Cum s-a desfășurat asaltul principal de la Dieppe?
Asaltul principal urma să fie efectuat de Regimentele Essex-Scottish și Regal de Infanterie Ușoară Hamilton, sprijinite de avioanele de atac la sol și tunurile de pe nave, protejate de perdele de fum.
După terminarea bombardamentului însă, militarii germani și-au ocupat pozițiile de apărare și au deschis focul rapid împotriva navelor de debarcare care înaintau spre țărm. La focul susținut s-a adăugat și o eroare de navigație, care a întârziat debarcarea tancurilor Churchill. Debarcarea rapidă a tancurilor era considerată un factor important pentru reușita asaltului, primele minute fiind cruciale, iar neintroducerea acestora în luptă a lăsat infanteriștii fără sprijin pe plajă, întâmpinați de un foc devastator.
În fața focului susținut, organizarea și conducerea primelor valuri de asalt s-au prăbușit imediat, infanteriștii căutând să străbată plaja și să forțeze ieșirile, protejate de rețele de sârmă ghimpată și obstacole antiinfanterie și antitanc. Plaja „Roșu” pe care au debarcat infanteriștii Regimentului Essex-Scottish nu dispunea de acoperire naturală, iar faleza dintre oraș și plajă avea o lungime de 130 de metri. Canadienii au încercat de trei ori să înainteze și să iasă de pe plajă și de fiecare dată au fost respinși cu pierderi grele. Lunetiștii germani, instalați pe înălțimi dominante, doborau fără probleme orice ofițer sau subofițer care încerca să mobilizeze militarii să atace. Regimentul canadian a fost aproape nimicit de focul puternic venit de pe promontoriile de est și vest, precum și din vilele și casele de pe faleză. Atacul a fost menținut doar prin inițiativa unor grupuri mici izolate, care luptau pentru propria supraviețuire. Din cauza pierderilor mari suferite, orice speranță de a lansa un atac coordonat asupra orașului a dispărut complet.
În dreapta Regimentului Essex-Scottish, asaltul militarilor din Regimentul Hamilton de pe plaja „Alb” a fost întâmpinat cu foc susținut din cazemate și poziții de apărare bine camuflate. În plus, obstacolele antiinfanterie și rețelele de sârmă ghimpată amplasate pe plajă au canalizat atacul canadian în sectoare de lovire cu artileria care avea elementele de tragere precalculate. În scurt timp, o companie a fost complet decimată, iar regimentul a fost redus la câteva grupuri de luptători care încercau să supraviețuiască adăpostindu-se de focul mitralierelor, aruncătoarelor și artileriei germane. Deși nu dispuneau de sprijinul tancurilor, mai mulți militari ai regimentului au reușit să depășească obstacolele și rețelele de sârmă ghimpată în câteva locuri și au înaintat până la Casinoul din Dieppe. Ulterior, au continuat să asalteze clădirile și casele din zonă, încercând să stabilească un perimetru defensiv.
În apropiere, puțini militari din Regimentul Essex-Scottish au reușit, de asemenea, să iasă de pe plajă și să ajungă în Dieppe, unde au incendiat fabrica de tutun, în timp ce alții au ajuns până în zona portului. Numărul lor era totuși mult prea redus pentru a avea un impact asupra luptelor, încercările canadienilor arată că nu peste tot bătălia a avut doar un câștigător.
Nicio șansă pentru tancuri
Nici tancurile nu au avut o soartă mai bună, imediat ce au apărut după perdeaua de fum, cu rampele coborâte și ușile deschise, germanii au deschis un foc puternic chiar dacă mai aveau 200 de metri până la plajă. Din primul val, numai 17 tancuri au reușit să debarce pe plajă, majoritatea fiind distruse rapid de tunurile antitanc germane, imobilizate din cauza problemelor tehnice sau a terenului impropriu pentru angajarea blindatelor. Mai mult ca sigur, planificatorii operațiunii nu au luat în considerare influența terenului asupra desfășurării acțiunilor de luptă cu blindate. Plajele din Dieppe erau înclinate, pline de pietriș, la care se adăuga prezența unor pietre mari, rotunde, ce împiedicau înaintarea blindatelor canadiene.
Geniștii canadieni au încercat să realizeze un culoar printre obstacolele de pe plajă pentru a permite înaintarea tancurilor, dar încercarea acestora s-a soldat cu pierderi imense, din cei 314 geniști care au debarcat, 186 au fost uciși sau răniți. La capătul de est al plajei „Roșu”, digul de protecție măsura mai puțin de un metru, fapt ce a permis tancurilor Churchill să înainteze până la marginea falezei, atrăgând imediat focul german, dar cruțând astfel viețile infanteriștilor. Acolo unde au putut manevra, tancurile au furnizat sprijinul cu foc necesar grupurilor de militari canadieni care luptau în Dieppe, distrugând mai multe poziții de apărare și puncte de foc germane, dar în final înaintarea lor a fost blocată de obstacolele antitanc din ciment amplasate la intrările în oraș. Întăririle germane, echipate cu tunuri antitanc, au reușit să oprească înaintarea canadiană în oraș, forțându-i pe supraviețuitori să se retragă spre plaje.
Deasupra orașului Dieppe se desfășurau numeroase lupte aeriene, avioanele de vânătoare aliate nereușind să se impună și să obțină superioritatea aeriană. Pentru forțele debarcate, avioanele Hurricane s-au dovedit cel mai prețios sprijin, mitraliind pozițiile germane de la joasă altitudine.
Situația era în mare parte necunoscută comandanților operațiunii aflați pe nave, generalul Roberts având informații incomplete despre situația tactică sau pierderile suferite de forțele debarcate. Crezând că forțele Regimentelor Essex-Scottish și Hamilton au reușit să înainteze în interiorul orașului și că dețineau partea de vest a sectorului de debarcare, generalul Roberts a decis introducerea în luptă a rezervei constituite din Regimentul Les Fusiliers Mont-Royal pentru întărirea infanteriștilor din Essex-Scottish. La ora 7.00, Les Fusiliers Mont-Royal au debarcat pe plaja „Roșu” sub un foc puternic, imediat ce forțele canadiene au ajuns în bătaia eficace a armamentului din dotare.
În plus, au apărut probleme suplimentare din cauza influenței fluxului, care a dispersat navele de debarcare și a împrăștiat militarii pe mai multe plaje, în loc să fie concentrați în spatele Regimentului Essex-Scottish, după cum s-a intenționat inițial. Astfel, influența rezervei a fost ineficientă și tardivă, militarii Les Fusiliers Mont-Royal căutând să se adăpostească rapid la baza digului alături de colegii din Essex-Scottish și Hamilton. În concluzie, debarcarea rezervei a însemnat, practic, că în loc de două batalioane blocate pe plajă erau acum trei.
Lipsa de informații în timp real conduce la dezastru
Generalul Roberts, încă neinformat corect asupra situației tactice și a mersului real al bătăliei, crezând că grupuri de canadieni desfășurau lupte în interiorul Dieppe, a decis că portul era încă un obiectiv viabil pentru forțele aliate. Încercările anterioare de capturare a barjelor de debarcare au fost respinse de defensiva germană, astfel că Compania A Commando a devenit disponibilă pentru o nouă misiune. Debarcând pe plaja „Alb”, aceasta urma să străbată Dieppe și să execute un atac de flanc împotriva pozițiilor germane situate pe înălțimile din estul orașului. La ora 8:30, infanteriștii marini au început deplasarea către plajă, dar au fost întâmpinați de un foc puternic. De pe nava sa de debarcare, comandantul unității, lt.-col. JP Phillips, putea observa imediat că plajele Dieppe erau acoperite cu foc concentric și orice încercare de debarcare era echivalentă cu sinuciderea. A putut semnaliza la timp celor șase nave de debarcare care-l urmau să se întoarcă în larg. Câteva momente mai târziu a fost ucis de o rafală, însă gestul său a salvat peste 100 de oameni de la o moarte sigură.
În jurul orei 9:00, generalul Roberts a realizat magnitudinea dezastrului. Operațiunea se soldase cu un eșec major, pierderile erau imense, iar obiectivele îndeplinite erau foarte puține. Prioritatea devenise salvarea unui număr cât mai mare de vieți de pe plaje. Conform planului operațiunii, retragerea se executa după obținerea succesului și urma să fie realizată, etapizat, pe parcursul a trei ore. Ținând cont de situația tactică de pe plaje, planul devenise irealizabil. În jurul orei 11:00, echipajele navelor de debarcare au început pregătirile pentru deplasarea către plajele învăluite în fum. În afara distrugătoarelor, orice navă care dispunea de mijloace de foc a fost mobilizată pentru evacuarea trupelor.
Luftwaffe își face apariția la Dieppe
Ca și când trupele imobilizate pe plajă nu au suferit destul, mai multe bombardiere germane, escortate de avioane de vânătoare, au început să apară deasupra plajelor și să lovească forțele debarcate sau navele aflate în larg. Era pentru prima dată când Luftwaffe își făcea apariția în zona Dieppe, iar aparatele Spitfire s-au mobilizat și au atacat rapid formațiile de bombardiere Do-17 pentru a dezorganiza atacul.
Sub focul german, navele de debarcare au început să îmbarce cât mai mulți militari de pe plaje, acoperite de focul distrugătoarelor care patrulau de la un capăt la altul al plajelor pentru lovirea pozițiilor și a punctelor de foc germane.
Ariergărzile aliate au opus o rezistență îndârjită, câștigând timp prețios pentru trupele care se îmbarcau. În timp ce germanii curățau metodic sector după sector și se apropiau de plaje, tancurile debarcate se retrăgeau spre mare pentru a forma un cerc defensiv de protecție pentru trupele care se îmbarcau pe plajele „Alb” și „Roșu”. Echipajele acestor tancuri au fost printre ultimele trupe îmbarcate, dar numai o mică parte s-a întors în Anglia. Deoarece exista posibilitatea înregistrării unor pierderi mai mari decât salvarea câtorva militari de pe plaje, ofițerii ce conduceau operațiunea au decis abandonarea evacuării trupelor rămase. În această situație, mulți supraviețuitori au încercat să înoate, în disperare, spre ultimele nave care plecaseră, în timp ce majoritatea militarilor au început să se predea.
Pierderile combatanților
Operația „Jubileu” a fost un eșec usturător, soldat cu pierderi imense, forțele terestre canadiene înregistrând 907 morți, circa 600 de răniți și aproape 2.000 de prizonieri, în timp ce comandourile britanice au pierdut 257 de militari. Pierderile aliate – aproape 1.200 de morți, 600 de răniți și 2.000 de prizonieri – au reprezentat cel mai înalt nivel atins în timpul unei operațiuni ofensive întrunite din perioada războiului implicând toate cele trei categorii de forțe.
Trupele germane au înregistrat pierderi relativ ușoare, 311 morți și 280 de răniți – echivalentul unui batalion de infanterie.
Pierderile în tehnică de luptă s-au ridicat la 30 de tancuri Churchill (100% din totalul debarcat) și alte zeci de vehicule de luptă (distruse sau abandonate).
Aviația aliată a pierdut 106 avioane britanice (din care 88 Spitfire), plus opt Spitfire ale USAAF - cele mai multe aparate pierdute într-o singură zi în decursul războiului. RAF a înregistrat 71 de piloți și 10 membri ai echipajelor morți sau dispăruți. În ciuda superiorității numerice și a curajului piloților, aviația aliată nu a reușit să obțină superioritatea aeriană deasupra raionului acțiunilor de luptă. Dieppe va fi ultima acțiune de acest gen (raid) destinată atragerii efectivelor Luftwaffe de pe alte teatre de operațiuni.
La rândul lor, germanii au pierdut 48 de aparate, din care 20 de vânătoare. Din totalul de 20 de aparate de vânătoare distruse, escadrila JG 2 a pierdut 14 avioane de vânătoare (8 piloți uciși în luptă), iar escadrila JG 26, șase (șase piloți). „Asul zilei” (recordmanul la avioane doborâte într-o singură zi) a fost, fără îndoială, Josef Wurmheller (1917-1944, 102 victorii aeriene) din cadrul Grupului III Vânătoare/JG 2 care în cele patru misiuni executate în timpul zilei a doborât șapte avioane (șase Spitfire și un bombardier bimotor Martin 182 Baltimore A-30), deși zbura cu un picior rupt și comoție.
Royal Navy a înregistrat pierderea unui distrugător - Berkeley, scufundat de navele proprii, după ce a fost grav avariat de o bombă de 500 kg lansată de un Fw-190 - și a 33 de nave de debarcare de diferite tipuri, precum și 550 de marinari morți și răniți, în timp ce germanii au avut o navă de patrulare scufundată.
În timpul luptelor au fost uciși 48 de civili, însă o parte a locuitorilor orașului a primit fonduri germane pentru refacerea caselor și clădirilor distruse/avariate în timpul luptelor.
Fragmentul face parte din articolul „Tragedia de la Dieppe”, publicat în numărul revista:258 al revistei „Historia”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 14 iulie - 14 august, și în format digital pe platforma paydemic.
FOTO: Getty Images
