Copie și original  În jurul unui tablou de Jacopo Palma cel Bătrân jpeg

Copie și original. În jurul unui tablou de Jacopo Palma cel Bătrân

Una dintre cele mai disputate problematici ale istoriei artei vizeaz─â originalitateaartefactului. Acest─â calitate, prezentat─â/perceput─â ca un fel de garan╚Ťie a valorii intrinseci a obiectului supus evalu─ârii, implic─â unele deriv─âri nu mai pu╚Ťin esen╚Ťiale, precum unicitatea, auctorialitatea, sau chiar ideea de origine[1], care poate sub├«ntinde, eventual, un eveniment istoric sau chiar anecdotic.Cu alte cuvinte, o oper─â de art─â este cu at├ót mai valoroas─â cu c├ót, ├«n configura╚Ťia ei l─âuntric─â, este unic─â ╚Öi incontestabil legat─â de biografia unui (mare) artist.

Chiar dac─â legitim─â, aceast─â perspectiv─â ÔÇô a c─ârei constituire ├«nso╚Ťe╚Öte istoria colec╚Ťionismului, cu ├«nfiriparea unor practici, mize ╚Öi exigen╚Ťe unanim acceptate ÔÇô risc─â subevaluarea unui considerabil corpus de artefacte, distribuite ├«ntr-o pluralitate de categorii mai mult sau mai pu╚Ťin ÔÇ×inferioareÔÇŁ ÔÇô c├▓pii, versiuni, interpret─âri, replici, opere anonime de atelier/cerc/╚Öcoal─â etc. Acest tip de (sub)estimare rateaz─â, prin urmare, o extraordinar─â dinamic─â a actului artistic, inextricabil legat─â de ├«mprejur─ârile directe ale producerii operei de art─â (comisionare, expunere etc.), dar ╚Öi de circula╚Ťia ╚Öi receptarea ulterioare.

Un tablou de Renaștere și dublul său

Patrimoniul MNAR ilustreaz─â aceast─â problematic─â ├«ntr-o sumedenie de cazuri, dintre care lucrarea Venus ╚Öi Amor[il. 1], atribuit─â odinioar─â lui Jacopo Palma cel B─âtr├ón (c. 1480-1528), merit─â o aten╚Ťie aparte. ├Änt├ói de toate, ea este copia relativ veche a unui tablou notoriu, aflat de aproape dou─â veacuri ├«n colec╚Ťia Fitzwilliam Museum, Cambridge. Fidelitatea copiei ├«n raport cu originalul este frapant─â, pornind de la relativa suprapunere a dimensiunilor (116 x 205 cm, respectiv 118 x 209 cm) ╚Öi continu├ónd cu replicarea riguroas─â a desenului celor dou─â personaje, precum ╚Öi a tuturor detaliilor de fundal (elemente de arhitectur─â, siluete, nori sau plante). Cromatica de ansamblu, precum ╚Öi particularit─â╚Ťile de strat pictural sau de pensula╚Ťie, mai dificil de examinat f─âr─â experien╚Ťa nemijlocit─â a juxtapunerii celor dou─â lucr─âri, se ├«ncadreaz─â ├«n parametrii rela╚Ťiei comune dintre original ╚Öi copie. Totu╚Öi, de╚Öi calitatea picturii originale este incontestabil superioar─â, copia de la Bucure╚Öi ar putea releva, dup─â ├«ndep─ârtarea verniului ├«nvechit, o intensitate cromatic─â destul de apropiat─â.

Asem─ânarea dintre cele dou─â lucr─âri este ├«n parte ├«nt─ârit─â ╚Öi de dezbaterea ├«n leg─âtur─â cu autorul tabloului de la Bucure╚Öti, complicat─â de la bun ├«nceput de garan╚Ťia f─âr─â echivoc a achizi╚Ťiei ca oper─â original─âa lui Jacopo Palma. Aceast─â atribu╚Ťie, de altfel, a fost men╚Ťinut─â vreme de mai bine de jum─âtate de veac, odat─â cu trecerea din prestigioasa Galerie Orleans ├«n colec╚Ťia lui Felix Bamberg[2]╚Öi p├ón─â ├«n anii 1950, c├ónd mai era ├«nc─â sus╚Ťinut─â de istoricul George Oprescu. Fapt notabil, ├«n aceea╚Öi faimoas─â Galerie Orleans se aflase ├«ns─â╚Öi lucrarea autentic─â, de la sf├ór╚Öitul veacului al XVII-lea ╚Öi p├ón─â ├«n 1816, c├ónd a fost v├óndut─â vicontelui Richard Fitzwilliam. Prin urmare, este de presupus c─â autorul copiei de la Bucure╚Öti a avut acces nemijlocit la original ╚Öi c─â execu╚Ťia ei este suficient de timpurie (├«nceputul veacului al XVIII-lea?) ├«nc├ót s─â fi putut trece ulterior drept un artefact autentic din epoca Rena╚Öterii. R─âm├ón nel─âmurite, ├«n schimb, ├«mprejur─ârile comision─ârii unei replici at├ót de fidele, identitatea pictorului, precum ╚Öi v├ónzarea, la distan╚Ť─â de c├óteva decenii, a dou─â tablouri cu acelea╚Öi date de identificare ╚Öi provenind din aceea╚Öi colec╚Ťie.

Foto: Giorgione &Ti┼úian, Venus dormind, 1510, Gem├Ąldegalerie, Dresda

il  2 jpg jpeg

O inefabilă și misterioasă poezie

Nu mai pu╚Ťin interesant─â dec├ót traseul, deopotriv─â comun ╚Öi disparat, al celor dou─â versiuni este ├«ns─â╚Öi ÔÇ×inven╚ŤiuneaÔÇŁ lui Jacopo Palma cel B─âtr├ón:un nud feminin, intens erotizat, tol─ânit ├«ntr-un peisaj crepuscular. Sursa literar─â a acestei imagini este un pasaj din Metamorfozelelui Ovidiu, ├«n care Venus este r─ânit─â accidental de s─âgeata lui Amor, declan╚Ö├ónd astfel fatalitatea iubirii ╚Öi pierderii lui Adonis[3]. Potrivit unei legende niciodat─â confirmate, zei╚Ťa ar ├«mprumuta tr─âs─âturile fiicei pictorului, Violetta (sau Violante), de care Ti╚Ťian ar fi fost ├«namorat ╚Öi al c─ârei chip pare a fi disimulat ├«ntr-o sum─â de tablouri (portrete, scene mitologice ╚Öi religioase) ale ambilor arti╚Öti.

Tabloul original a fost pictat ├«n 1523-24, ├«n epoca ÔÇô marcat─â de moartea subit─â a lui Giorgione ╚Öi de afirmarea lui Ti╚Ťian ÔÇô ├«n care se instituie ├«ns─â╚Öi specificitatea picturii vene╚Ťiene, caracterizat─â de un colorit str─âlucitor, rafinat, cu abile estomp─âri ale contururilor, precum ╚Öi de predilec╚Ťia c─âtre subiecte alegoric-pastorale, ├«ntre╚Ťin├ónd o inefabil─â ╚Öi misterioas─â poezie[4]. Asemenea tr─âs─âturi, completate de problematica voyeurismului ╚Öi a dimensiunii libidinale a imaginii, sunt des─âv├ór╚Öit exemplificate de tabloul Venus dormind[il. 2], ├«nceput de Giorgione ╚Öi ├«ncheiat ├«n 1510 de Ti╚Ťian, surs─â direct─â a lucr─ârii lui Palma cel B─âtr├ón ╚Öi, totodat─â, una dintre cele mai timpurii reprezent─âri autonome ale unui nud feminin, explicit conotat erotic.

Aceast─â turnur─â ├«n pictura vene╚Ťian─â, al c─ârei rezultat este o nesf├ór╚Öit─â serie de Venere provocator-voluptoase, pictate de Palma cel B─âtr├ón, Ti╚Ťian, Lorenzo Lotto sau Paris Bordon, poate fi interpretat─â ca simptom al unei mai ample erotiz─âri a culturii vene╚Ťiene ├«n secolele XV-XVI, ├«n conjunc╚Ťie cu ├«nclina╚Ťia, eminamente local─â, pentru literatura elegiac─â a antichit─â╚Ťii greco-latine. Cea mai faimoas─â dintre c─âr╚Ťile lui Pietro Bembo, Asolanii(1505), surprinde predispozi╚Ťia de a filosofa pe marginea iubirii ├«n decorul idilic al unei gr─âdini, ├«n vreme ce Arcadia(1504) lui Jacopo Sannazaro reia, dup─â modelul lui Teocrit ╚Öi Vergiliu, evocarea unei aetas aureadefinitiv pierdut─â, ├«n care nimfe, p─âstori sau zeit─â╚Ťi locuiau o natur─â paradisiac─â. ├Än acela╚Öi timp, ÔÇ×Venus tol─ânit─âÔÇŁ este o imagine poetic─â frecvent invocat─â ├«n epitalamurile contemporane (gen literar matrimonial inventat de grecii antici, adoptat de poe╚Ťii latini ╚Öi resuscitat ├«n Rena╚Ötere), ├«n atare ipostaz─â fiind reprezentat─â uneori pe l─âzile de zestre (cassoni) [il. 3]. Din acest context literar-figurativ imageria veneric─â migreaz─â ╚Öi este ulterior rafinat─â ├«n pictur─â[5]. Nu ├«n ultimul r├ónd, o explica╚Ťie pentru ├«nflorirea acestei tematici exclusiv ├«n spa╚Ťiul vene╚Ťian poate fi locul important acordat lui Venus ├«n panteonul fondator al Republicii Serenissime, prin aproprierea mitului originii miraculoase:asemenei zei╚Ťei iubirii, Vene╚Ťia ÔÇô ora╚Öul curtezanelor ÔÇô se n─âscuse miraculos din spuma m─ârii[6].

Totu╚Öi, surprinz─âtoare ├«n acest complicat angrenaj cultural, cu deosebire ├«ntr-un univers maritim-arhitectonic precum cel vene╚Ťian, este ponderea peisajului natural. Departe de a reda pitorescul lagunar, fundalul tabloului de la Bucure╚Öti expune dualitatea antagonic─â ├«ntre un teritoriu al desf─ât─ârii contemplative (otium) ╚Öi unul al travaliului lucrativ (negotium), ├«ntre natura atemporal─â, edenic─â, ╚Öi cetatea lumeasc─â profilat─â ├«n dep─ârt─âri[7]. Cu cea dint├ói se identific─â ├«ns─â╚Öi Venus, zei╚Ťa gener─ârii, fecundit─â╚Ťii ╚Öi armoniei, c─âtre care se ├«nal╚Ť─â invoca╚Ťia din preambulul unei c─âr╚Ťi esen╚Ťiale ├«n ecloziunea Rena╚Öterii, precum De rerum natura(Despre natura lucrurilor) a lui Lucre╚Ťiu:ÔÇ×[ÔÇŽ] Astfel ├«n m─âri ╚Öi ├«n mun╚Ťi, ├«n ╚Öuvoaie ce iau totul ├«n cale, ├«n ├«nverzite c├ómpii ╚Öi-ale p─âs─ârii cuiburi de frunze, / Dulcea iubire s─âdind-o ├«n pieptul a tot ce-i suflare, / Faci s─â se-ntind─â cu patim─â neamu-i, pe specie, pururiÔÇŁ[8].

[1]Rosalind KRAUSS, ÔÇ×Retaining the Original? The State of the QuestionÔÇŁ, in Retaining the Original. Multiple Originals, Copies and Reproductions, Washington, 1989, p. 8.

[2]Ulterior, în 1886, tabloul este vândut regelui Carol I, intrând în patrimoniul Castelului Peleș până în 1949, când este transferat către Muzeul de Artă al R.P.R.

[3]OVIDIUS, Metamorfoze(cartea a X-a), traducere de Dan Popescu, Bucure╚Öti, 1972, p. 294. A se vedea ╚Öi William KEACH, ÔÇ×Cupid Disarmed, or Venus Wounded?ÔÇŁ, in Journal of the Warburg and Courtauld Institutes, Vol. 41, 1978, pp. 327-331.

[4]Peter HUMFREY, La pittura a Venezia nel Rinascimento, Milano, 1996, pp. 113-176.

[5]Andrea BAYER, ÔÇ×From Cassone to Poesia:Paintings of Love and MarriageÔÇŁ, in Art and Love in Renaissance Italy, Edited by A. Bayer, New York, 2008, pp. 231-232.

[6]David ROSAND, Myths of Venice. The Figuration of a State, Chapel Hill &London, 2001, p. 117.

[7]David ROSAND, ÔÇ×Pastoral Topoi:On the Construction of Meaning in LandscapeÔÇŁ, in The Pastoral Landscape, Edited by J.D.Hunt, Washington, 1992, pp. 161-163.

[8]Stephen Greenblatt, Clinamen. Cum a ├«nceput Rena╚Öterea, Humanitas, 2014, p. 8 ╚Öi passim.