Cum a ars Roma în anul 192

În 2005 un student al Universitãţii din Sorbonna pe nume Antoine Pietrobelli realizeazã o descoperire importantã:într-o colecţie de manuscrise de la mãnãstirea Vlatadon din Thessalonic gãseşte şi o scrisoare a medicului grec Galenus, crezutã pierdutã-“Despre evitarea suferinţei”. Aceastã scrisoare are o mare însemnãtate întrucât oferã informaţii nu doar despre comerţul şi societatea romanã, ci şi despre un eveniment catastrofal care avut loc în anul 192 p.Hr.

Claudius Galenus (129-217) este una dintre autoritãţile principale ale lumii antice în materie de teorie anatomicã şi practicã medicalã, colecţionar de reţete şi inventator de proceduri terapeutice. Se ştia cã medicul îi scrisese o scrisoare unui prieten din oraşul sãu natal, Pergam, dar din aceasta supravieţuiserã doar câteva fragmente în ebraicã şi arabã. Documentul redescoperit oferã informaţii preţioase cu privire la incendiul care a devastat Roma în 192, mai puţin cunoscut decât faimosul incendiu neronian din 64 p.Hr. In vremea lui Commodus (180-192), Roma era un oraş prosper, bogat în activitãţi comerciale şi remarcabil datoritã construcţiilor din epoca flavianã precum Colosseumul, amfitatrul care putea gãzdui 50000 de spectatori sau complexul civic de lângã principalul for roman, numit Templul Pãcii, cel care comemora sfârşitul rãzboiului din Iudeea din 66-70 şi izbânda luiVespasian în rãzboiul civil. În apropiere de Templul Pãcii, simbol al stabilitãţii statului roman, se afla un centru sacru esenţial, Templul Vestei, unde se întreţinea focul care reprezenta spiritul şi gloria Romei şi se afla la pãstrare Palladium, o imagine în lemn a Atenei despre care se spunea cã a fost salvatã din Troia de cãtre Aeneas.

În timpul lui Domitian este ridicatã o colosalã magazie destinatã depozitãrii tãmâiei sau altor mirodenii importate din India, Arabia sau Orientul Indepãrtat:Horrea Piperataria. Depozitele de aici erau o dovadã vie a puterii economice romane, putere crescândã datoritã taxei de import pe produsele rãsãritene, care putea fi plãtitã şi din încãrcãturã vãmilor din Egipt. Horrea Piperataria reprezenta aşadar un vast centru comercial în care statul vindea mãrfuri scumpe cetãţenilor romani. Produsele indiene şi arabe erau ingrediente esenţiale în prepararea medicamentelor, ceea ce însemna o prezenţã constantã a medicilor în apropierea centrului. Interiorul magaziei se împãrţea în numeroase depozite şi curţi, precum şi canale de apã care sã menţinã umezeala necesarã prezervãrii adecvate a mirodeniilor. Probabil se ţineau aici în jur de 5000 de tone de condimente, şi chiar dacã ar fi fost vorba doar de piper, dupã cum sugereazã şi numle magaziei, tot ar fi adus statului un profit de 200 de milioane de sesterţi. Existau şi camere private care se puteau închiria, bineînţeles la un preţ ridicat, dar mãsurile de siguranţã erau considerate desãvârşite. Se credea de asemenea cã riscul unui incendiu era minim întucât clãdirea era construitã aproape exclusiv din piatrã şi prevãzutã cu multe cisterne de apã. Galenus a închiriat şi el o camera unde a depozitat materialele necesare practicilor sale medicale. În epistola “Despre evitarea suferinţei” explicã:“ Oamenii îşi ţineau cele mai preţioase comori în aceste magazii pentru cã aveau încredere cã cele de-a lungul cãii sacre nu puteau fi afectate de vreun incendiu. Oamenii erau încrezãtori pentru cã lemnul nu se folosise decât pentru uşi şi cãmãrile nu se aflau în apropierea niciunei locuinţe. Ba mai mult, erau supravegheate de militari”. Galenus se înşelase însã cu privire la siguranţa cãmãrilor. Dio Cassius (165-229) scria:“Erau semne nefaste înaintea morţii lui Commodus, pentru cã mulţi vulturi se adunau deasupra capitoliului şi scoteau ţipete care nu prevesteau nimic bun. S-a auzit o bufniţã urlând înainte ca focul sã izbucneascã la o clãdire şi sã se împrãştie la Templul Pãcii. De acolo s-a rãspândit şi la cãmãrile cu produse egiptene şi arabe”. Dio relateazã cã flãcãrile s-au extins de la Templul Pãcii pânã pe Palatin unde a ajuns şi la Domus Tiberiana.

Relatarea medicului Galenus

Epistola lui Galenus oferã o altã perspectivã. Din punctul lui de vedere acesta a pornit din Horrea Piperataria şi dupã aceea a copleşit colina palatinã. Incendiul a fost puternic amplificat de tonele de condimente din depozit. Substanţele preţioase se valorizau ca ofrande divine, iar fumul înţepãtor care a cuprins cerul nocturn avea cu siguranţã iz de parfumuri arãbeşti, de unde şi ideea originii supranaturale a flãcãrilor. Probabil localnicii au crezut cã însãşi Horrea Piperataria se oferã ca jertfã zeilor. Dio Cassius opina cã focul este trimis de zei ca semn cã imperiul se va ruina sub domnia lui Commodus. Şi istoricul Herodian (170-240) rezoneazã cu ideea cã focul nu a fost doar un simplu accident, ba chiar include stelele vizibile ziua în seria semnelor nefaste. Bazându-se pe mãrturii orale, el descrie astfel evenimentul:”Nu s-a vãzut o adunare de nori negri, ci s-a simţit un cutremur. Nu se iscase nicio furtunã atunci când a lovit un trãsnet sau când a izbucnit o flacãrã în urma cutremurului. Întregul Templu al Pãcii, cea mai mare şi cea mai frumoasã clãdire din oraş, a fost fãcut praf şi pulbere”. Incendiul, parcã manta de o forţã divinã, a atins şi Templul Vestei:“Când templul vestalelor a fost cuprins de flãcãri, imaginea Athenei a fost expusã publicului – acea statuie pe care romanii o ţineau ascunsã şi venerau, cea adusã de la Troia. Acum, pentru prima datã, statuia a fost vãzutã de localnici. Fecioarele vestale au luat statuia şi au fugit cu ea pe Via Sacra pânã la palatul imperial”.

Focul a ars zile în şir, iar romanii probabil cã priveau cu groazã cum acesta le urmãrea pe vestale mãturând totul în cale, nefiind nicio posibilitate de a-l stinge în ciuda eforturilor cetãţenilor şi militarilor. Dar brusc vremea s-a schimbat şi a început un potop, ceea ce l-a determinat pe Herodian sã afirme cã “din acest motiv se ştia cu certitudine cã focul avea origini divine. Pentru cã acum oamenii credeau cã el a fost iscat şi oprit doar de voinţa zeilor”. Dupã stingere s-au estimate pagubele. Templul Pãcii, una din cele mai luxoase clãdiri romane, în care se adãpostea un tezaur imens de aur şi artefacte şi unde oamenii şi-au depozitat cele mai importante averi, se fãcuse una cu pãmântul. Dio Cassius relateazã:“Toatã lumea se folosea de templu ca de un deposit pentru cele mai de preţ lucruri. Într-o singurã noapte focul i-a sãrãcit pe cei avuţi. Toţi s-au adunat sã boceascã din cauza distrugerii monumentului public, dar fiecare îşi plângea propria pierdere”. Romanii se gândeau cã rãul avea sã punã stãpânire în curând pe întreaga lume, atribuind dezastrul dispreţuitului împãrat Commodus.

Când a auzit despre nenorocire, Galenus era în Campania. Incendiul a însemnat o tragedie personalã pentru medicul grec, pentru cã îşi înmagazinase multe dintre posesiuni într-o cãmarã din Horrea Piperataria. Acestea includeau monede de aur, argintãrie şi chitanţe, dar adevãrata pierdere consta în materialul sãu de lucru, adicã manuale medicale, remedii şi instrumentar unicat. Plãnuise sã le ia de acolo douã luni mai târziu…El îşi noteazã:“Aşadar soarta mi-a întins o capcanã, înstrãinându-mã de multe din cãrţile mele. Am mai suferit o pierdere importantã, studiul asupra vocabularului pe care l-am colectat din comedia atenianã”. Galenus descrie cum a depozitat cu grijã o colecţie unicã de ingrediente rare şi medicamente excepţionale în cãmara lui personalã. Unele dintre aceste substanţe proveneau de la palatul imperial şi Galenus le-a achiziţionat pe vremea când pregãtea medicamentaţia lui Marcus Aurelius. Printre acestea se afla şi o cantitate importantã de scorţişoarã de foarte bunã calitate pe care medicul credea cã n-o va putea înlocui niciodatã. Cercetarea pierdutã includea copii originale ale primelor douã cãrţi din studiul despre compoziţia medicamentelor dupã tipologie. În aceeaşi scrisoare Galenus mai oferã detalii privind importanţa cercetãrii în cariera sa. Menţioneazã cum a moştenit documente importante de la medicii din oraşul sãu natal, unul dintre compendii cuprinzând formule care au fost cumpãrate cu 100 de galbeni bucata. Un alt compendiu provenea de la un medic pe nume Teuthras, care moare în timpul ciumei antonine din 165-180 şi îi lasã moştenire toatã cunoaşterea sa. Flãcãrile de la Horrea Piperataria distruseserã o inimaginabilã comoarã medicalã:“Dacã cineva deţinea un remediu important, îl putea achiziţiona fãrã mare dificultate. Pur şi simplu fãceam schimb cu alte douã sau trei remedii din aceste compendii”. Dincolo şi de instrumentarul conceput cu grijã de medicul grec, pierderea era cu atât mai mare cu cât “nu era nici cea mai mica speranţã de a înlocui colecţia mea pierdutã de cãrţi deoarece toate bibliotecile de pe Palatin au ars în aceeaşi zi”.

Tragedia lui Galenus nu era singularã. Lângã Horrea Piperataria se afla Horrea Vespasiana, depozit de mãrfuri egiptene unde au ars cantitãţi impresionate de in şi papiri. Învãţaţii care au ales sã-şi pãstreze cercetãrile în apropiere, precum Philippides gramaticul, au împãrtãşit soarta lui Galenus. Toţi cei afectaţi de catastrofã au umblat în doliu zile în şir. Focul anunţase într-adevãr timpuri grele pentru Roma. Commodus, deşi promisese o refacere a centrului citadin, acţiona sub semnul megalomaniei, dorind sã prefacã oraşul în Colonia Commodiana, ceea ce a determinat o reacţie brutalã a gãrzii pretoriene, care îl asasineazã. În 193, anul celor cinci împãraţi, începe rãzboiul civil care va rezulta într-un declin economic şi o tulburare politicã gravã. Cu toate acestea, pentru Galenus mai exista speranţã:“Eu singur, dovedind dragostea profundã pentru muncã pe care am simţit-o toatã viaţa, nu m-am lãsat copleşit de suferinţã”.

Sursa:historytoday.com