Congo Belgian - Leopold INC. Cum să distrugi totul pentru a avea o colonie (partea II)
Leopold al-II-lea a fost fiul regelui Leopold I, cel care a redat independeța Belgiei în 1831,a reuși să asigure siguranța țării prin Pactul de Neutralitate din 1839, semnat cu Marea Britanie și a încercat să pună bazele proiectului colonial belgian, chiar dacă nu a reuși acest lucru.În totală antiteză cu tatăl său, Leopold s-a dovedit a fi după cum spun numeroși istorici, un colonizator ipocrit, sângeros, complet imoral, sadic și manipulator.
El i-a succedat tatălui său în 1865 și în mod abil a reușit să nu implice Belgia în calitate de beligerant în Războiul Franco-Prusac, dându-și seama că țara sa nu putea avea nicio influență în jocul de putere al Europei.[1] A fost singura sa realizare politică și diplomatică lăudabilă. Restul au fost decizii aparent bune și profitabile, cu impact dezastruos și reprobabil pe termen lung.
După ce îl convinge pe exploratorul Henry Morton să exploreze regiunea Congoului pentru el și să mituiască triburile cu sume derizorii de mici pentru a-i ceda pământurile cu scopul de fonda stații comerciale interconectate între ele, între timp înființând și Societatea Africană Internațională în 1876, în același timp cu explorările lui Stanley în Centrul Africii, vine un moment de foc pentru Stanley și anume Conferința Colonială de la Berlin. Acolo „O Comisie Internațională pentru Navigație și Comerț pe Congo” stabilește dreptul altor puteri să navigheze pe fluviu Congo în voie fără însă a provoca niciun conflict în acea regiune, după cum stabilesc diplomații americani Sanfford și Kasson și chiar în stare de conflict, să-și folosească bunele guvernări și decizii și să nu își extindă operațiunile în regiunea fluviului Congo,în ciuda îndoielilor contelui rus Kapnist, invitat din partea Guvernului Rus de la Sankt-Petersburg, care nu credea în această liberă circulație pe Congo,întrucât în Europa marile puteri europene nu puteau circula liber pe Dunăre,darămite acolo[2].
Astfel, trecând de acest context politic complicat și de perioada în care totul părea extraordinar în Statul Liber Congo, Leopold al-II-lea își dă arama pe față, incendiind sate, distrugând case și zone naturale valoroase și măcelărind populația pentru așa numita „taxă pe cauciuc”, pentru care soldații săi din „Forțele Publice” devastau sate, răpind copiii și femeile bărbaților, pe aceștia trimițându-i în junglă să culeagă tot necesarul de cauciuc de care belgienii aveau nevoie. În caz că nu reușeau să facă asta, soldații belgieni,pentru a nu-și risipi muniția, scoteau macetele pe care le aveau și le tăiau mâna dreaptă tuturor congolezilor prinși.[3]
10 milioane de congolezi ( jumătate din populația statului Congo) mor în urma acestor atrocități( și a foametei și lipsurilor din această perioadă), iar pe lângă asta se spune că “La Force Publique” practica și canibalismul.[4] În cele din urmă, după câteva revolte ale triburilor din primul deceniu al secolului al-XX-lea, aceste practici de tortură oribile au ieșit la suprafață, iar în 1900, respectiv 1903, negustorul englez Dene Morel și diplomatul George Casement, ambii trimiși de Ministerul de Externe Britanic înfăptuiesc ample anchete de investigare a realității congoleze, acestea stârnind valuri de indignare printre scriitori precum Arthur Conan Doyle, Mark Twain și Joseph Conrad(pe numele său real Teodor Konrad Korzeniowski), creatorul celebrului roman „Inima Întunericului”, inspirat din experiența sa ca lucrător pe un vas cu abur de pe râul Congo, alăturându-se și ei campaniei.
Într-un final, pe 15 noiembrie 1908, Parlamentul Belgian votează încorporarea Congoului la Imperiul Belgian, luând astfel această regiune din mâinile unui „țap bătrân,însetat de sânge,cinic și lacom” așa cum îl caracteriza scriitorul american Mark Twain[5],Congo devenind complet independent de Belgia la 30 iunie 1960, urmând să suporte dictatura lui Jean Bedel- Bokassa și decenii întregi de război civil.
Bibliografie
I.Surse secundare(cărți,articole,studii,etc ):
1.Robert Aldrich, Epoca Imperiilor, Editura All,Sydney,2008
2.Simon Sebag Montefiore , Monștrii.Cele mai malefice personalități de la Nero la Osama Bin Laden, Editura Litera, Colecția CPT(Cartea pentru Toți),2019
II.Surse web
1. Belgian colonial empire - Wikipedia
2. The Conference at Berlin on the West-African Question
4.The hidden holocaust | World news | The Guardian
[1]Simon Sebag Montefiore, Monștrii.Cele mai malefice personalități de la Nero la Osama Bin Laden, Editura Litera,București,2019, Capitolul „Leopold al-II-lea și Congo”,pag.372-377
[2] “The Conference at Berlin on the West-African Question”, Daniel de Leon, publicat în ”Political Science Quarterly”, No.1,March,1886, p.103-139, accesat la data de 22.06.2022,între orele 11:30-12:00
[3] Simon Sebag Montefiore, Op.cit,p.374
[4] Ibidem
[5] Pentru citatul lui Mark Twain vezi Simon Sebag Montefiore, Monștrii.Cele mai malefice personalități de la Nero la Osama Bin Laden, Editura Litera,București,2019, Capitolul „Leopold al-II-lea și Congo”, p.375
