Curiozitãţi istorice despre…sexualitate
v În timpul domniei lui Carol cel Mare, cãlugãriţele din mãnãstiri practicau prostituţia în vederea sporirii veniturilor.
v Culoarea roşie a fost dintotdeauna asociatã prostituţiei. O lege din 1254 le obliga pe practicante sã-şi vopseascã trupurile în roşu pentru a fi identificate.
v În timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea, în ajunul cãsãtoriei viitorul mire fãcea baie în bãlegar pentru a-şi asigura performanţa sexualã.
v Pânã în secolul al XVIII-lea naşterea de gemeni era asociatã cu adulterul. Se credea cã doi bebeluşi înseamnã douã fecundãri, deci doi taţi, ceea ce atrãgea dispreţul social pentru mama gemenilor.
v În Evul Mediu unele femei îşi machiau în întregime organele genitale pentru a-şi excita partenerii.
v În cultura japonezã se considerã cã şchiopãtatul uşor este un gest de mare senzualitate, de aceea fetele învaţã de mici sã şchiopãteze fin.
v Unele vechi tradiţii greceşti spuneau cã este bine ca tinerele fete sã fie deflorate de propriul tatã sau unchi înaintea cãsãtoriei, pentru ca noaptea nunţii sã nu fie dureroasã.
v Romanii aveau convingerea cã apa rece ucide sperma, de aceea în înalta societate sclava îi fãcea duş vaginal stãpânei.
v Vechii mayaşi nu aveau voie sã întreţinã raporturi sexuale cu femeile înainte de cãsãtorie. Ei foloseau sclavi homosexuali pentru a-şi satisface nevoile fiziologice.
v Vechii japonezi obişnuiau sã organizeze concursuri de erecţie, deoarece se credea cã astfel se întãreşte spiritul de luptãtor al participanţilor.
v În secolul al XVI-lea bisericile erau locuri de întâlnire pentru cuplurile adultere. Aici se practica nu numai sexul în grup, dar se ajungea câteodatã şi la violuri colective sau crime.
v Orgiile în rândul nobililor erau ceva destul de comun prin secolul al XVII-lea. Mai multe cupluri se întâlneau în caleşti, abandonându-se plãcerilor amplificate de mişcãrile caleştii.
v Egiptenii se temeau ca cei care se ocupau de îmbãlsãmarea cadavrelor sã nu le violeze femeile, de aceea pãstrau corpurile defunctelor la domiciliu pânã când descompunerea devenea vizibilã.
v În antichitate se recomandau flagelarea şi bãile reci ca remediu pentru impotenţã.
v Ludovic al XIV-lea se bucura de contactele sexuale când partenera era în perioada menstruaţiei, afirmând cã nu exista un afrodisiac mai bun.
v Medicii evului mediu tratau ciuma sau furunculele cu sânge menstrual.
v În epoca victorianã nu se cuvenea ca femeile din înalta burghezie sã mãnânce copane de pui, mâncare consideratã simbol sexual.
v În secolul al XIX-lea prezervativele aveau garanţie de 5 ani. Dupã fiecare utilizare erau spãlate, date cu talc şi rulate pânã la reutilizare.