Copiii revoluționarilor din întreaga lume, adunați la o școală din URSS
În 1933, în Rusia sovietică a fost înființată o școală tip internat pentru copiii revoluționarilor din întreaga lume. Copiii lui Mao, Tito și ai eroinei comuniștilor spanioli La Pasionaria au trecut pragul acestei școli, scrie BBC.
Daulia Saadi povestește cum mama ei a lăsat-o la internatul rusesc în 1939, pentru a se putea întoarce în Liban unde a luptat alături de revoluționarii comuniști. Tatăl ei era, de asemenea, implicat în activitatea revoluționară, în calitate de secretar al Partidului Comunist din Siria, Liban și Palestina. Mulți ani mai târziu, spune Daulia Saadi, și-a întrebat mama cum a putut să o abandoneze acolo. „Ce puteam să fac?” i-a răspuns. Astăzi, femeia înțelege că „părinții noștri erau atât de pasionați de lupta revoluționară că și-au lăsat copiii într-o școală străină. Viețile lor erau ieșite din comun.”
Daulia Saadi și-a petrecut, așadar, copilăria la Interdom, „Casa Internațională” de la Invanovo, aflată la 250km de Moscova. Decenii mai târziu, ea își aduce aminte cu plăcere de anii petrecuți acolo, de cântecele revoluționare cântate cu bucurie alături de alții copii convinși că părinții lor luptă pentru o lume mai bună.
La Interdom, copiii învățau în limba lor maternă, aveau cursuri de istorie și cultură, guvernul sovietic străduindu-se să găsească profesori chiar și pentru cele mai rare limbi. Și, spre deosebire de copiii obișnuiți din URSS, studenții de la Interdom primeau informații cu privire la evenimentele internaționale, și li se permitea să călătorească pentru a-și vizita părinții.
Daulia Saadi își aduce aminte de Mao Anying, băiatul lui Mao, cunoscut la Interdom ca Serghei Yun Fu. Povestea lui a avut însă un final tragic:după ce s-a întors în China, el a avut o ceartă cu tatăl său, pe care l-a acuzat că și-a creat un cult al personalității. Parțial din acest motiv, s-a oferit voluntar să lupte în războiul din Coreea, unde a și murit.
Ideea unei școli pentru copiii revoluționarilor a fost a unei activiste din Elveția, Mentona Moser, a cărei familie a fondat compania de ceasuri Moser. Când a călătorit în Rusia în 1926, Moser a fost atât de inspirată de statul comunist încât a decis să-și doneze o parte din moștenire pentru crearea unei asemenea școli. Ea a fost ajutată de Fritz Platten, elvețianul cunoscut pentru ajutorul acordat emigranților ruși aflați în Elveția pentru a se întoarce în țară în 1917. Platten l-a ajutat în acest sens și pe Lenin, el fiind, se pare, cel care a organizat călătoria cu trenul blindat ce l-a dus pe Lenin la Sankt Petersburg.
Inițial, un internat a fost deschis în apropiere de Podolsk, la sud de Moscova, dar în 1933 o nouă clădire a fost construită la Ivanovo. Primii copii ajunși aici erau copiii revoluționarilor antifasciști din Bulgaria și Germania. În curând, activiști comuniști din întreaga lume și-au trimis copiii la Ivanovo. Au ajuns aici tineri din Grecia, Austria, Italia, Spania, Chile, Iran, Angola, Etiopia, Somalia ș.a. Pe baza listei de studenți de la Ivanovo, se poate trasa ușor o hartă a conflictelor politice ale secolului XX. Mai mulți copii au fost aduși la Ivanovo în timpul blocadei Leningradului, în timpul Războiului, dar și în 1986, după accidentul nuclear de la Cernobîl.
În total, 5000 de copii din 85 de țări au trecut pe la Interdom. Astăzi, mulți dintre ei povestesc că cel mai important lucru învățat acolo a fost valoarea internaționalismului. „Interdom-ul mi-a dat o perspectivă cosmopolită”, declara Beatrice Otigo-Potapova, al cărei tată a fost un important politician din Kenya, prieten apropiat al lui Anastas Mikoian. „Refuz categoric să accept orice formă de naționalism, fie el alb sau negru, nu e nicio diferență. În plus, sinceritatea – trebuie să spui lucrurilor pe nume, și să iubești oamenii pentru cum sunt ei.”
Astăzi, copiii de la Interdom provin în mare parte din Rusia și din alte foste republici sovietice. Însă o asociație a foștilor studenți a făcut recent apel la autoritățile rusești pentru a readuce școala la vechiul ei statut internațional. Școala, consideră ei, ar putea deveni o casă pentru copiii din zonele de conflict, precum Libia sau Siria, sau din regiuni lovite de dezastre naturale. Și, deși epoca revoluționarilor comuniști a trecut demult, o altă generație copiii ar putea deveni „ambasadori ai culturii ruse”.
