Consilierii sovietici în Ungaria

Primii consilieri sovietici au pășit pe teritoriul Ungariei în 1944, aproape simultan cu Armata Roșie. Majoritatea lor era formată din ofițeri politici sau care lucraseră pentru serviciile de informații militare. Sarcina lor era clară:să pună bazele unei noi administrații maghiare care să coopereze de bună voie cu autoritățile de ocupație sovietice.

Partidele și organizațiile sociale nu puteau funcționa fără acordul lor, presa se afla de asemenea sub controlul lor, și nicio demonstrație nu putea fi organizată fără permisiunea acestora. În plus, ei erau cei care hotârau numărul maghiarilor și cetățenilor de origine germană ce urmau să fie deportate către Est.

După alungarea naziștilor, viața politică și economică a Ungariei a fost pusă sub controlul Comisiei de Control Aliate, controlate – ca și în cazul României – de reprezentantul sovietic. Liderul acestei comisii era mareșalul sovietic Voroșilov, urmat în rang de generalul Sviridov. După desființarea Comisiei (la 15 septembrie 1947), locul ei a fost luat de ambasadorii sovietici, deveniți regenții Kremlinului (Pușkin, Kiseliov, Tyiskov și, nu în ultimul rând Iuri Andropov, viitorul lider al Uniunii Sovietice).

Consilierii sovietici erau foarte bine informați în toate privințele, fiind cu ochii pe liderii comuniști, pe politicienii din opoziție, pe intelectuali și pe toate personalitățile ungare. Chiar și Rákosi, considerat servitorul fidel al Moscovei, era urmărit cu atenție.

Consilierii sovietici au jucat un rol important în organizarea poliției politice (ÁVH), a poliției economice (GRO) și a Departamentului Militar-Politic (KATPOL), dar și în cele mai ample anchete și procese ale acestor instituții;prezența lor în cadrul anchetelor importante asigura expertiza imparțială. „Datorită” consilierilor sovietici și a eficienței lor, arestările și procesele politice se desfășurau fără probleme.

Generalul Belkin, care controla organele de poliție politică din țările comuniste din Europa Centrală, călătorea des de la Baden, unde-și avea sediul, la Budapesta, pentru a se asigura personal că acești consilieri sovietici își îndeplineau sarcinile într-o manieră corespunzătoare

Ministerele și autoritățile judiciare se puteau baza, de asemenea, pe ajutorul consilierilor de la Moscova. În plus, experții sovietici erau cei care luau deciziile economice importante. Ei controlau minele de uraniu, transporturile aeriene și producția de muniție. Supravegheau comerțul extern și toate ramurile strategice ale econimiei. În economia maghiară, niciun pas important nu se putea face fără acordul acestor consilieri, care trebuiau să se asigure că modelul soviet era respectat cu fidelitate.

Rolul profesorilor, inginerilor, doctorilor, agricultorilor și minerilor sovietici care vizitau Ungaria nu era doar de a-și împărtăși experienețele din „avansata industrie și agricultură sovietică” colegilor lor maghiari, ci de a-i convinge pe aceștia să accepte un stil de viață și o mentalitate care maghiarilor le erau străine. Ungaria devenea pe zi ce trece o colonie sovietică, aflată sub controlul ambasasdei URSS din Budapesta și a poliției politice sovietice. La toate acestea se adaugă și prezența Armatei Roșii pe teritoriul Ungariei, care devenea din ce în ce mai greu de suportat.

Nemulțumirile maghiarilor aveau să izbucnească violent în octombrie 1956. Atunci, împreună cu ambasadorul Andropov, consilierii sovietici au avut un rol important în pregătirea invaziei. În tancurile sovietice care l-au transportat pe János Kádár, proaspăt sosit de la Moscova, la clădirea Parlamentului, se aflau și consilierii personali ai acestuia, Baikov și Kupcenko. Cei doi, care au rămas în apropierea lui Kádár până în primăvara lui 1957, nu l-au scăpat din ochi în acea seară. Au dormit în camera alăturată și au servit drept interpreți în conversațile sale cu Hrușciov. În plus, trei oficiali sovietici de rang înalt, Suslov, Malenkov și Aristov, au petrecut toamna lui 1956 la Budapesta pentru a urmări cu atenție activitatea de început a guvernului Kádár.

Ultimii consilieri sovietici au părăsit Ungaria abia în 1989.