Cum se realizau lăzile de zestre?
În orice casă tradițională, lada de zestre ocupa un loc de cinste în camera bună, numită în funcție de zonă, „camera curată”/„casa curată”/„casa dinainte”.
Lada păstra în pereții ei valuri de pânză țesută în casă, ștergare și alte țesături folosite pentru organizarea interiorului locuinței dar și costume de sărbătoare și obiecte de podoabă. Era cumpărată de părinții fetei de la meșterii tâmplari specializați în confecționarea acestor piese de mobilier, iar frumusețea decorației cât și mărimea acesteia oglindea starea materială a miresei, scrie Muzeul de Etnografie Brașov, pe pagina de Facebook a instituției.
Meșterii tâmplari care lucrau lăzile urmau pas cu pas toate fazele de lucru; se începea cu alegerea lemnului, care era de esență mai moale, de brad sau molid. Bușteanul era tăiat la dimensiune folosind joagărul, despicat apoi cu securea, iar scândura obținută era cioplită cu barda și îndreptată cu cuțitoaia, rindeaua, iar îmbinarea se realiza cu fierăstrăul și cu dalta.
Pictarea lemnului urma și ea o tehnică tradițională: lemnul era în prealabil preparat, adică grunduit, cu o soluție cu clei animal sau vegetal, și apoi se picta folosind pulberi colorate în amestec cu cleiuri; se foloseau vopsele de origine vegetală: coajă de copaci, coajă de nucă, rășină de brad și pigmenți minerali.
După finalizarea pictării, se finisa cu uleiuri de in sau ceară de albine pentru protecție cât și pentru fixarea picturii. Modelele se desenau liber, sau folosind șabloanele.
Pentru a afla mai multe despre centrele unde s-au realizat astfel de piese și a vedea parte din recuzita specifică unui atelier de tâmplărie, vă invităm să vizitați expoziția „Lăzile de zestre ale bunicilor” deschisă la Muzeul de Etnografie Brașov, Bd. Eroilor nr. 21 A.
Mai multe pentru tine...
