Colonelul Marinescu, omul treburilor murdare ale  regelui Carol al II lea jpeg

Colonelul Marinescu, omul treburilor murdare ale regelui Carol al II-lea

­čôü Monarhia ├«n Rom├ónia
Autor: Florin ┼×inca

La sf├ór┼čitul anului 1929 ┼či ├«nceputul anului 1930 s-a dezvoltat un curent favorabil ÔÇ×restaura┼úieiÔÇŁ, mul┼úi oameni politici ┼či o parte a opiniei publice ├«ndrept├óndu-┼či speran┼úa spre Principele Carol. Curentul carlist p─âtrunsese ┼či ├«n mediile militare;├«n primul r├ónd, ofi┼úerii ÔÇô din spiritul unit─â┼úii de comand─â ÔÇô doreau un comandant, nu trei.E vremea s─â amintim de vremelnica rela┼úie de prietenie a lui Gavril─â cu viitorul suveran, rela┼úie care ├«l va purta prin saloanele oficiale, ├«i va oferi putere, influen┼ú─â ┼či un trai de pa┼č─â, dar ├«i va aduce ┼či crunta pieire. Pe scurt, Gavril─â ├«l cunoa┼čte pe prin┼úul mo┼čtenitor Carol ├«nc─â de c├ónd acesta din urm─â comanda ÔÇô se ├«n┼úelege, ├«n mod simbolic ÔÇô Regimentul 9 V├ón─âtori de Gard─â;Marinescu ├«i era, ├«n aceste condi┼úii, subordonat.

├Äncepem cu o certitudine:to┼úi ofi┼úerii care au contribuit la lovitura de stat carlist─â au fost, de fapt, executan┼úii unui plan, responsabilitatea pentru reu┼čita venirii clandestine ├«n ┼úar─â a principelului fiind a ┼ú─âr─ânistului Iuliu Maniu.

La revenirea ├«n ┼úar─â a lui Carol, acel Carol aventurier ┼či dezertor, cei care ├«l ├«nt├ómpin─â ┼či ├«l iau sub ocrotirea lor ÔÇô act grav de indisciplin─â militar─â, r─âmas nepedepsit! ÔÇô sunt colonelul Gabriel Marinescu (comandantul Regimentului 9) ┼či colonelul Paul Teodorescu (comandantul Regimentului 2). ├Änso┼úirea la Palatul Cotroceni, cu fanfar─â, reprezint─â un ÔÇ×fapt inexplicabil din punct de vedere militar, pentru c─â reprezenta un act de insubordonare ┼či r─âzvr─âtire pasibil de cele mai grave pedepseÔÇŁ[1].Carol e dus la caz─ârmile Regimentelor 2 ┼či 9 cu un automobil condus de maiorul Alexandru Cantacuzino-Pa┼čcanu, comandantul aeroportului B─âneasa. Subiect de telenovel─â:Carol Caraiman merge mai ├«nt├ói chiar la regimentul de unde dezertase ├«n 1918! Aici, trece ├«n revist─â trupele.

F─âr─â aprobarea superiorilor, comandantul de regiment Gabriel Marinescu ├«l ia sub protec┼úia sa ┼či ├«l conduce apoi la Cotroceni, unde este primit de fratele principelui Carol, regentul Nicolae, cu fanfara regimentelor, ├«n uniform─â de mare ceremonie, cu surle ┼či tr├ómbi┼úe, ca pe un al doilea Mesia[2]. Ambii colonei vor fi r─âspl─âti┼úi pentru atitudinea lor. Paul Teodorescu va ajunge general ┼či subsecretar de stat la Ap─ârare, iar despre ascensiunea lui Marinescu vom vorbi mai ├«ncolo.

content1 9 jpg jpeg

Din primele zile de dup─â revenirea frauduloas─â e evident c─â regele nu s-ar fi sim┼úit ├«n largul s─âu f─âr─â o gard─â de corp a┼ča loial─â cum a fost Gavril─â. De aceea ┼či-a permis ┼či abuzuri. La o ├«ntrunire ┼ú─âr─ânist─â, ┼úinut─â ├«nainte de 8 iunie 1930, unde au fost V. Madgearu ┼či M. Ghelmegeanu, s-a afirmat c─â ÔÇ×trimiterea unor ofi┼úeri la po┼čt─â ┼či la Prefectura Poli┼úiei din ordinul prin┼úului a surprins pe mini┼čtriÔÇŁ[3]. Vaida ┼či Angelescu ÔÇ×ridic─â din umeriÔÇŁ, deci prin┼úul trece peste capul guvernului.

ÔÇ×Fervent adept al fostului principeÔÇô scrie istoricul Ioan ScurtuÔÇô era ┼či colonelul Gabriel Marinescu, caracterizat de Zaharia Boil─â ca ┬źprototipul ofi┼úerului activ, carierist, afacerist, parvenit, plin de suficien┼ú─â┬╗;el reprezenta acea categorie de ofi┼úer care n─âzuia s─â joace un rol politic major, urm─ârind lichidarea ┬źdezm─â┼úului partidelor politice┬╗ ┼či instaurarea unui regim autoritarÔÇŁ[4].

Homo Regius

Este mai presus de orice ├«ndoial─â c─â, vreme de aproape un deceniu, Gabriel Marinescu a f─âcut parte din ceea ce s-a numit camarila regelui Carol al II-lea, adic─â grupul restr├óns de favori┼úi care au influen┼úat deciziile suveranului, m├óna┼úi de interesele celor care i-au ajutat s─â ajung─â acolo ori de motive personale, evident oneroase[5]. Potrivit lui Klaus P. Beer, camarila reprezint─â ÔÇ×un centru de putere propriu ├«n statÔÇŁ, care se sustrage controlului din partea guvernului ┼či a organelor corespunz─âtoare[6].

Legat de prosperitatea epatant─â la care ajunsese subit Marinescu, de la simplu ofi┼úer, noteaz─â Constantin Argetoianu:ÔÇ×2 ianuarie [1937] ÔÇô Bel┼čugul lui Gavril─â. ├Än ajunul Anului Nou a fost mare revelion la dl colonel Gavril─â Marinescu, prefectul Poli┼úiei. D-na G., una dintre invitate, mi-a povestit c─â a fost grozav. Icre moi, ┼čampanie ┼či c├óte bun─ât─â┼úi. Fiecare dam─â, ┼či erau peste 20, a primit un suvenir sub forma unei bijuterii:bro┼č─â cu pietre scumpe, bra┼úolet─â, ceasornic etc. ┼×i mai sunt pesimi┼čti care declar─â c─â ┬źRestaura┼úia┬╗ a fost o decep┼úie ┼či n-a adus prosperitate ├«n ┼úar─â!ÔÇŁ[7]

C├ónd, ├«n 1937, acela┼či Constantin Argetoianu enumer─â ÔÇ×dinastiileÔÇŁ din Rom├ónia, ┼úar─â pe care-o socotea mai numeroas─â ├«n dinastii dec├ót Egiptul, el a┼čaz─â ÔÇ×Dinastia lui Gavril─â MarinescuÔÇŁ pe pozi┼úia a ┼časea din doisprezece. Iat─â-le:1. Hohenzollern;2. Lupescu (cu ramuri);3. Aristid Blank (f─âr─â ramuri);4. T─ât─ârescu (cu fra┼úii);5. Camarila Palatului (Urd─âreanu, Buchmann etc.);6. Gavril─â Marinescu;7. Camarila politic─â (Incule┼ú, Franasovici &Co);8. Malaxa;9. Miti┼ú─â Constantinescu;10. Tabacovici;11. Macovei (CFR);12. Au┼čnit. Argetoianu considera c─â ÔÇ×dinastiile 5 ┼či 7 sunt ├«n ve┼čnic─â mi┼čcare, ┼či ┼čeful lor se schimb─â dup─â ├«mprejur─âri. Dinastiile 9, 11 ┼či 12 mai slabe, sunt cu totul vremelniceÔÇŁ[8]. Timpul i-a dat dreptate omului politic.

Regulile camarilei ┼či partidele de poker cu Gavril─â

Odat─â suit pe tron, Carol al II-leaÔÇ×s-a l─âsat ├«nconjurat cur├ónd de un grup de profitori ┼či afaceri┼čtiÔÇŁ[9].Iar membrii camarilei, s─â ne ├«n┼úelegem, se spionau unii pe al┼úii. ├Än 1934, biroul de informa┼úii al directorului P.T.T., Pitulescu, trimitea Duduiei o sintez─â a informa┼úiilor, ├«n care se spunea:ÔÇ×┼óinem s─â ar─ât─âm prin prezentul raport, l─âudabila comportare fa┼ú─â de dumneavoastr─â a domnului prefect al Poli┼úiei Capitalei, Gabriel Marinescu;acesta v-a r─âmas p├ón─â ├«n prezent unul din acei devota┼úi care se str─âduie┼čte din r─âsputeri s─â v─â p─âzeasc─â via┼úa ce vi-i periclitat─â de ace┼čti du┼čmani ┼či s─â v─â asigure de ├«naltul rol ce-l ave┼úi ├«n via┼úa ┼ó─âreiÔÇŁ.A┼čadar, Marinescu nu asigura spatele numai regelui, ci ┼či amantei. Iar ├«n opinia obedientului Pitulescu, sinistra Nu┼úi avea un rol ├«nalt ├«n Regatul Rom├ón.

Camarila avea reguli nescrise. ├Än afara darurilor periodice (aur, decora┼úii, bani, ac┼úiuni, obiecte de valoare), o metod─â regal─âde a face bani erau jocurile de pocker, la care convivii regelui pierdeau ├«ntotdeauna, iar Marinescu rar lipsea. ├Än ├Änsemn─âri zilnice, regele Carol al II-lea men┼úioneaz─â adeseori partidele de poker cu prefectul poli┼úiei:ÔÇ×La joc cu Gavril─â [Marinescu], Max [Auschnitt] ┼či Ernest Urd─âreanuÔÇŁ[10](21 martie 1937), ÔÇ×cu Duduia, Gavril─â ┼či Urd─âreanuÔÇŁ(25 martie), ÔÇ×cu Gavril─â ┼či cu generalul Nicu M. CondiescuÔÇŁ[11]. Al─âturi de generalii Dumitrescu ┼či St├óngaciu, de la Jandarmerie, ┼či de Eugen Bianu, subdirectorul general de la Siguran┼ú─â[12], Marinescu ÔÇ×trecea drept omul regeluiÔÇŁ, a┼ča cum consemna Armand C─âlinescu, ├«n 1933. La 11 martie 1937, regele nota:ÔÇ×(...) ieri, Gavril─â ├«mi aducea la cuno┼čtin┼ú─â unele lipsuri de energie de energie ┼či ┼čov─âieli, cari nu sunt buneÔÇŁ[13].

Partidele de poker au r─âmas ├«n istoria deceniului carlist;Constantin Argetoianu ├«nsemna cu ironie:ÔÇ×Mi s-a povestit de o partid─â de poker la Duduia, ├«n care a fost o ├«nt├ólnire ├«ntre Gavril─â Marinescu ┼či Urd─âreanu. Dup─â o licitare animat─â, Gavril─â a cerut 80.000 de lei;Urd─âreanu a primit ┼či a cerut plus 80.000 ÔÇô adic─â ├«n total 160.000 lei. Gavril─â a ┼úinut, ┼či au b─âtut c─âr┼úile:Urd─âreanu avea secven┼úa regal─â iar adversarul s─âu carr├ę de a┼či. O sut─â ┼čaizeci de mii de lei pe o carte, c├ónd cu c├ó┼úiva ani ├«nainte ├«mpu┼čcai francul ÔÇô iat─â una din minunile ┬źRestaura┼úiei┬╗! Tr─âiasc─â Regele brelanului!ÔÇŁ[14].

R├óndurile aceluia┼či Argetoianu sunt edificatoare:ÔÇ×Singurul lucru organizat ├«n Rom├ónia Mare e jaful ┼či ┼čper┼úulÔÇŽ Regele, Malaxa, Aristid Blank ┼či Gavril─â Marinescu. Iat─â sovietul de solda┼úiÔÇŽ ┼či ┼čper┼úari care hot─âr─âsc ast─âzi soarta Guvernelor noastre. Ne cople┼če┼čte mocirla!ÔÇŁ[15]. ├Än fiecare sear─â, la Lupeasca, ├«n Sinaia, cei enumera┼úi jucau poker. Dup─â partide, Gavril─â Marinescu ÔÇ×mergea apoi la Cazinou, ┼či l─âud├óndu-se cu banii c├ó┼čtiga┼úi la pokerul regal, arunca pe mesele de rulet─â ┼či de bacara zeci de mii de leiÔÇŁ[16].

Regele:ÔÇ×Diminea┼ú─â, vine Gavril─â Marinescu s─â-i dau instruc┼úiuni...ÔÇŁ

Pre┼čedintelui ┼ú─âr─ânist Nicolae Lupu nu-i era indiferent cine st─â cot la cot cu regele:ÔÇ×Asemenea fe┼úe ascunse, asemenea cancere latente care stau chiar ├«n preajma tronului, este datoria d-voastr─â [a membrilor guvernului] ┼či a noastr─â a tuturor s─â le extirp─âm imediatÔÇŁ. Ca unul care avea conexiuni ├«n toate mediile politice, economice, militare, informative ┼či masonice, fostul ministru Constantin Argetoianu nu l-a ├«nghi┼úit pe Gavril─â. Sub regimul liberalilor care furau pe rupte, la 4 septembrie 1935, acesta nota:ÔÇ×Ce e mai trist, e c─â ├«ncotro te ├«nv├órte┼čti, n-auzi dec├ót de potlog─ârii, de ├«njur─âturi, de minciuni. Demoralizarea e complect─â. Niciodat─â p├ón─â acum ├«n ┼úara rom├óneasc─â, nu s-a tras ├«n mocirl─â Banca Na┼úional─â. Se fur─â sus de tot;├«n jurul Lupeasc─âi e o band─â de t├ólhari care ├«mpreun─â cu d├ónsa jefuiesc ┼úara. Pe r├ónd Dumitre┼čtii, Wider, Malaxa, Tabacovici, Franasovici, Gavril─â Marinescu, Auschnitt s-au umflat p├ón─â au c─âzut, ca lipitorile. Aristid Blank ┬źpour renflouer sa pauvre banque┬╗ a re├«nviat epoca lui Librecht. La Industrie se fur─â pe capete cu sau f─âr─â ┼čtiin┼úa ministrului. ┼×per┼úul domne┼čte ├«n toate ministerele, ├«n toate administra┼úiile. La C─âile Ferate, Tabacovici ┼či to┼úi ┼čefii de serviciu au leaf─â lunar─â de la MalaxaÔÇŁ[17]. ├Än timpul lui Marinescu au izbucnit marile scandaluri Skoda (implica┼úi ┼ú─âr─âni┼čtii) ┼či Cagero (liberalii). Cu privire la ultima dintre ele, ├«n ianuarie 1936, ÔÇ×Regele prin Gavril─â Marinescu a dat ordin Parchetului s─â fac─â lumin─â complect─â ├«n aceast─â afacere, mai ales c─â Gavril─â Marinescu a comunicat lui Vod─â c─â din informa┼úiile c─âp─âtate de la dl. Codin ┼×tef─ânescu ar fi complici Leonte Moldoveanu, S─âvescu de la Banca Rom├óneasc─â, Dorel ┼či Barbu Dumitrescu precum ┼či d-na G─âetan n─âscut─â Leonida, soacra lui Dorel DumitrescuÔÇŁ[18].

Fire┼čte, Marinescu a ├«ndeplinit ├«n mod nemijlocit ┼či directive ale regelui Carol al II-lea. De pild─â, la 3 aprilie 1937, suveranul nota:ÔÇ×Diminea┼ú─â, vine Gavril─â Marinescu s─â-i dau instruc┼úiuni cu privire la Crezul nostru, un scandal care trebuie s─â ├«nceteze. Convingerea lui este c─â tot de la cultul patriei porne┼čte. I-am dat ordin s─â se sf├ór┼čeasc─â odat─â cu aceastaÔÇŁ[19].Iar pe 12 aprilie:ÔÇ×Dup─â-amiaz─â, din nou de lucru cu T─ât─ârescu ┼či, pe urm─â, cu Gavril─â MarinescuÔÇŁ[20].

Marinescu, proxenet regal

S-a mai spus despre Gavril─â c─â a patronat tripouri, localuri de jocuri de noroc ┼či chiar un bordel de l├óng─â Parcul Carol, destinatarii banilor fiind el ┼či regele. C├ónd, de Ziua Unirii a anului 1933, studen┼úii legionari depun o coroan─â la Monumentul Eroului Necunoscut, ei dezv─âluie opiniei publice existen┼úa ├«n apropiere de locul sacru a unui stabiliment care ├«l p├óng─ârea. ┼×i, ├«ntr-adev─âr, aici era un tripou (bordel de lux, cas─â de pariuri ┼či cazinou). ÔÇ×Dezv─âluirea pentru ├«ntreaga ┼úar─â a sacrilegiului f─âcut de rege ┼či de sluga sa [Marinescu] a produs furie la palatÔÇŁ[21].Ceremonia studen┼úeasc─â a fost reprimat─â brutal de poli┼úie.

ÔÇ×Gabriel Marinescu ajunge omul de ├«ncredere al regelui Carol al II-lea, merg├ónd p├ón─â acolo ├«nc├ót se ocupa personal p├ón─â ┼či de racolarea femeilor u┼čoare pentru distrac┼úia suveranuluiÔÇŁ[22].Se cunoa┼čte faptul c─â, ├«n afar─â de amanta oficial─â, regele ÔÇ×avea sl─âbiciune ┼či pentru femeile de strad─â, mai ales pentru ┼úig─ânciÔÇŁ ┼či ÔÇ×pentru actri┼úele de cabaret cu o vast─â experien┼ú─â sexual─âÔÇŁ[23].

Imoralitatea suveranului a fost cert─â. ÔÇ×[Eugen] Cristescu ├«mi spune c─â uneori regele culege femei de pe strad─âÔÇŁ, nota, la 24 iunie 1932, Armand C─âlinescu, iar ministrul de Interne C. Argetoianu scria despre rege c─â mergea ├«ntr-un Ford de dou─â locuri pe str─âzile Brezoianu ┼či S─ârindar, ÔÇ×aborda c├óte o prostituat─â, o aducea la palatÔÇŁ┼či ÔÇ×dup─â o ┼čedin┼ú─â mai lung─â sau mai scurt─â, ├«i da drumul cu un bilet de 500 sau 1000 lei. La ie┼čirea din Palat, pa┼úachina era ridicat─â de agen┼úii Poli┼úiei ┼či dus─â la Gavril─â Marinescu care ├«i mai da 5000 lei ┼či o amenin┼úa cu moartea dac─â spune ceva. Cu timpul, Gavril─â organizase ┼či acest serviciu, ├«nl─âtur├ónd din drumul regelui libera concuren┼ú─â ┼či pres─âr├ónd str─âzile din jurul Palatului cu clientele lui. Prin discre┼úia ┼či dib─âcia cu care ├«ndeplinea acest serviciu, Gavril─â Marinescu ┼či-a asigurat ├«ncrederea regelui ┼či permanen┼úa la Prefectura Poli┼úiei, cu toate abuzurile pe care le-a s─âv├ór┼čitÔÇŁ[24].Potrivit altor m─ârturii, cel care-l aproviziona pe rege cu ÔÇ×prostituate, actri┼úe ┼či demimondeneÔÇŁ din cluburile capitalei era, de fapt, Urd─âreanu, ceea ce nu este de crezut, lacheul regal neav├ónd nici pe departe conexiunile lui Gavril─â ├«n acest domeniu. ÔÇ×Siguran┼úa ├«mi aduce informa┼úii c─â regele iese tot mai frecvent noaptea ┼či c─â merge la Pia┼úa Sf. Gheorghe, pe Cheiul D├ómbovi┼úei, ┼či ia femei de cea mai proast─â spe┼ú─âÔÇŁ, nota ┼či Armand C─âlinescu la 5 decembrie 1932. ├Äntr-o ├«nt├ólnire a acestuia cu prefectul poli┼úiei, acesta din urm─â i-a declarat c─â ÔÇ×a luat toate m─âsurile de paz─â pentru regeÔÇŁ.

NOTE

[1]A.M. Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 3, p. 45.

[2]Scriitorul Cezar Petrescu noteaz─â ┼či el c─â Regimentele 2 ┼či 9 l-au luat pe Carol sub protec┼úia lor. Vezi C. Petrescu, Cei trei regi, Bucure┼čti, Funda┼úia Cultural─â Regal─â ÔÇ×Principele CarolÔÇŁ, 1935.

[3]A. C─âlinescu, ├Änsemn─âri politice, ed. Al.Gh. Savu, Ed. Humanitas, Bucure┼čti, 1990, p. 88.

[4]I. Scurtu, Istoria rom├ónilor ├«n timpul celor trei regi, vol. 3. Carol al II-lea, Bucure┼čti, Ed. Enciclopedic─â, 2004, p. 15.

[5]Cuv├óntul ÔÇ×camaril─âÔÇŁ provine din limba spaniol─â, desemn├ónd o camer─â sau anex─â a dormitorului regal, ├«n care nu aveau acces dec├ót cei foarte apropia┼úi. ├Än timp, camarila a fost asociat─â cu aspectele oculte ale deciziilor politice.

[6]Apud H.C. Maner, Parlamentarismul în România 1930-1940, p. 76.

[7]C. Argetoianu, ├Änsemn─âri zilnice, vol.2, 1 ianuarie-30 iunie 1937, Ed.Machiavelli, Bucure┼čti, 1999, p. 21.

[8]Ibidem, p. 217.

[9]N. Djuvara, O scurt─â istorie a rom├ónilor povestit─â celor tineri, edi┼úia a II-a, Ed.Humanitas, Bucure┼čti, 2000, p. 208.

[10]Carol al II-lea regele Rom├óniei. ├Änsemn─âri zilnice, Vol. 1, edi┼úie ├«ngrijit─â de Viorica Moisuc ┼či Nicolae Rau┼č, Ed. Scripta, Bucure┼čti, 1995, p. 25.

[11]Nicolae M. Condiescu (1868-1939), scriitor, sfetnic al lui Carol al II-lea, adjutant regal, bibliotecar al palatului.

[12]C├ónd Elena Lupescu a intrat ├«n ┼úar─â cu pa┼čaport fals, a fost ├«nt├ómpinat─â de Eugen Bianu ┼či Ilie R─âu (inspector de Siguran┼ú─â la Oradea). Metresa trebuia, de fapt, atunci arestat─â.

[13]Carol al II-lea regele Rom├óniei. ├Änsemn─âri zilnice. Vol 1 (11 martie 1937-4 septembrie 1938), Ed.Scripta, Bucure┼čti, 1995, p. 16.

[14]C. Argetoianu, ├Änsemn─âri zilnice, vol.3 (31 iulie-31 decembrie 1937), Editura Machiavelli, Bucure┼čti, 2001, p. 303.

[15]C. Argetoianu, ├Änsemn─âri zilnice, vol.1, 1935-1936, Ed.Machiavelli, Bucure┼čti, 1998, p.208. ├Änsemnare din 1 ianuarie 1936.

[16]Ibidem, p. 209.

[17]Idem, vol.1, 2 februarie 1935-31 decembrie 1936, p. 74.

[18]C. Argetoianu, Însemnări zilnice, vol. 1, p. 210.

[19]Carol al II-lea regele României. Însemnări zilnice, vol. 1, p. 37.

[20]Ibidem, p. 41.

[21]A.M. Stoenescu, Istoria loviturilor de stat, vol. 3, Ed. RAO, Bucure┼čti, 2002, p. 126.

[22]C. Gheorghe, M. ┼×erbu, Mini┼čtrii de Interne (1862-2007). Mic─â enciclopedie, Ed.MIRA, Bucure┼čti, 2007, p. 267. Ar mai fi de amintit ┼či condica de ├«nt├ólniri a dramaturgului Alexandru Davila (o vreme a fost poli┼úist!), homosexual notoriu, condic─â ├«n care poli┼úia a descoperit ┼či numele principelui Carol, fapt mu┼čamalizat rapid.

[23]I. Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi, 1866-1947, vol. 3, Carol al II-lea, p. 183.

[24]C. Argetoianu, Pentru cei de mâine, amintiri din vremea de ieri, vol. IX, p. 77.