Cum a început exploatarea hidrocarburilor din Marea Neagră?
La începutul anului 1947, în Golful Mexic, compania americană Kerr-McGee a săpat prima sondă în largul mării, la o distanţă de unde se vedea ţărmul, de unde şi termenul acum deja consacrat de off-shore. Din acest moment, activitatea petrolieră marină a luat un avânt considerabil, descoperindu-se rezerve uriaşe de hidrocarburi, care au început să fie exploatate. În România, care era una dintre cele mai vechi ţări producătoare de petrol din lume, problema cercetării pentru descoperirea unor potenţiale acumulări de hidrocarburi în platoul continental al Mării Negre aferent ţării noastre s-a pus prima oară în anii 1967-1969.
Au fost elaborate în acea perioadă mai multe programe prioritare pentru mărirea producţiei de petrol şi gaze, între care şi un program prioritar având ca obiectiv prospectarea geofizică (în principal seismică) a platoului continental românesc, dar şi un program prioritar privind forajul marin.
Au fost constituite grupuri de specialişti din domeniul cercetării geologice şi geofizice, al tehnologiei forajului, al construcţiei de utilaj petrolier, al construcţiilor navale, al cercetării în exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze şi au fost implicate instituţii precum Ministerul Petrolului, Comitetul Geologic, Ministerul Construcţiilor de Maşini, Ministerul Transporturilor, Ministerul Comerţului Exterior, ICPPG (Institutul de Cercetări şi Proiectări pentru Petrol şi Gaze) Câmpina, Institutul Geologic, ICEPRONAV (Institutul de Cercetare și Proiectare pentru Construcții Navale) Galaţi, IPTANA (Institutul de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale și Aeriene) Bucureşti, ICPE (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică) Bucureşti, IFLGS (Întreprinderea de Foraj şi Lucrări Geologice Speciale) Bucureşti.
La vremea respectivă, în România nu exista niciun fel de experienţă în domeniul tehnologiei forajului marin şi în domeniul construcţiei de echipamente şi utilaje specifice acestei activităţi. Însă grupurile de lucru constituite pentru acest program au considerat – luând în calcul istoricul de ţară producătoare de petrol şi existenţa unei industrii de utilaj petrolier – că se putea trece la această nouă etapă de însuşire a noilor tehnologii specifice lucrărilor din domeniul marin.
Decizia finală a fost aceea că România va construi, pe bază de licenţă, cu asistenţa tehnică de specialitate a unor firme străine de prestigiu, platforme de foraj marin proprii, cu care să execute forajele de explorare în Marea Neagră.
Întâlnirile-cheie
În anii ’70, Nicolae Ceauşescu a avut patru întâlniri cu trei preşedinţi ai Statelor Unite ale Americii – două cu Richard Nixon (una în august 1969 la Bucureşti, alta în octombrie 1970, în SUA); o întâlnire cu Gerald Ford, în SUA, în 1975; o întâlnire în 1979, în SUA, cu Jimmy Carter. La întâlnirea din octombrie 1970, Nixon îi arătase lui Ceauşescu mai multe tehnologii de top la acea vreme, printre care şi una care presupunea cercetarea scoarţei terestre în vederea depistării de zăcăminte minerale. Preşedintele american precizase atunci că Marea Neagră dispune de rezerve considerabile de hidrocarburi.
În cursul anului 1969 venise în România şi George Thomas, vicepreşedinte al companiei The Offshore Company, însoţit de Emil Onaca (cetăţean american de origine română, stabilit în California, unde avea un birou de consultanţă), în calitate de consilier economic.
Scopul vizitei lui Thomas era să se documenteze dacă în România existau capacităţi tehnice pentru a se construi platforme de foraj marin după un proiect al companiei Offshore Co., în module transportabile pe nave maritime şi fluviale, care să fie duse din Marea Neagră prin canalul Volga-Don în Marea Caspică pentru a fi asamblate pentru Iran. Această idee a picat însă după vizita lui Thomas la Şantierul Naval Galaţi şi la UPETROM Ploieşti: americanul a evaluat capacităţile tehnice ale unităţilor vizitate şi a afirmat că în România existau condiţii pentru a se construi platforme de foraj marin.
Contractul cu compania americană Offshore Co., semnat în 1972
Documentarea şi tratativele cu compania americană au fost duse de o comisie de specialişti din cadrul Ministerului Petrolului, Comitetului Geologic, Ministerului Construcţiilor de Maşini şi IMPEXMIN şi au durat până în 1972. În tratativele purtate cu partea americană, delegaţia română s-a bucurat de sprijinul constant al autorităţilor americane, inclusiv al preşedintelui Richard Nixon.
În cele din urmă, contractul a fost încheiat cu compania Offshore Co., care a oferit cele mai bune condiţii, o parte din finanţare, livrarea sistemului hidraulic de ridicare a platformei (brevet propriu), proiectul tehnic, supravegherea tehnică în timpul construcţiei în şantier şi instruirea pe platformele companiei a personalului român (ingineri, maiştri, sondori-şefi, mecanici, electricieni).
Contractul a fost semnat pe data de 14 septembrie 1972 la ambasada română din Washington, iar evenimentul a fost relatat pe larg în presa americană.
România îşi construieşte propriile platforme de foraj marin
În ţară, după semnarea contractului, au fost demarate toate programele de lucru. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Utilaj Petrolier (IPCUP) a început proiectarea instalaţiei de foraj marin şi a turlei speciale dinamice pentru platforme marine. S-a stabilit locaţia bazei de operaţiuni marine în portul Constanţa.
ICEPRONAV Galaţi a început proiectarea a două nave de aprovizionare-remorcare pentru platforme marine. S-a pregătit colaborarea cu sectorul de proiectare al Şantierului Naval Galaţi pentru preluarea proiectului tehnic elaborat de Offshore Co. şi întocmirea proiectului de execuţie al platformei de foraj.
A început amenajarea danei 34 în portul Constanţa, respectiv construirea cheiului şi umplerea bazinului cu material rezultat din excavarea Canalului Dunăre-Marea Neagră în vederea construirii Bazei de operaţiuni marine Constanţa. MApN a început organizarea unităţii de helicoptere Tuzla, care urma să deservească operaţiunile petroliere din Marea Neagră.
În cadrul Şantierului Naval Galaţi, construcţia primei platforme de foraj marin se desfăşura sub supravegherea tehnică a Registrului Naval American „American Bureau of Shipping”, care urma să-i acorde clasa, şi a echipei de inspectori ai companiei Offshore Co. S-a decis, de asemenea, ca această platformă să se numească Gloria, nume pe care l-a primit la lansarea ei la apă. În anii următori, Şantierul Naval Galaţi va mai fabrica alte şase platforme, în următoarea ordine: Orizont, Prometeu, Fortuna, Atlas, Saturn şi Jupiter.
Între timp, utilajele fabricate la UPETROM Ploieşti, la UCM Reşiţa, la Electroputere Craiova, la Aversa Bucureşti erau instalate în interiorul platformei, amenajarea danei 34 în portul Constanţa se apropia de finalizare, prospecţiunile seismice pe mare începeau să fie interpretate şi geologii aveau deja în vedere câteva structuri cu perspective, pe care să înceapă primele foraje.
Gloria pleacă pe Dunăre spre Constanţa
Dat fiind că toate operaţiile de foraj ce urmau să fie efectuate pe mare aveau un caracter de explorare, se luase decizia ca întreaga activitate desfăşurată pe mare să fie încredinţată Întreprinderii de Foraje şi Lucrări Geologice (IFLG) din cadrul Departamentului Geologiei.
Aceasta a înfiinţat Grupul de Foraj Marin (GFM) la Constanţa şi, în afară de amenajarea unor birouri şi magazii în dana 34, întreprinderea a încheiat cu primăria din Constanţa un contract pentru construirea a 60 de apartamente pentru personalul ce urma să lucreze în cadrul Grupului de Foraj Marin.
Apartamentele au fost date în folosinţă în primăvara anului 1976, în momentul în care Gloria sosea în portul Constanţa.
În luna mai 1976, lucrările în Şantierul Naval Galaţi s-au încheiat, s-au contractat remorchere şi Gloria a plecat pe Dunăre spre Constanţa. După ce bara de la Sulina a fost trecută cu unele emoţii, din pricina vântului şi a curentului transversal, la ieşirea în Marea Neagră, convoiul şi-a continuat marşul spre portul Constanţa. Pe 26 mai 1976, platforma Gloria a intrat în portul Constanta şi a acostat la chei, în dana 34.
Fragmentul face parte din articolul „Istoria primului sistem de exploatare petrolieră marină din Marea Neagră”, publicat în numărul 259 al revistei „Historia”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 august - 14 septembrie, și în format digital pe platforma paydemic.
FOTO: COLECŢIA AUTORULUI, FOTOTECA ONLINE A COMUNISMULUI ROMÂNESC, GETTY IMAGES revista:259
