image

Cine a fost primul român ce a dat numele unui asteroid. Observaţiile lui au adus victoria de la Mărăşeşti

Astronom, astrofizician şi profesor, ploieşteanul Constantin Pârvulescu a fost primul român al cărui nume este purtat de un asteriod. Aviator-voluntar în Primul Război Mondial, a contribuit decisiv, prin observaţiile sale, la istorica biruinţă a românilor de la Mărăşeşti

Astronom prin vocaţie şi temperament, Constantin Pârvulescu (1890-1945) este una dintre cele mai remarcabile personalităţi ştiinţifice din România. Pe nedrept uitat, Pârvulescu a influenţat decisiv cunoaşterea aprofundată şi dezvoltarea astronomiei, un domeniu fascinant şi încărcat de mister, considerat mult timp intangibil.

Născut la Ploieşti, a urmat studiile elementare şi apoi pe cele secundare la Liceul Teoretic „Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti (1901-1909). Îşi procură o modestă lunetă şi încă din liceu efectuează primele observaţii asupra cerului, foarte riguroase, pe care le şi publică mai târziu în „Orion“, prima revistă astronomică românească. Urmează Secţia de Matematici a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti, obţinînd licenţa în 1915.

În 1925 devine doctor în astronomie al Universităţii din Paris cu o teză despre roiurile globulare de stele, adesea menţionată în tratatele de specialitate. Este profesor de liceu la Bucureşti şi Ploieşti, astronom stagiar la Observatorul Astronomic din Paris (1921-1924), conferenţiar de astronomie şi geodezie (1931-1940) la Universitatea din Cernăuţi (nevoit să o părăsească în 1940, când a trebuit să plece, asemeni atâtor altor români, de pe teritoriul cedat Uniunii Sovietice), profesor de astronomie la Universităţile din Timişoara şi Cluj Napoca (1940-1945).

Idei revoluţionare în astronomie

Pârvulescu a adus contribuţii originale deosebite, prin cercetările şi observaţiile sale, asupra Căii Lactee şi a structurii Univesului. „Calea Lactee este o galaxie simplă, iar galaxiile în general sunt supuse unui proces pulsatoriu“, spunea Constantin Pârvulescu. Asemenea idei, expuse încă din deceniul al treilea al secolului XX, au deschis noi orizonturi în cercetarea Universului. Opera savantului Pârvulescu se referă la roiurile stelare supergalactice şi globulare – domeniu în care era considerat o autoritate de necontestat, la determinarea orbitelor stelelor duble, la evoluţia sistemului solar şi a stelelor.

image

Una dintre puţinele fotografii ale astronomului, păstrată la Universitatea din Cluj

Pârvulescu este cel care a tras concluzia că roiurile sunt sisteme stelare bătrâne, exterioare Căii Lactee, ideee cu totul nouă şi originală la acea dată. Pârvulescu a studiat roiurile de stele prin observaţii directe, prin studii statistice şi metode analitice. El este şi cel care a descoperit, prin observaţii personale, „steaua pitică albă cu nr. 1.166“, cu o densitate superioară de o sută de mii de ori celei a apei.

De asemenea, metoda sa de evaluare a densităţii stelare a roiurilor de stele a fost citată şi utilizată în scrierile unor cunoscuţi astronomi, ca W. M. Smart şi E. P. Hubble.

Un tânăr cu realizări uimitoare

La un congres ţinut la Cambridge (Anglia), un astronom mai vârstnic s-a apropiat de un tânăr participant român şi i-a spus: „Mă bucur că pot să cunosc pe fiul reputatului astronom român Pârvulescu!“. Acestea era, de fapt, Constantin Pârvulescu, dar specialistul britanic nu-şi putuse imagina că un savant ale cărui descoperiri făcuseră atâta vâlvă era atât de tânăr.

Erou în Primul Război Mondial

Cerul a însemnat însă nu numai interesul său pentru astronomie, ci şi pentru aviaţie. În timpul Primul Război Mondial, a fost aviator-voluntar în gradul de sublocotenent, observaţiile sale privind spărtura frontului de la Mărăşeşti contribuind la istorica biruinţă a românilor.

A fost un democrat în adevăratul sens al cuvântului, ţinând conferinţe atât pe teme ştiinţifice, cât şi de susţinere a drepturilor şi libertăţilor românilor.

Primul român care a dat numele unui asteroid

Cu o putere de muncă extraordinară şi de o delicateţe umană rară, Pârvulescu este secerat la numai 55 de ani de o boală necruţătoare de inimă.

A fost ales post-mortem membru de onoare al Academiei Române, iar în 1948, Observatorul Regal din Belgia a propus Uniunii Astronomice Internaţionale ca asteroidul cu nr. 2.331, descoperit în 1936 de directorul acestui observator, E. Dalporte, să poarte numele savantului român. Acesta a fost primul asteroid care a primit numele unui român. Corpul stelar are un diametru cuprins între 11 şi 24 km, face o rotaţie în jurul Soarelui o dată la 3,78 ani şi se poate apropia de Terra la 140.000.000 km.

Este şi autorul unui curs de astronomie pentru învăţământul universitar şi al unui manual de astronomie. În timpul vieţii a fost membru al Uniunii Astronomice Internaţionale şi al societăţilor astronomice din Franţa, Italia, Belgia, Canada şi Londra. A fost decorat cu Legiunea de Onoare.