvescu, de meserie medic, ├«ntre┼úine nevoia de mitizare ┼či senza┼úional prin tot felul de specula┼úii:scrisul l-au inventat dacii;dacii erau crestini inainte Cristos;aheii, grecii, etruscii, latinii, cel┼úii erau de fapt urmasi ai pelasgilor, poporul str├ú-dacic, Traian era dac;rom├ónii sunt urma┼čii exclusiv ai dacilor;izvoarele ├«ndoielnice confirm├ú de fapt teoriile;exist├ú o conjura┼úie universal care vrea dispari┼úia na┼úiunii;ne ÔÇśsim┼úimÔÇÖ daci. Pavel Coru┼ú, Adrian Bucurescu sau Paul Laz├úr Tonciulescuamestec├ú fic┼úiunea speculativ├ú cu parapsihologia, ocultismul, misterele sau teoriile conspira┼úioniste trimi┼ú├ónd istoria undeva la periferia ┼čtiin┼úific├ú. Absen┼úa forma┼úiei de istoric nu ├«mpiedic├ú abordarea de subiecte legate de arheologie, lingvistic├ú, etnografie, un evantai de probleme neelucidate de ochiul ┼čtiin┼úific dar cu succes exploatate de pseudo┼čtiin┼ú├ú. Dacologii coboar├ú ├«n istoria local├ú p├ón├ú la glaciac┼úiuni, atribuind rom├únilor ancestrali zborul spa┼úial, popul├ónd cu daci China, Asia, Gallia, Troia, Grecia, Ierusalimul ┼či f├úc├ónd conexiuni improbabile ├«ntre basic ┼či rom├óni. Zalmoxianismul dacic devine prima religie monoteist├ú din lume ┼či baza filosofic├ú a ortodoxiei rom├óne┼čti. Civiliza┼úia sumerian├ú ┼či cea etrusc├ú sunt str├óns ├«nrudite cu ÔÇśnoi, daciiÔÇÖ.

daci vs romani 2 jpg jpeg

Din ┼úara Luanei la T├úrt├úria, din Dacia magic├ú ├«n Dacia divin├ú, de la atlan┼úi ├«n Carpa┼úi, pove┼čtile acestea atrag, iar curentul tinde s├ú devin├ú o disciplin├ú ├«n adev├úratul sens al cuv├óntului. Napoleon S├úvescu, pre┼čedinte al ÔÇťDacia Revival InternationalÔÇŁ, organizeaz├ú ┼či finan┼úeaz├ú numeroase congrele de dacologie, public├ónd ┼či o multitudine de articole ├«n propriile publica┼úii. ÔÇťNoi nu suntem urma┼čii RomeiÔÇŁ se inspir├ú masiv din Dacia lui Densu┼čianu, din care preia idei, ├«nflorite, care se contureaza ├«n jurul teoriei unui spa┼úiu privilegiat care ar fi generat un popor primordial, focar din care ├«┼či trage seva cultura lumii. Dacii puri sunt coloana vertebral├ú a istoriei lumii contemporane. Tribuna propagandistic├ú cuprinde ┼či periodice gen ÔÇťDacia MagazinÔÇŁ sau mult mai folositele site-uri de profil:dacia.org, dacii.ro, zamolxis.ro, gebeleizis.org. parcurgerea bazelor de date relev├ú extinderea fenomenului, care se vrea o alternative a istoriei oficiale care nu ar promova adev├úrul. S┼úiin┼úei oficiale, acuzat├ú de limbaj prea academic ┼či lipsit de anvergur├ú na┼úional├ú, i se opune o serie ├«ntreag├ú de documente ÔÇśredescoperiteÔÇÖ ┼či galerii tematice, realizate aleatoriu ┼či neprofesionist. Mi┼čcarea s├úvescian├ú poate a avut o inten┼úie bun├ú:dorin┼úa de a sluji neamul. E frumos, e un exerci┼úiu personal agreabil, dar ├«n niciun caz un demers ┼čtiin┼úific. Tot despre balast politic ┼či ideologic este vorba, despre un fel de ÔÇśrevolu┼úie cultural├úÔÇÖ despre care dacologii presupun c├ú ne va schimba percep┼úia asupra a ceea ce suntem. De dragul unui patriotism desuet, care nu va ├«mbun├út├ú┼úi nici via┼úa ┼čtiin┼úific├ú, nici personal├ú.

De la latinism la dacism, intruziunea masiv├ú a factorului politic ┼či abordare unor teme f├úr├ú preg├útire de specialitate au condus la o mitologizare excesiv├ú a istoriei, folosit├ú ca instrument de putere ┼či legitimare. Prin teorii insuficient sistematizate si slab verificabile prin metode ┼čtiin┼úifice, prin exploatarea nevoii de identitate ┼či lacunelor din cercetare s-a ajuns la o vulgarizare a istoriei care are un impact psihologic profund. Nici reac┼úia lumii academice nu este pe m├úsur├ú. Sunt pu┼úine lucr├úri ┼čtiin┼úifice care s├ú popularizeze istoria antic├ú, accentul se pune pe spectacol, ┼čocant ┼či esoteric. Adeseori informa┼úia veridic├ú r├úm├óne ├«n cercurile ├«nchise ale speciali┼čtilor, ├«n timp ce dacologii organizeaz├ú congrese ┼či simpozioane. Comunitatea ┼čtiin┼úific├ú pare s├ú p├ústreze distan┼úa fa┼ú├ú de manifest├úrile de deformare a istoriei, neobserv├ónd nocivitatea fenomenului care ├«n loc s├ú ne ajute ├«n problema identit├ú┼úii, ne-o distruge prin falsificare.

Este adev├úrat c├ú nu se poate face istorie ├«n mod obiectiv, pentru c├ú avem mereu un filtru al con┼čtiin┼úei care transform├ú istoria ├«n discurs, dar acesta necesit├ú totu┼či doza maxim├ú, nu absolut├ú, de obiectivitate. Mitul ├«n istorie, pe filonul protocronist, degenereaz├ú ├«n fabula┼úii care hr├únesc preten┼úii etnocentriste. Priza la o popula┼úie f├úr├ú o cultur├ú istoric├ú de baz├ú este enorm├ú, pentru c├ú adesea ├«nvinge setea de legitimare a unui discurs periferic cu preten┼úii de ┼čtiin┼úificitate. Demersul protocronist se plaseaz├ú in zona extremismului, mai ales c├ónd trateaz├úun fragment istoric pu┼úin cunoscut. Popularizarea unor date din cercetare ar putea st├úvili tenta┼úia manipul├úrii istorice. Hiperspecializarea istoricului ┼či entuziasmul amatorului conduc la o polarizare neproductiv├ú a cercet├úrii, care ar trebui s├ú se deschid├ú publicului ├«mb├útat de subiectivisme na┼úionaliste. Defalsificarea istoriei presupune un spirit critic care s├ú anihileze subiectivismul local ┼či politizarea, care s├ú implice mai mult publicul ├«n cunoa┼čterea ┼čtiin┼úific├ú. Cum? Prin interesul at├ót a publicului fa┼ú├ú de informa┼úii cu caracter ┼čtiin┼úific, c├ót ┼či a cercurilor ┼čtiin┼úifice de a oferi aceste informa┼úii, pentru a sc├úpa de vicii politruce precum protocronismul fantasmagoric ┼či cultul dacic.

Referin┼úe:Mircea Babe┼č, ÔÇťRena┼čterea Daciei?ÔÇŁ, ├«n Observator Cultural, nr. 185, 2003;Lucian Boia, ÔÇťIstorie ┼či mit ├«n con┼čtiin┼úa rom├óneasc├úÔÇŁ, Bucure┼čti, 1997;Alexandra Tomi┼ú├ú, ÔÇťO istorie glorioas├ú. Dosarul protocronismului rom├ónescÔÇŁ, Bucure┼čti, 2007.