Conacul Goleștilor respiră istoria Ţării Româneşti
Conacul familiei Golescu, singura construcţie cu caracter laic-fortificat din Ţara Românească, care se mai păstrează din epoca lui Matei Basarab, este adăpostit de Muzeului de la Goleşti. Conacul a intrat în istorie și datorită evenimentelor marcante pentru istoria țării pe care le-a găzduit de-a lungul vremurilor.
Între primele menţiuni despre conac se numără cea a lui Paul de Alep, care nota:„Mărețul și elegantul palat al logofătului este o clădire armonioasă, apărată de multe tunuri. Am dormit acolo, fiind primiţi cu mare cinste şi ospătaţi cu o masă domnească, aici gustând cele mai dulci și bune vinuri din Țara Românească”. Anul construcţiei conacului de la Goleşti este-leat 7148 (1639/1640), iar numele primilor proprietari (Stroe Leurdeanu şi Vişa din Goleşti) şi a meşterului Stoica le găsim săpate în piatra chenarelor de la ferestrele pivniţei.
Zidurile, groase de cca. 60 de cm, asigură construcţiei trăinicia necesară, materialele de construcţie fiind:cărămida lungă şi subţire, specifică epocii, bine arsă şi prinsă în mortar gros, piatra şi lemnul. Acoperişul clădirii este realizat în patru ape și era făcut din şiță bătută la 5-6 rânduri.
O inovație în cadrul peisajului arhitectural muntenesc
Dincolo de aspectul tradiţional de apărare, se remarcă nivelul elevat de confort, caracteristic tuturor locuinţelor marilor boieri munteni, construite în timpul domniei lui Matei Basarab. Pivniţa se întinde pe o suprafaţă de 247 mp (24x11, 4 m), pe care este aşezată clădirea principală. Temelia are o adâncime de cca 1, 8 m, zidurile sunt groase din cărămizi, pe alocuri cu piatră de râu prinsă în mortar gros, iar la nivelul solului sunt tăiate ferestre cu chenare din piatră ce au golurile înguste şi înalte (0, 14 x 0, 50 m). Aici a apărut probabil, pentru prima dată în peisajul arhitectural muntenesc, la pivniţa mare, boltirea cu muchii ieşinde (voûte d’arête), caracterizată printr-o intersecţie de cilindri ale căror chei de boltă se află la acelaşi nivel.
Cele două încăperi ale pivniţei sunt diferite, cea mare având bolţi cu penetraţii ce împart greutatea supra-construcţiei pe pereţii laterali şi pe trei piloni axiali de susţinere, iar cea mică, cu bolta semicilindrică, sprijinită doar pe pereţii laterali, are o tainiţă cu acces din camera vestică, pentru stăpânii conacului, în caz de mare primejdie.
În compoziţia arhitecturală apar elemente noi:terasa din colţul de nord-est al casei iniţiale, pridvorul dispus peste gârlici, bolţile de intersecţie şi de penetraţie ale încăperilor de sud-est şi cele aflate pe latura exterioară a pivniţei mici. Acestor inovaţii planimetrice şi spaţiale li se adaugă sculptura eclectică a ancadramentelor din piatră de la ferestrele beciurilor, cu tematică vegetală – vrej unduit – caracteristică pentru arhitectura epocii brâncoveneşti.
Radu Golescu reface și extinde conacul
Conacul a avut de suferit în incendiul din anul 1716, după care boierul Radu Golescu, pe atunci vel vornic, a refăcut și extins conacul, etapă în care a fost mărit holul central, a adăugat etajul din paiantă, un turn anexat conacului, cu rol de bucătărie şi spălătorie, precum şi foişorul de pază de la intrare.
Conacul Goleştilor a intrat în istorie odată cu numele familiei, datorită evenimentelor istorice desfăşurate şi aici, în secolul al XIX-lea. Ne referim la Revoluţiile din 1821, 1848-1849, Unirea Principatelor Române din 1859, sosirea viitorului rege Carol I în ţară. Tot de conacul Goleştilor este legată şi înfiinţarea primei şcoli superioare din mediul rural, din Ţara Românească, de către Dinicu Golescu, în anul 1826.
Ultima restaurare a conacului a avut loc în perioada 2015-2016, beneficiind de fonduri europene, ansamblul medieval al Goleștilor redevenind un spațiu istoric strălucitor prin mesajul memorial, istoric și cultural pe care îl transmite publicului vizitator.
Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii-Goleşti
Muzeul Goleşti a fost înfiinţat în anul 1939, prin Legea nr. 296/ 7 iunie, promulgată prin decret regal semnat de Carol al II-lea. Titulatura Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii-Goleşti a fost stabilită prin Legea nr. 311/2003, instituţia fiind amplasată în oraşul Ştefăneşti, judeţul Argeş, strada Banul Radu Golescu nr. 34, la km 11 pe DN 7 Piteşti-Bucureşti, pe o suprafaţă de 14 ha, unde patrimoniul muzeal este organizat în două mari muzee:Secţia de Istorie-Etnografie şi Secţia etnografică în Aer Liber.
Secția de Istorie-Etnografie cuprinde ansamblul medieval al boierilor Goleşti, format din:Conacul Goleştilor, Şcoala Slobodă Obştească, Foişorul de pază, Bolniţa banului Radu Golescu, Baia turcească, arhondaricul, alte dependinţe ale conacului şi parcul. În aceste construcţii sunt amenajate expoziţii de istorie, memorial, pedagogie, etnografie şi artă populară. Secţia în Aer Liber a fost înfiinţată în anul 1966, în forma unui sat românesc de secol XIX, respectând conturul miniatural al hărții României, reflectând cele două ocupaţii milenare ale românilor:viticultura şi pomicultura. În prezent, acesta deţine un număr de 204 monumente de arhitectură tradiţională, amplasate pe o suprafaţă de 10 ha, grupate în 36 de gospodării pomicole, viticole, pomi-viticole, biserică, primărie, școală, han, construcţii specializate şi ateliere meşteşugăreşti. Pentru petrecerea timpului liber, Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii-Goleşti a înfiinţat, în anul 2009, un parc hipic în care se organizează cursuri de iniţiere în echitaţie, manej, plimbări cu trăsura.
Porţile muzeului sunt deschise zilnic, de marţi până duminică, între orele 8:00-16:00, iarna, şi 9:00-18:00 vara. Taxa de vizitare:2 lei – copii, pensionari;7 lei – adulţi. Mai multe informaţii despre muzeu puteţi găsi accesând site-ul:www.muzeulgolesti.ro.
