⬆

Bătălia de la Turtucaia. Pictură de Dimitar Giudzhenov

Coșmarul captivității din Bulgaria: „Ofițerul Român în loc să dea probă de cumpătare a fost risipitor și fanfaron”

Peste 20.000 de soldați români, dintre care aproape 1000 de ofițeri, capturați de trupele bulgare pe frontul din sudul și sud-estul României în Campania anului 1916, în special în luptele din Dobrogea (august-noiembrie 1916) și în timpul „Bătăliei Bucureștiului” (noiembrie 1916).

Conform Institutului de Studii Sud-Est Europene, colonelul Nicolae Mărășescu (căzut prizonier la Turtucaia) rememora, în septembrie 1918, la întoarcerea în țară, starea morală a camarazilor săi în timpul captivității din Bulgaria:

„40 ani am stat în armată, în care timp auzeam la fiecare pas trâmbițându-se de membrii ei numai cuvintele de: onoare, demnitate, sobrietate, camaraderie, etc. Moft. Se zice că în nenorocire se cunoaște nobleța sufletului, că nenorocirile îmblânzesc inima, apropie și unește, face solidari pe suferinzi, le întărește caracterul. Captivitatea, din contră, a dat cea mai categorică dezmințire tuturor acestor sentimente. În loc ca în captivitate, unde suferințele erau mari și multe, ofițerii să fie mai mulți, mai solidari, mai demni și mai de caracter, au dat probă că le lipsesc toate aceste nobile însușiri și mai ales simțul onoarei și al disciplinei. Strigau în gura mare că acolo fiind toți prizonieri, nu mai există grad, Sublocotenentul și Colonelul este totuna: Rob și Rob. Se pârau la Bulgari unul pe altul, făceau pe spionii, se înjurau ca vizitii și se băteau ca țiganii. Comandanții de regimente toți, afară de Lt. colonel Petrescu Ioan, Comandantul Regimentului 74, care a făcut excepție, n-aveau nici cea mai mică grijă de ofițerii lor; din contră erau egoști și lași, tremurau la ideea că un act de solidaritate ar aduce oarecare restricțiune în regim. În captivitate Ofițerul Român în loc să dea probă de cumpătare a fost risipitor și fanfaron. Singura preocupare le era stomacul; pentru a-și procura un iaurt, ori un lapte erau în stare să comită orice act, fie cât de josnic, față de soldații din gardă pentru a le face asemenea servicii. Starea de decădere morală în care se găsea ofițerul român în timpul captivității era atât de jos încât cu scârbă mi-aduc aminte de unele scene petrecute nu numai între ofițerii inferiori, dar chiar și între superiori; și acum, prin diferite compromisuri între ei, se acoperă unul pe altul, deși scenele sunt de notorietate publică, fiindcă înjurăturile și certurile erau publice, făcute, în curtea depoului, în gura mare, știute și auzite de toți”, își amintea Nicolae Mărășescu (sursa: Biblioteca Națională a României, Colecții Speciale, Manuscrise, Ms. 2769, p. 3-4.).

Numărul prizonierilor români în Bulgaria a fost de 21.187, din care 998 ofițeri și 20.189 grade inferioare (subofițeri, gradați și soldați). Calvarul lor începe cu executarea de marșuri lungi și istovitoare, sub escorta și în mare parte pe jos, și internarea în tabere și lagăre, ca cele de la Razgrad, Sofia, Radomir, Tulov (Gorni Pancerevo), Kirdjali, Hascov, Pirin-Planina ș.a., unde au suportat lipsuri și servituți de tot felul, precum foamea, frigul, izolarea de lume, executarea de diferite munci, lipsa asistenței medicale etc.

_{Foto sus: Bătălia de la Turtucaia. Pictură de Dimitar Giudzhenov (© Wikipedia)}