Cutremurul din 4 martie 1977: Dezastrul din centrul Capitalei

Imediat după terminarea cutremurului din 4 martie 1977, străzile Bucureștiului s-au umplut de oameni îngroziți, ieșiți afară fiecare cum apucase, în pijamale, în halate, cu copii în brațe. Adunați în grupuri, cu pături și cearșafuri, dârdâind în răcoarea nopții, locuitorii Capitalei discutau cu înfrigurare despre seismul care a părut că durase o veșnicie. Cutremurul a durat doar 55-56 de secunde...

La periferie, oamenii nu au realizat în primele momente dimensiunea dezastrului. În centru însă era prăpăd. După ce au aflat, mulți au pornit într-acolo. Mașinile începuseră să circule, dar orașul era încă în beznă, întrucât se oprise alimentarea cu energie electrică în tot Bucureștiul.

Unul dintre martori, inginerul Dorin Murgescu, locatar într-un imobil din zona Pieței Unirii, descria atmosfera din centrul orașului, imediat după producerea cutremurului:

„Eram în baie, abia terminasem dușul, când a început cutremurul. Am crezut că se va termina imediat, dar pe măsură ce secundele treceau, mozaicul îmi juca tot mai nebunește sub tălpile ude. La etajul șase, unde mă aflam, balansul era încă mai accentuat, casa pârâia din toate încheieturile.

Am căzut, m-am ridicat, iar am căzut. Așa ud, am aruncat doar paltonul pe mine și am fugit jos. Am sărit îndată în mașină, și am pornit năuc spre Piața Chibrit, unde stăteau socrii mei și unde mă aștepta soția cu băiețelul. Era ziua socrului meu…

Oamenii năvăliseră în stradă, pe Bălcescu era un infern. Prima întâlnire cu sinistrul, mai exact spus cu urmările lui – la blocul Dunărea: o uriașă ciupercă de praf, agitația nebună a oamenilor îmi indicau că acolo se produsese o nenorocire. În dreapta, lumea bufnea disperată din holurile Teatrului Național. Mai jos, la «Pensiune», același dezastru, ca și cofetăria Scala ori la Casata.

Prin mijlocul străzii nu se mai putea circula, am mers mai mult pe trotuare, înnebunit la gândul că și blocul în care se aflau ai mei se putea afla într-o situație asemănătoare. Ca într-un coșmar, printre farurile orbitoare ale mașinilor, claxoanele ambulanțelor, ale mașinilor de pompieri, ale oamenilor care alergau în toate părțile – miracol, în aceste condiții n-am văzut și n-am auzit să se fi produs vreun accident de circulație! – am izbutit să ajung la Piața Chibrit.

I-am găsit pe toți teferi, atinși doar de spaima ce ne încercase pe toți. Ne-am îmbrățișat, i-am îmbrățișat câteva clipe. Apoi m-am întors în oraș, să-mi îndeplinesc datoria pe lângă care trecusem în goana mea către familie: toată noaptea am cărat răniți la diferite spitale, am ajutat după puterile mele oameni atinși dureros de catastrofă”.

Spectatorii prezenți la Teatrul Național, martori la prăbușirea blocului „Dunărea”

La Teatrul Național tocmai se încheiase primul act al piesei „Comedie de modă veche”, când spectatorii ieșiți în foaier, la o șuetă, au fost surprinși de cutremur. Totul a început cu clinchetul uriașului candelabru de cristal, după care au urmat secunde de groază.

Speriați, spectatorii care au ieșit în stradă au fost martori la tragedia blocului „Dunărea”. Imobilul se pare că suferise unele modificări faţă de proiectul inițial, ceea ce a dus la prăbușirea lui în acea seară.

Blocul „Dunărea” s-a prăbuşit parțial la cutremurul din 4 martie 1977

Restaurantul „Dunărea” de la parterul blocului era plin de oameni. Când a început cutremurul, clienții au sărit prin geamuri. S-au rănit câțiva și atât. Singura victimă din restaurant a fost o femeie de la bucătărie. În schimb, și-au pierdut viața cei aflați la etajele de sus.

Mulți dintre locatarii aflați în bloc la acea oră au ieșit pe palier de la primele zguduituri. Oamenii cuprinși de panică s-au îndreptat, în grup, spre scara principală, către ieșirea care dădea în bulevardul Bălcescu. Nu au mai apucat să iasă. O profesoară de educație fizică, Lovinescu, locatară în acel bloc, inspirată, nu s-a alăturat grupului și a fugit spre scara de serviciu, care dădea în curtea interioară a imobilului. A fost printre puținii supraviețuitori din blocul „Dunărea”.

Acest text este un fragment din articolul „Cutremurele care au zguduit România în secolul XX ”, publicat în numărul 42 al revistei „Historia Special“, disponibil în format digital pe paydemic.com.