Cu istoria la braț, deasupra Bucureștiului, pe Dealul Mitropoliei

Dealul Mitropoliei este unul dintre cele mai de seamă puncte istorice care au dăinuit peste veacuri din vechiul București, căpătându-și importanța și datorită semnificației religioase pe care o are ansamblul bisericesc. Așezat la îndemâna celor care vizitează Capitala, Dealul Mitropoliei este alegerea a zeci de mii de credincioși care vin în pelerinaj la moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou (Basarabov), mai cu seamă pe 27 octombrie, ziua prăznuirii. 

Mitropolia și monarhia

Biserica Ortodoxă a reprezentat una dintre cele mai importante instituții pentru monarhia română – Casa Regală având deviza „Nihil sine Deo” (Nimic fără Dumnezeu). Așadar, în acest context, un loc aparte îl ocupă biserica Patriarhiei – întreaga țară își amintește procesiunea funerală extraordinară a Regelui Mihai către Dealul Mitropoliei, loc unde s-a ținut una din cele două slujbe de pomenire veșnică (cea de-a doua având loc la mănăstirea Curtea de Argeș).

Și tot biserica Mitropoliei a fost aleasă la 1 decembrie 1918, de către Regele Ferdinand și Regina Maria, ca loc de închinăciune și sărbătoare. Regina Maria avea să noteze în jurnalul său: „După paradă, am descălecat și ne-am îndreptat spre Mitropolie, Nando și cu mine mergând într-o trăsură deschisă […] Slujba de la biserică a fost scurtă și solemnă, în acea veche și dragă biserică întunecată, luminată doar de lumânări, ceea ce pentru biserici este mult mai potrivit decât lumina electrică. Privind în jur, în biserica plină de ofițeri francezi și britanici, m-a cuprins un straniu sentiment de mulțumire; era minunat și i-am mulțumit lui Dumnezeu din adâncul inimii mele”.

Din stradă și până pe culme, tot un monument istoric

Cel care își propune să urce Dealul Mitropoliei sau Dealul Viilor, cum mai era numit în perioada medievală, trebuie să știe că drumul este pavat cu... istorie. În perioada interbelică, primarul Capitalei Demetru Ion Dobrescu a dispus ca poteca ce duce sus, la biserică, să fie pavată cu pietre. Se pare că structura pavajului a fost atât de rezistentă încât a supraviețuit până astăzi și, luând în considerare faptul că este singura stradă bucureșteană acoperită cu pietre interbelice, aceasta este considerată monument istoric.

La capătul drumului, vizitatorul găsește o oază de liniște, un loc unde istoria și-a păstrat toate vremurile bune. Biserica Patriarhiei este poziționată în centrul ansamblului, iar de jur împrejur restul clădirilor: vechile chilii (astăzi câteva dintre birourile Patriarhiei), Palatul Patriarhal, Paraclisul, Palatul Camerei Deputaților și Clopotnița. Atât a mai rămas astăzi din vechiul complex. Zidurile ridicate în 1698 au dispărut, la fel și trei cruci de piatră: una în memoria Mitropolitului Teodosie (aprox. 1620-1708), alta pentru generalul rus Mikhail Miloradovich (1771-1825) şi o a treia ridicată în memoria victimele răscoalei seimenilor din 1655.

Cele bisericești

Piatra de temelie a Bisericii Patriarhiei a fost pusă de către domnul Țării Românești Constantin Șerban Basarab, în 1654, după cum scrie și marele istoric Nicolae Iorga: „... viitoarea Mitropolie a Bucureștilor, al cărei stil nu l-a schimbat esențial reparația de la sfârșitul veacului al XVIII-lea, e ctitoria acestui Constantin Basarab, care ar fi făcut poate și mai mult dacă înfrângerea nu l-ar fi aruncat într-o pribegie care-i dădu și ea prilejul de a reface biserica episcopală din Muncaciul Maramureșului, la 1661”. Realizată după modelul bisericii Mănăstirii Curtea de Argeș, ridicarea ei a durat patru ani și a fost sfințită în 1658, purtând hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena. Biserica a fost pictată în timpul voievodului Radu Leon, tot atunci devenind și reședință mitropolitană. Pictura murală ce poate fi admirată astăzi a fost realizată în manieră neobizantină de către Dimitrie Belizarie, în perioada interbelică.

Tot în vremea lui Constantin Șerban a început și construirea Paraclisului Palatului Patriarhal. Capela a fost finalizată abia în timpul domniei lui Gheorghe Duca (1673-1678), iar forma finală, pe care o putem vedea astăzi, a fost realizată de către domnitorul Nicolae Mavrocordat în 1723. Pictura a fost refăcută după vechiul model în anii ’60, iar imediat după cel de-al Doilea Război Mondial au fost adăugate elemente decorative noi vestibulului.

Un alt monument valoros de pe Dealul Mitropoliei este clopotnița, care datează din vremea lui Constantin Brâncoveanu. Se pare că aceasta era parte integrantă a zidurilor care înconjurau complexul mănăstiresc, având, conform tradiției, rolul de poartă. De acest loc se leagă un moment tragic din istoria României: în după-amiaza zilei de 8 iunie 1862 este asasinat Barbu Catargiu chiar sub clopotniță.

Cele pământești

Când domnul Constantin Șerban Basarab a hotărât ridicarea mănăstirii de pe Dealul Mitropoliei, a gândit și o clădire cu rolul de reședință a starețului. Așadar, tot la mijlocul secolului al XVII-lea este ridicat și Palatul Patriarhal, căruia de-a lungul timpului îi sunt lipite noi corpuri. Și pentru că politicul nu s-a despărțit de biserică nici în secolul al XIX-lea, pe fațada Palatului istoria stă scrisă astfel: „În vechea clădire a Adunării – ce se ridica pe acest loc – s-au desfăşurat sub presiunea poporului lucrările Adunării elective din 1859, care a ales la 24 ianuarie pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Ţării Româneşti înfăptuind pe această cale Unirea”. Și tot în onoarea lui Alexandru Ioan Cuza, la intrarea în complexul de pe Dealul Patriarhiei a fost amplasată statuia domnitorului, în 2004 – prima din București.

Între tradițiile și arhitectura religioasă se remarcă o clădire impunătoare, prea puțin cunoscută oamenilor: Palatul Camerei Deputaților. Monumentul datează din 1907, însă sediul Adunării Deputaților se stabilise pe Dealul Mitropoliei încă din secolul al XVII-lea, pe vremea când mitropolitul era și liderul boierilor. În 1881 a fost ridicat un amfiteatru special pentru desfășurarea ședințelor legislativului, ca mai apoi, arhitectul Dimitrie Maimarolu să realizeze schițele pentru actuala clădire. Aici a fost sediul Camerei Deputaților până în 1997, când a fost mutat în Palatul Parlamentului. Astăzi, clădirea adăpostește o bibliotecă generoasă, dar și obiecte bisericești, sculpturi și tablouri ce își așteaptă vizitatorii.

Așadar, pentru iubitorii de istorie și artă, pentru pelerini sau pur și simplu pentru cei care vor să ia la pas Bucureștiul, Dealul Patriarhiei este un loc de pus în fruntea listei.

Acest material este realizat prin Programul de promovare a patrimoniului turistic "Destination: Bucharest"