Construind viitorul, comuni╚Ötii au schimbat istoria  Cum a influen╚Ťat regimul comunist scrierea istoriei rom├óne╚Öti jpeg

Construind viitorul, comuni╚Ötii au schimbat istoria. Cum a influen╚Ťat regimul comunist scrierea istoriei rom├óne╚Öti

­čôü Comunismul in Rom├ónia
Autor: Andreea Lup┼čor

ÔÇ×Cine controleaz─â trecutul controleaz─â viitorul. Cine controleaz─â prezentul controleaz─â trecutul.ÔÇŁ [George Orwell]

Tezele din Iulie au avut un ecou semnificativ ├«n societatea rom├óneasc─â, iar efectele lor au fost resim╚Ťite ├«n toate domeniile culturale. Chiar dac─â implementarea Tezelor nu a fost dus─â niciodat─â p├ón─â la cap─ât, a╚Öa cum ar fi dorit-o regimul Ceau╚Öescu, ╚Öi au existat, ├«n aproape toate domeniile, mici compromisuri, este de necontestat faptul c─â redogmatizarea ideologic─â de la ├«nceputul anilor ÔÇÖ70 s-a f─âcut sim╚Ťit─â ╚Öi ├«n scrierea istoriei. 

Era de a╚Öteptat, c─âci importan╚Ťa istoriei ÔÇô ca instrument identitar ├«n cunoa╚Öterea trecutului  ÔÇô a f─âcut ca regimul comunist s─â nu poat─â l─âsa nestingherit cursul istoriografiei, ├«nc─â de la ├«nceput, din 1948. Discursul istoric a devenit apanajul Puterii, av├ónd ca scop principal educarea popula╚Ťiei ├«n baza liniei impuse de centrul politic. ├Än prim─â faz─â, imediat dup─â schimbarea regimului, istoria a trebuit s─â fie rescris─â de la zero ÔÇ×pentru a ├«nlesni subjugarea na╚Ťiunilor din noul imperiu sovieticÔÇŁ . Apoi, pe tot parcursul perioadei comuniste, istoriografia a fost supus─â controlului strict al Partidului (chiar ╚Öi ├«n perioada ├«n care exista impresia unei liberaliz─âri) pentru a evita ca ideile privind trecutul na╚Ťional considerate ÔÇ×nes─ân─âtoaseÔÇŁ s─â ajung─â ├«n fa╚Ťa cititorilor. Astfel, istoria se transform─â dintr-o ╚Ötiin╚Ť─â al c─ârei scop era cunoa╚Öterea, pe c├ót posibil obiectiv─â, a trecutului, ├«n arm─â aflat─â ├«n m├óna Puterii politice, ÔÇ×un secondant al ideologiei ├«n activitatea educativ─â a statului ╚Öi societ─â╚Ťii, privind libert─â╚Ťile individuale ╚Öi colective ale unei na╚ŤiuniÔÇŁ .

Pe parcursul celor patru decenii de regim comunist, istoriografia a cunoscut mai multe etape, ├«n func╚Ťie de natura ideologiei promovate de puterea politic─â;evolu╚Ťia ei poate fi corelat─â cu ├«ns─â╚Öi evolu╚Ťia regimului. Avem, la ├«nceput, perioada stalinist─â, a regimului dependent de Moscova ÔÇô ├«n istoriografie, aceasta este perioada interna╚Ťionalismului, a ideilor radicale de sorginte stalinist─â, c├ónd discursul istoric e caracterizat prin aderen╚Ťa la principiile marxism-leninismului ╚Öi de o uniformitate a perspectivelor asupra trecutului . Urmeaz─â apoi perioada distan╚Ť─ârii de Uniunea Sovietic─â, care se traduce, ├«n discursul istoric, prin renun╚Ťarea la ideile filosovietice ╚Öi prin recuperarea valorilor na╚Ťionale;suprapus─â peste anii 1960-1971;aceasta este, de asemenea, o perioad─â a diversific─ârii dezbaterilor istorice. ├Än cele din urm─â, epoca Ceau╚Öescu, a ÔÇ×na╚Ťional-comunismuluiÔÇŁ, care conduce la glorificarea la extrem a istoriei ╚Öi a valorilor na╚Ťionale. Aceast─â ultim─â perioad─â ├«ncepe odat─â cu Tezele din Iulie care, din acest punct de vedere, marcheaz─â ╚Öi schimbarea discursului istoriografic.

A╚Öadar, chiar dac─â ideologia comunist─â (marxist-leninist─â) pune accentul pe viitor, pe societatea pe care urmeaz─â s─â o cl─âdeasc─â, orice regim comunist caut─â s─â se legitimeze prin trecut, folosindu-se de discursul istoric pentru a-╚Öi consolida pozi╚Ťia. Trecutul ├«nseamn─â legitimare ┼či justificare:a╚Öadar, istoriografia ocup─â un rol esen╚Ťial ├«n orice tip de regim, fie el democratic sau nu. ├Äns─â care sunt, mai exact, func╚Ťiile sale ├«ntr-un sistem politic ╚Öi cum se schimb─â acestea ├«ntr-un sistem comunist? ├Än general, func╚Ťiile istoriografiei sunt destul de clare:de a legitima institu╚Ťiile politice ╚Öi practica politic─â curent─â dintr-un stat, de a perpetua anumite moravuri ╚Öi o mitologie na╚Ťional─â, de a ra╚Ťionaliza politicile oficiale ale statului ╚Öi de a socializa viitoarele genera╚Ťii ├«ntr-o manier─â unitar─â, oferind trecutul comun drept baz─â a comunit─â╚Ťii .

Analiz├ónd istoriografia din Uniunea Sovietic─â, cercet─âtoarea american─â Nancy Whiteer Heer a argumentat c─â ├«ntr-un regim dictatorial, putem face distinc╚Ťia ├«ntre func╚Ťiile formale, oficiale, ale istoriografiei, ╚Öi cele informale, ce ╚Ťin de uzan╚Ťele mai subtile, pseudo-ascunse (dar pe care o persoanele din afara cercului politic le pot recunoa╚Öte) ale discursului istoric. Astfel, func╚Ťiile formale sunt cele pe care regimul le acord─â discursului istoric ├«n mod deschis:func╚Ťia de depozitar al tradi╚Ťiilor ╚Öi mitologiilor na╚Ťionale ╚Öi func╚Ťia didactic─â. Func╚Ťiile informale nu sunt recunoscute oficial, dar ele opereaz─â ├«n virtutea naturii sistemului politic totalitar;ele sunt ├«ncurajate de conducerea politic─â ╚Öi sunt, ├«n general, sesizate de c─âtre public. Acestea ar fi:legitimarea sistemului, ra╚Ťionalizarea politicilor regimului, folosirea discursului istoric ca barometru al climatului politic, ca suport al discu╚Ťiilor ideologice ╚Öi teoretice ╚Öi, nu ├«n ultimul r├ónd, ca arm─â politic─â . 

Tradi╚Ťie ╚Öi educa╚Ťie

├Än orice societate, discursul istoric are dou─â func╚Ťii oficiale:de a depozita tradi╚Ťia ╚Öi mitologia na╚Ťional─â a unei ╚Ť─âri, a unei na╚Ťiuni, ╚Öi de a educa cet─â╚Ťenii ├«n func╚Ťie de aceast─â tradi╚Ťie, ├«n spirit patriotic.

├Än ceea ce prive╚Öte prima func╚Ťie, aceea de depozitar al tradi╚Ťiei, pentru Rom├ónia epocii Ceau╚Öescu, vorbim mai ├«nt├ói de p─âstrarea ╚Öi glorificarea istoriei muncitore╚Öti, de integrarea istoriei partidului ╚Öi a mi╚Öc─ârii comuniste ├«n istoria na╚Ťional─â. ├Än al doilea r├ónd, istoriografia are rolul de a construi mitologia na╚Ťional─â ├«n jurul conceptelor-cheie utilizate de propaganda de partid (unitate, independen╚Ť─â, suveranitate) ╚Öi ├«n jurul conduc─âtorului. 

Discursului istoric i se acord─â o importan╚Ť─â capital─â ├«n educarea cet─â╚Ťenilor patriei. Ace╚Ötia trebuie s─â cunoasc─â lupta ├«ndelungat─â a mi╚Öc─ârii muncitore╚Öti pentru eliberarea ╚Ť─ârii de sub dictatura burgheziei ╚Öi pentru ridicarea regimului comunist;Ceau╚Öescu insist─â asupra acestui aspect ├«n discursul din 9 iulie, vorbind despre pericolul ca tineretul s─â nu cunoasc─â aceast─â istorie, s─â nu ╚Ötie c├ót de mult s-au luptat comuni╚Ötii pentru progresul Rom├óniei. Apoi, prin tematica general─â a discursului istoric popular (manuale ╚Öcolare, c─âr╚Ťi de popularizare a istoriei), rom├ónii sunt educa╚Ťi ├«n spiritul luptei pentru ap─ârarea patriei ╚Öi a realiz─ârilor comuniste. Rolul educa╚Ťiei este surprins de Ceau╚Öescu ├«ntr-o cuv├óntare la o conferin╚Ť─â cu cadrele din ├«nv─â╚Ť─âm├óntul superior. ÔÇ×╚ścoala este principalul mijloc de educare ╚Öi formare a tineretuluiÔÇŁ, declar─â liderul P.C.R., insist├ónd asupra importan╚Ťei educa╚Ťiei ├«n spiritul idealurilor socialiste. ╚śi Tezele din Iulie pun accent pe importan╚Ťa educa╚Ťiei comuniste, ca pilon al procesului de edificare a lumii noi ╚Öi a cre─ârii omului nou. Asta ne trimite cu g├óndul la o idee exprimat─â de Hannah Arendt ├«n Originile totalitarismului cu privire la rolul educa╚Ťiei ├«ntr-un sistem totalitar:ÔÇ×scopul educa╚Ťiei totalitare nu a fost niciodat─â de a inculca convingeri, ci de a distruge abilitatea de a forma convingeri.ÔÇŁ  Tocmai de aceea, ├«n cazul de fa╚Ť─â, regimul comunist acord─â o mare aten╚Ťie modului de predare a acelor ╚Ötiin╚Ťe care formeaz─â capacitatea de analiz─â critic─â a cet─â╚Ťenilor, iar acestea sunt ╚Ötiin╚Ťele sociale.  

23aug 0 jpg jpeg

Legitimare, justificare, arm─â

├Äntr-un regim comunist, func╚Ťiile informale ale istoriografiei sunt cele care influen╚Ťeaz─â ├«n mod categoric discursul istoric;ele sunt legitimarea sistemului;ra╚Ťionalizarea politicilor regimului; folosirea discursului istoric ca barometru al climatului politic; folosirea discursului istoric drept suport al discu╚Ťiilor ideologice;├«n fine, folosirea discursului istoric ca arm─â politic─â. 

Legitimarea sistemuluieste, de departe, cea mai important─â func╚Ťie a istoriografiei ├«ntr-un regim comunist, iar Rom├ónia nu face excep╚Ťie, c─âci este ├«n ├«ns─â╚Öi tradi╚Ťia ei politic─â:├«n Rom├ónia modern─â, legitimarea prin istorie a fost una din formele preferate de legitimare politic─â, folosit─â de to╚Ťi conduc─âtorii, indiferent de natura regimului lor. Regimul comunist continu─â aceast─â tradi╚Ťie ╚Öi se folose╚Öte din plin de discursul istoric. Din acest punct de vedere, istoriografia cap─ât─â acela╚Öi rol ca ╚Öi ideologia:ea men╚Ťine ╚Öi ├«nt├óre╚Öte identitatea ╚Öi coeren╚Ťa intern─â a regimului. Cum anume? Prin g─âsirea ├«n trecutul na╚Ťional al unor leg─âturi (fictive sau nu, exploatate ├«n exces de cele mai multe ori) dintre evenimente sau personaje istorice cu prezentul sau prin critica regimurilor anterioare. Astfel, Partidul Comunist Rom├ón se legitimeaz─â c─âut├óndu-╚Öi r─âd─âcinile ├«n mi╚Öcarea muncitoreasc─â ╚Öi social-democrat─â din Rom├ónia modern─â. Regimul republican, impus prin for╚Ť─â, este legitimat c─âut├ónd ├«n istoria na╚Ťional─â vechimea ÔÇ×ideii de republic─â la rom├óniÔÇŁ ╚Öi aduc├ónd argumente ale personalit─â╚Ťi din istoria ╚Ť─ârii care ar fi militat pentru aceast─â form─â de guvernare . Nicolae Ceau╚Öescu, conduc─âtorul ╚Ť─ârii, se legitimeaz─â prin apelul la panteonul de eroi na╚Ťionali:el devine continuatorul lui Burebista ca civilizator al ╚Ť─ârii, al lui Mircea cel B─âtr├ón ca ap─âr─âtor al ╚Ť─ârii, al lui ╚śtefan cel Mare ca ├«nving─âtor (├«n fa╚Ťa inamicului sovietic, ├«n cazul lui Ceau╚Öescu) ╚Öi ca mare ctitor, al lui Mihai Viteazul ca unificator, al lui B─âlcescu drept revolu╚Ťionar ╚Öi, ├«n fine, al lui Alexandru Ioan Cuza ca reformator.  

Astfel, regimul comunist caut─â ne├«ncetat s─â se legitimeze, c─âut├óndu-╚Öi permanent justific─âri ├«n trecutul c├ót mai ├«ndep─ârtat posibil. Motivul este evident:ÔÇ×comunismul rom├ónesc lupt─â de fapt ├«mpotriva propriilor sale complexe de uzurpatorÔÇŁ;╚Ötiind c─â, de fapt, puterea sa este ilegitim─â, rezultat al unor circumstan╚Ťe excep╚Ťionale (r─âzboiul c├ó╚Ötigat de Uniunea Sovietic─â, ajutorul dat de Moscova), Partidul Comunist Rom├ón se folose╚Öte de istorie pentru a-╚Öi legitima puterea, c─âut├ónd s─â ├«mpleteasc─â istoria na╚Ťional─â cu propria sa istorie. Nu ├«nt├ómpl─âtor una dintre schimb─ârile evidente ├«n istoriografia anilor ÔÇÖ70-ÔÇÖ80 este accentul pus pe istoria mi╚Öc─ârii muncitore╚Öti, care cap─ât─â un rol din ce ├«n ce mai mare ├«n istoria na╚Ťional─â, acapar├ónd-o chiar. ├Än acest sens, istoricul Dan Berindei consider─â c─â unul din efectele vizibile ale Tezelor ├«n istoriografie avea s─â fie chiar aceast─â ÔÇ×legare for╚Ťat─â a istoriei partidului de istoria general─â a na╚Ťiunii, ├«n propor╚Ťii nefire╚Öti ╚Öi cu tendin╚Ťa unei subsum─âri care nu-╚Öi avea rostulÔÇŁ. Acest fapt se observ─â cu u╚Öurin╚Ť─â dac─â ne uit─âm pe manualele ╚Öcolare de istorie din acea perioad─â. Spre exemplu, ├«ntr-un manual de istorie contemporan─â, istoria mi╚Öc─ârii muncitore╚Öti acoper─â mai mult de jum─âtate din num─ârul total de pagini, rezum├ónd practic istoria Rom├óniei din perioada 1918-1947 la istoria Partidului, a c─ârei importan╚Ť─â este mult exagerat─â. 

Ra╚Ťionalizarea/justificarea politicii. Putem aplica aceast─â func╚Ťie at├ót la nevoile politicii externe ale Rom├óniei comuniste, c├ót ╚Öi la cele ale politicii interne. Spre exemplu, istoriografia rela╚Ťiilor rom├óno-ruse (├«n faza stalinist─â) explic─â ╚Öi justific─â rela╚Ťiile apropiate cu URSS, rezultat ÔÇ×naturalÔÇŁ al evolu╚Ťiei istorice ╚Öi al influen╚Ťei benefice pe care Rusia a avut-o ├«n istoria Rom├óniei. ├Än aceast─â perioad─â, istoriografia sprijin─â ÔÇ×prietenia rom├óno-sovietic─âÔÇŁ, accentu├ónd rolul Uniunii Sovietice (al Rusiei) ├«n dezvoltarea Rom├óniei;se vorbe╚Öte despre rolul slavilor ├«n formarea poporului rom├ón sau despre influen╚Ťa limbii slave asupra limbii rom├óne. 

Pe plan intern, istoriografia este folosit─â pentru a justifica m─âsuri ce ╚Ťin de politica economic─â ╚Öi social─â:astfel, discursul istoric despre subdezvoltarea social─â ╚Öi economic─â a Rom├óniei (cauzat─â de regimul burghez) vine s─â justifice colectivizarea, industrializarea ╚Öi urbanizarea accelerat─â. C─âr╚Ťile de istorie vorbesc despre ├«napoierea economic─â a Rom├óniei ├«n perioada ante-comunist─â, despre exploatarea regimului burghez, ╚Öi arat─â apoi c├ót de benefice au fost schimb─ârile aduse de regim:├«n sprijinul acestor teze se aduc deseori statistici, care arat─â dezvoltarea ╚Ť─ârii, rata rapid─â de urbanizare sau industrializare sau cre╚Öterea productivit─â╚Ťii ├«n agricultur─â. Astfel, se arat─â c─â ÔÇ×na╚Ťionalizarea industriei, b─âncilor, transporturilor ╚Öi comer╚Ťului a dus la lichidarea propriet─â╚Ťii capitaliste asupra mijloacelor de produc╚Ťie, la crearea ├«n economie a propriet─â╚Ťii socialiste a ├«ntregului popor, marc├ónd de fapt ├«nceputul f─âuririi societ─â╚Ťii socialiste din Rom├óniaÔÇŁ  sau c─â procesul de cooperativizare a agriculturii ÔÇ×a ├«nsemnat o profund─â revela╚Ťie ├«n via╚Ťa satului:╚Ť─âr─ânimea a fost eliberat─â de povara exploat─ârii, devenind st─âp├ón─â pe propria soart─â ╚Öi pe roadele muncii eiÔÇŁ . Un alt exemplu:├«n 1968, regimul s─ârb─âtore╚Öte 120 de ani de la Revolu╚Ťia din 1848. ├Än discursul de la adunarea popular─â din Bucure╚Öti organizat─â cu aceast─â ocazie, Ceau╚Öescu vorbe╚Öte ├«n detaliu despre istoria Revolu╚Ťiei pa╚Öoptiste ╚Öi traseaz─â o paralel─â ├«ntre cererile revolu╚Ťionarilor ╚Öi realiz─ârile regimului comunist .

Barometru al climatului politic. Pentru c─â discursul istoric oficial respect─â linia politicii de partid, el se va schimba odat─â cu aceasta. ├Än cazul Rom├óniei, cel mai bun exemplu ├«n acest sens ├«l reprezint─â tot cazul rela╚Ťiilor rom├óno-ruse. ├Än prima faz─â a istoriografiei comuniste, cea de inspira╚Ťie stalinist─â, istoria bunelor rela╚Ťii rom├óno-ruse ocupa un loc central ├«n opera istoricilor, care subliniau cu orice ocazie influen╚Ťa pozitiv─â a Rusiei ╚Öi a slavilor ├«n istoria spa╚Ťiului rom├ónesc. Odat─â ce rela╚Ťiile cu Moscova se r─âcesc, iar regimul comunist de la Bucure╚Öti porne╚Öte pe calea ÔÇ×na╚Ťional─âÔÇŁ, importan╚Ťa Rusiei ├«n istoriografia rom├óneasc─â scade. Ea nu dispare ├«ns─â complet, de╚Öi vom ├«nt├ólni idei precum influen╚Ťa nefast─â a imperiului rus asupra Principatelor Rom├óne . ├Än str├óns─â leg─âtur─â cu evolu╚Ťia rela╚Ťiilor rom├óno-sovietice se afl─â ╚Öi dou─â evenimente istoriografice semnificative. Mai ├«nt├ói, publicarea ├«n 1964 a lucr─ârii Karl Marx. ├Änsemn─âri despre rom├óni, o ini╚Ťiativ─â curajoas─â a conducerii P.M.R. care a atras repede aten╚Ťia (╚Öi criticile Moscovei). Apoi, ├«n anii ÔÇÖ80, apari╚Ťia ├«n lucr─ârile de istorie a Basarabiei, un subiect evitat p├ón─â atunci. Se vor putea publica, a╚Öadar, documente esen╚Ťiale din istoria na╚Ťional─â precum rezolu╚Ťia Sfatului ╚Ü─ârii din 27 martie 1918 ╚Öi, ├«nc─â ╚Öi mai surprinz─âtor, protocolul adi╚Ťional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov cu privire la Basarabia ╚Öi Bucovina de Nord .

O alt─â func╚Ťie a istoriografiei este de a servi drept suport al discu╚Ťiilor idelogice/teoretice, prin folosirea exemplelor istorice pentru confirmarea/sus╚Ťinerea ideologiei marxist-leniniste privind evolu╚Ťia istoriei. Astfel, discursul istoric, prin concep╚Ťia marxism-leninismului ╚Öi a materalismului dialectic, explic─â natura exploatatoare a burgheziei ╚Öi perimarea sa, necesitatea istoric─â a schimb─ârii regimului, caracterul natural al evolu╚Ťiei c─âtre socialism etc. ├Än epoca Ceau╚Öescu, mania regimului pentru istorie va face ca aceasta s─â fie instrumentat─â din ce ├«n ce mai des ├«n discu╚Ťiile ideologice. 

├Än fine, istoriografia mai are o ultim─â func╚Ťie, cea de arm─â politic─â. Pentru perioada anilor '70-'80, cea mai bun─â exemplificare a acestei func╚Ťii este folosirea istoriei ca arm─â a na╚Ťionalismului rom├ónesc ├«mpotriva maghiarilor. De╚Öi, la nivelul discursului public, regimul insist─â asupra armoniei dintre ÔÇ×na╚Ťiunile conlocuitoareÔÇŁ ╚Öi asupra luptei ├«mpotriva ÔÇ×├«nvr─âjbirii na╚ŤionaleÔÇŁ, regimul Ceau╚Öescu resimte presiunile revizionismului maghiar cu privire la problema Transilvaniei, iar istoricii sunt chema╚Ťi s─â r─âspund─â la aceste ÔÇ×provoc─âriÔÇŁ. Spre exemplu, dup─â ce ├«n Ungaria este publicat─â o lucrare despre istoria Transilvaniei  ce contest─â teoria continuit─â╚Ťii, la Bucure╚Öti este redactat─â rapid o culegere de studii intitulat─â Jocul periculos al falsific─ârii istoriei. Coordonat─â de ╚śtefan Pascu ╚Öi ╚śtefan ╚śtef─ânescu ╚Öi con╚Ťin├ónd articole semnate de  Mircea Mu╚Öat, Florin Constantiniu, Ion Calafeteanu, Viorica Moisuc ╚Ö.a., lucrarea demonteaz─â argumentele istoricilor maghiari ╚Öi vine cu propriile argumente istorice ├«n favoarea teoriei continuit─â╚Ťii.

Intelectualul în comunism

Pentru c─â, ├«n fond, istoria nu se scrie singur─â, este necesar─â ╚Öi o scurt─â reflec╚Ťie asupra func╚Ťiei intelectualului (╚Öi a istoricului, implicit). Oric├óte indica╚Ťii a dat Partidul Comunist pentru scrierea istoriei, merg├ónd p├ón─â la elaborarea propriilor rezumate ale istoriei na╚Ťionale, aceste texte ÔÇô ╚Öi multe altele ÔÇô erau scrise, de cele mai multe ori, de istorici. 

├Än regimul comunist, func╚Ťia intelectualului este una de natur─â politic─â, de legitimare ╚Öi sprijinire a puterii. Sarcina intelectualilor nu mai este de a reflecta asupra realit─â╚Ťii;el nu mai poate fi un ÔÇ×aliatÔÇŁ al puterii pentru analizarea sau solu╚Ťionarea problemelor din societate ╚Öi nu mai poate fi, cu siguran╚Ť─â, un critic al sistemului. Intelectualitatea, ca grup social, devine un alt ÔÇ×vector de legitimare politic─âÔÇŁ . 

├Än cazul regimului Ceau╚Öescu se observ─â o atitutine ambivalent─â fa╚Ť─â de intelectuali:├«n primii ani, noul regim a ├«ncercat s─â-i atrag─â pe intelectuali de partea sa, pentru a c├ó╚Ötiga sprijin politic ╚Öi legitimitate, dar pe de alt─â parte, nu a renun╚Ťat niciodat─â la m─âsurile pentru controlul acestora (cenzur─â, control institu╚Ťional etc.), deoarece tendin╚Ťele de autonomie ale acestui grup puteau fi periculoase pentru regim. Astfel, intelectualii erau chema╚Ťi s─â contribuie la consolidarea noului regim, prin acordarea f─â╚Ťi╚Ö─â de sprijin noii conduceri, ├«ns─â li se acorda doar un rol secundar ├«n procesul de ÔÇ×recuperare a culturii na╚ŤionaleÔÇŁ (care trebuia controlat de regim), ╚Öi asta doar ├«n m─âsura ├«n care ei acceptau monopolul ideologic al partidului . A╚Öadar, pentru a ne referi strict la grupul istoricilor, istoricii cunoscu╚Ťi au fost folosi╚Ťi de centrul politic doar ├«n m─âsura ├«n care lucr─ârile lor nu contraveneau ideologiei de partid. Prin urmare, istoricii deveneau un instrument de legitimare al puterii. Potrivit cercet─âtoarei franceze Catherine Durandin, ÔÇ×istoricul rom├ón al anilor Ceau╚Öescu este ├«n mod oficial un pedagog, un agent de propagand─âÔÇŁ, misiune ce ├«i este conferit─â oficial de c─âtre Ceau╚Öescu ├«n 1971, prin Teze. Exist─â ├«ns─â istorici care ar contesta aceast─â etichet─â, spun├ónd c─â s-au str─âduit s─â evite c├ót mai mult compromisurile ideologice ╚Öi s─â realizeze cercet─âri de valoare, potrivit normelor ╚Ötiin╚Ťifice occidentale, fapt ce nu poate fi negat. Suntem ├«ns─â de acord cu teoria lui Katherine Verdery, care argumenteaz─â c─â intelectualii (implicit ╚Öi istoricii) care fac eforturi pentru a-╚Öi p─âstra o relativ─â autonomie fa╚Ť─â de putere servesc totu╚Öi ideologia, ÔÇ×construiesc autoritate pentru regimÔÇŁ, prin simplul fapt c─â discursul lor nu dep─â╚Öe╚Öte barierele impuse de regim.

Faptul c─â regimul acorda o aten╚Ťie sporit─â istoricilor se reflect─â ╚Öi ├«n modalitatea ├«n care ace╚Ötia erau forma╚Ťi. Pe m─âsur─â ce regimul ├«ncepe s─â acapareze tot mai mult acest domeniu, selec╚Ťia celor c─ârora li se permitea s─â se formeze ├«n aceast─â profesie se face cu mult mai mult─â aten╚Ťie. Astfel, persoanele care doreau s─â urmeze un doctorat ├«n istorie aveau de parcurs un sistem de verificare ├«n 8 trepte, ├«ncep├ónd de la universitate, trec├ónd prin organiza╚Ťia de partid ╚Öi ajung├ónd, ├«n cele din urm─â, direct la Comitetul Central, instan╚Ťa suprem─â care decidea cine putea fi admis . Prin urmare, selec╚Ťia doctoranzilor nu se face dup─â criterii ce ╚Ťin de capacitatea intelectual─â, ci dup─â criterii politice. ├Än fond, ├«n discursul din 9 iulie 1971, Ceau╚Öescu declarase foarte clar c─â istoria, ca ╚Öi filosofia, face parte din activit─â╚Ťile ÔÇ×prin excelen╚Ť─â ideologiceÔÇŁ;ea nu era o simpl─â meserie pe care o poate face oricine, ci doar oamenii ÔÇ×recruta╚Ťi prin partidÔÇŁ. A te specializa ├«n istorie devenea, a╚Öadar, un privilegiu acordat de Partid doar celor care nu d─âdeau niciun semn de devian╚Ť─â ideologic─â.

1980 1 septembrie  adunare populara la motru1 0 jpg jpeg

Controlul simbolic-ideologic al societ─â╚Ťii

Am v─âzut a╚Öadar cum istoriografia este folosit─â pentru legitimarea regimului ╚Öi crearea identit─â╚Ťii sale. Discursul istoric mai cap─ât─â ├«ns─â ╚Öi o alt─â func╚Ťie:integrat discursului ideologic na╚Ťional, el devine un instrument de control simbolic-ideologic al societ─â╚Ťii. ├Äntr-o lucrare despre cultura rom├ón─â sub Ceau╚Öescu, Katherine Verdery vorbe╚Öte despre anumite strategii sau modalit─â╚Ťi de control ├«ntr-o societate, fie ea totalitar─â sau nu. C─âci chiar ╚Öi ├«n democra╚Ťie, societatea trebuie, ├«ntr-o anumit─â m─âsur─â, controlat─â, pentru ca opozi╚Ťia fa╚Ť─â de sistem s─â fie minim─â. Am avea, astfel, trei moduri de control:remunerativ, coercitiv ╚Öi simbolic-ideologic. 

Controlul remunerativ presupune oferirea de beneficii materiale. Acesta nu se aplic─â ├«n cazul Rom├óniei, c─âci regimul rareori a ales s─â-╚Öi subordoneze cet─â╚Ťenii prin beneficii materiale. Exist─â, ├«ntr-adev─âr, un relativ control remunerativ la nivelul membrilor ╚Öi activi╚Ötilor de partid, care au anumite c├ó╚Ötiguri fa╚Ť─â de popula╚Ťia de r├ónd:locuin╚Ťe mai bune, magazine cu circuit ├«nchis, case speciale de vacan╚Ť─â ├«n ╚Ťar─â sau posibilitatea vacan╚Ťelor ├«n str─âin─âtate. ├Äns─â acest tip de control remunerativ devine propriu-zis o strategie de control generalizat─â atunci c├ónd ea este aplicat─â ├«ntregii societ─â╚Ťi. Un exemplu potrivit ar fi cazul Ungariei conduse de J├ínos K├íd├ír:dup─â anii de represiune care urmeaz─â Revolu╚Ťiei Maghiare, odat─â ce stabilitatea regimului a fost asigurat─â,  K├íd├ír trece la adoptarea unor reforme pentru atragerea sprijinului popular. Reu╚Öe╚Öte acest lucru prin ÔÇ×mituireaÔÇŁ maghiarilor cu compensa╚Ťii materiale, promov├ónd consumerismul. Astfel, perioada de dup─â 1962 e cunoscut─â drept ÔÇ×K├íd├írismÔÇŁ (sau ÔÇ×gula╚Ö-comunismÔÇŁ) ╚Öi st─â sub semnul Noului Mecanism Economic, un ambi╚Ťios program de reforme  de pe urma c─ârora popula╚Ťia a avut de c├ó╚Ötigat prin cre╚Öterea nivelului de trai. O strategie asem─ân─âtoare a fost aplicat─â ├«n anii ÔÇÖ70-ÔÇÖ80 ├«n Cehoslovacia, de c─âtre regimul Hus├ík. A fost tot un fel contract social ├«ntre o societate ce trebuia s─â r─âm├ón─â pasiv─â ╚Öi un regim al c─ârui mesaj era, dup─â cum ├«l surprinde istoricul Timothy Garton Ash, urm─âtorul:ÔÇ×Uita╚Ťi 1968. Uita╚Ťi tradi╚Ťia noastr─â democratic─â. Uita╚Ťi c─â a╚Ťi fost vreodat─â cet─â╚Ťeni cu drepturi ╚Öi datorii. Uita╚Ťi de politic─â. ├Än schimb, v─â oferim o via╚Ť─â sigur─â, confortabil─â. Magazinele vor fi pline de m├óncare ╚Öi c├órciumile de bere ieftin─â. [...] Tot ce v─â cerem e s─â v─â conforma╚Ťi exterior ╚Öi public.ÔÇŁ . 

A doua strategie de control este cea coercitiv─â, prin for╚Ť─â ╚Öi teroare. Exemplul clasic ar fi Uniunea Sovietic─â din timpul lui Stalin, cu omniprezen╚Ťa poli╚Ťiei secrete, a arest─ârilor ╚Öi a Gulagului. ├Än Rom├ónia, ea se aplic─â cu prec─âdere primilor ani de comunism ╚Öi anilor 1958-1960, c├ónd exist─â o recrudescen╚Ť─â a violen╚Ťei. 

├Än fine, ultima strategie de control este controlul simbolic-ideologic, care presupune promovarea constant─â a unui discurs pe baza unor simboluri importante ╚Öi a unor mesaje ideologice care s─â atrag─â popula╚Ťia. ├Än cazul Rom├óniei, este vorba despre dezvoltarea ideologiei na╚Ťionale, de stimularea patriotismului ╚Öi de promovarea, ├«n exces chiar, a anumitor teme precum unitatea ╚Öi independen╚Ťa ╚Ť─ârii sau vechimea ╚Öi gloria na╚Ťiunii. 

Regimul Ceau╚Öescu ├«mbin─â dou─â moduri de control:cel coercitiv, al c─ârei pilon de baz─â este Securitatea, ╚Öi cel simbolic-ideologic. Cel coercitiv caracterizeaz─â, ├«n esen╚Ť─â, ├«ntreaga perioad─â comunist─â (cu anumite valuri mai intense de represiune), dar pentru epoca Ceau╚Öescu, este mai vizibil ├«n anii ÔÇÖ80, deci ├«n perioada de acutizare a crizei sistemului, ├«n timp ce anii ÔÇÖ70 stau sub semnul controlului simbolic-ideologic, ├«n cadrul c─âruia discursul istoric joac─â un rol esen╚Ťial, ca ÔÇ×surs─â major─â de resurse simbolice pentru aparatul politicÔÇŁ. ├Ämbin├ónd cele dou─â, cu o balan╚Ť─â ├«nclinat─â ├«n favoarea controlului simbolic, Partidul Comunist ├«╚Öi schimb─â rela╚Ťia cu societatea rom├óneasc─â de la o rela╚Ťie bazat─â pe domina╚Ťie la una bazat─â pe manipulare . 

Astfel, Tezele din Iulie, ca ofensiv─â ├«mpotriva culturii libere, apar drept instrument de control simbolic-ideologic, prin care partidul ├«╚Öi revendic─â domina╚Ťia asupra discursurilor culturale din orice domeniu, monopoliz├ónd conceptele atr─âg─âtoare pentru popula╚Ťie:Partidul Comunist se prezint─â ca unic promotor ╚Öi ap─âr─âtor al na╚Ťiunii, al unit─â╚Ťii ╚Öi independen╚Ťei statului ╚Öi ca unic succesor legitim al marilor personalit─â╚Ťi din istoria ╚Ť─ârii. Prin aceasta, strategia de control simbolic-ideologic devine automat ╚Öi o strategie de legitimare.

Foto deschidere:Fototeca online a comunismului românesc, Cota:3/1974