Cum au ajuns vikingii în America, cu 500 de ani înainte de Cristofor Columb
Deși Cristofor Columb a ajuns în Bahamas la 12 octombrie 1492, el nu a fost primul european care a traversat Atlanticul și a ajuns pe continentul american. Cu aproximativ cinci secole înaintea sa, vikingii exploraseră deja teritorii din America de Nord.
Spre deosebire de expediția lui Columb, călătoriile lor nu au fost însoțite de ceremonii oficiale sau de recunoaștere publică, iar informațiile despre aceste explorări au fost transmise în principal prin povestiri epice (saga – n.r.) consemnate de urmașii lor, relatează BBC News.
Aceste relatări, considerate mult timp mai degrabă opere literare decât documente istorice, au ajuns să fie recunoscute drept surse care păstrează numeroase adevăruri istorice. Un exemplu important este manuscrisul islandez Flateyjarbók, redactat în secolul al XIV-lea.
În 1966, prezentatorul BBC Magnus Magnusson sublinia valoarea excepțională a acestuia, întrucât cuprinde informații despre colonizarea Groenlandei de către nordici în secolul al X-lea, precum și despre descoperirea și încercarea de colonizare a Americii de Nord, cu aproximativ 500 de ani înainte de Columb.
Importanța manuscrisului era atât de mare încât, în 1893, organizatorii Expoziției Mondiale de la Chicago au încercat să îl împrumute pentru celebrarea aniversării călătoriei lui Columb, oferind inclusiv măsuri extraordinare de securitate pentru transportul său.
Dovezile arheologice au confirmat informațiile transmise de saga
În 1960, la L'Anse aux Meadows, în insula Newfoundland din Canada, a fost descoperită o așezare a vikingilor, iar în 2021, folosind o metodă nouă de datare, cercetătorii au stabilit că vikingii ocupaseră situl cu aproximativ o mie de ani în urmă. Așezarea ar fi funcționat ca o bază de explorare, de unde navigatorii puteau pătrunde mai adânc în America de Nord.
Descoperirea sa a contribuit la reconstruirea unei perioade istorice insuficient cunoscute, în care europenii traversau Atlanticul fără ca aceste călătorii să fie consemnate în documente scrise.
Expansiunea vikingilor spre vest a început după descoperirea Islandei, în jurul anului 870, urmată de colonizarea Groenlandei aproximativ un secol mai târziu. Din Groenlanda, distanța până la insula Baffin, situată în actuala Canada, era de aproximativ 200 de mile peste strâmtoarea Davis.
Vikingii au numit acest teritoriu Helluland, adică „ținutul lespezilor”. Continuând de-a lungul coastei spre sud, au ajuns în Labrador, denumit Markland, sau „ținutul pădurilor”, și ulterior într-o regiune numită Vinland, tradusă prin „ținutul viței-de-vie”. Potrivit povestirilor nordice, exploratorii nu s-au limitat la o singură destinație, ci au vizitat mai multe locuri și au rămas uneori ani întregi, având posibilitatea de a cerceta teritorii necunoscute.
Un rol esențial în această expansiune l-a avut Erik cel Roșu. Conform tradiției, acesta a ajuns în Islanda în jurul anului 960, după ce tatăl său fusese alungat din Norvegia pentru crimă. Societatea islandeză dispunea deja de o instituție politică și juridică importantă: Althingul, parlament înființat în anul 932. Adunarea se întrunea în fiecare vară, timp de două săptămâni, într-un spațiu natural impresionant, situat într-o vale formată de o falie tectonică, la întâlnirea plăcilor nord-americană și eurasiatică.
Althingul avea atribuții legislative și judiciare și putea decide excluderea persoanelor care încălcaseră grav regulile comunității. Cei condamnați la exil nu mai aveau voie să revină în Islanda pe durata pedepsei.
În anul 982, Erik cel Roșu a fost alungat în urma unui conflict violent cu un fermier din vecinătate. Exilul său a devenit însă punctul de plecare al unei noi etape a explorărilor nordice. Erik a descoperit Groenlanda și a întemeiat acolo o colonie permanentă, care a supraviețuit aproximativ cinci secole. Această așezare a reprezentat baza expedițiilor ulterioare spre America de Nord.
Vikingii erau navigatori dispuși să își asume riscuri considerabile și să suporte condiții fizice dificile pentru a explora noi teritorii. Sub conducerea lui Leif Eriksson, fiul lui Erik cel Roșu, aceștia au efectuat călătorii peste Atlantic către America de Nord. Cercetările arheologice indică faptul că explorarea nu s-a încheiat după primele expediții.
Deși se presupunea adesea că Leif Eriksson și însoțitorii săi au ajuns în Vinland, au renunțat la colonizare și s-au întors, există dovezi că nordicii au continuat să viziteze ocazional Lumea Nouă în următoarele două sau trei secole. Așezarea din Groenlanda a rezistat până la începutul secolului al XV-lea, iar legăturile maritime dintre cele două regiuni au persistat o perioadă îndelungată.
Știa Cristofor Columb că vikingii au ajuns în Vinland?
O altă întrebare importantă este dacă Cristofor Columb cunoștea existența acestor teritorii și a călătoriilor nordice. Istoricii specializați în navigația medievală consideră că traversările Atlanticului au continuat în diferite forme de-a lungul Evului Mediu.
În jurul anului 1480, navigatorii ar fi încercat să ajungă direct în America de Nord, într-o regiune numită uneori „Insula Brazil” (o insulă mitologică, care s-ar fi aflat în Atlantic, conform folclorului irlandez - n.r.), fără să mai folosească Groenlanda drept punct intermediar.
Un document din iarna anilor 1497-1498 oferă indicii relevante. Englezul John Day i-a scris lui Columb despre călătoria reușită a lui John Cabot în America de Nord, din 1497, menționând că navigatorii din Bristol efectuau asemenea traversări de mai mulți ani. Formularea indică faptul că Columb ar fi putut cunoaște informații despre expedițiile europene anterioare către nordul continentului american.
Există și ipoteza conform căreia Columb ar fi încercat intenționat să evite teritoriile deja cunoscute în nord. În emisfera nordică, navigația pe latitudini mai înalte poate scurta traversarea oceanului. Cu toate acestea, Columb a ales o rută mai lungă spre vest. Potrivit arheologului Robert McGhee, citat de BBC, este posibil ca navigatorul să fi urmărit să ocolească Vinland, deoarece obiectivul său principal nu era descoperirea Americii, ci atingerea bogățiilor Orientului Îndepărtat.
Foto sus: Leif Eriksson descoperă America. Pictură de Hans Dahl (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
