Cel mai vechi şi bizar caz de decapitare din Lumea Nouă
Arheologii au scos la lumină craniul unui tânăr care a trăit acum 9000 de ani pe teritoriul Braziliei. Se pare că ar fi vorba de cea mai veche decapitare din Lumea Nouă, dar cu adevărat ciudat este alt aspect:mâinile tăiate îi acoperă faţa într-un mod misterios:mâna stângă pe partea dreaptă a feţei, cu degetele îndreptate în sus, iar mâna dreaptă pe partea stângă, cu degetele în jos.
Nimeni nu a mai văzut aşa ceva până acum. De ce a fost decapitat şi mai ales, ce înseamnă poziţia ciudată a mâinilor, care aminteşte de melodia “Vogue” a Madonnei? Şi unde este restul trupului? Descoperirea a fost făcută de către Andre Strauss de la Institutul de Antropologie Max Planck, care excava situl Lapa do Santo, dar nu se aştepta deloc la o astfel de rămăşiţă umană, ţinând cont că până atunci recordul îl deţinea un craniu vechi de 3000 de ani, dezgropat tocmai în Peru.
Descoperirea ridică multe semne de întrebare. Nu se ştie, de pildă, cum reuşeau aceşti oameni primitivi, vânători-culegători care trăiau în societăţi simple cu puţine unelte la dispoziţie, să taie capetele. Sue Black, antropolog la Universitatea din Dundee, ne oferă un indiciu:se pare că, făcând o comparaţie cu cazuri contemporane, se pot remarca aceleaşi fracturi la nivelul gâtului, care sugerează că decapitarea se realiza parţial, după care procedeul, dificil şi terifiant, continua manual.
Locaţia, Lapa do Santo, este de altfel bogată în descoperiri interesante. Tot aici s-a găsit cel mai vechi schelet uman din America de Sud, acela al unei femei botezate Luzia, precum şi cea mai veche reprezentare litografică, înfăţisând un bărbat cu un falus gigantic. Deci da, şi oamenii preistorici împărtăşeau interesul faţă de cranii şi arta falică, o fascinaţie care s-a manifestat oricum foarte des în decursul istoriei. Oricât de sinistre ar părea, craniile s-au bucurat de o tradiţie simbolică îndelungată, fiind şi astăzi motive artistice destul de îndrăgite. Oamenii le-au folosit în tot felul de scopuri. Adesea erau trofee de război:împăratul incaş Atahualpa obişnuia să bea din craniul aurit al unui rival, poate chiar fratele său. Întrebuinţarea craniilor ca pocale este documentată în mai multe culturi, dar acestea puteau fi asociate şi unui cult al strămoşilor.
În legătură cu capul din Brazilia, misterul pare însă de nedescifrat. Craniul nu prezintă găuri sau zgârieturi la care ne-am aştepta dacă scopul ar fi fost utlizarea sa publică, în plus, craniul nu a fost deschis pentru a se extrage creierul. Strauss nu crede că cineva a omorât personajul pentru că ar fi fost un rival, întrucât izotopii de stronţiu din oase îl indică drept localnic. Este posibil să fi murit chiar din cauze naturale, iar după aceea să i se fi înlăturat capul şi îngropat astfel din raţiuni simbolice pe care poate nu le vom înţelege niciodată.
Putem însă specula cu privire la amplasarea mâinilor, aşezate pe faţă în poziţii contrare. John Verano de la Universitatea Tulane atrage atenţia că amplasarea lor poate fi legată de un simbolism puternic:stânga şi dreapta, adică dualitate. Tema contrariilor s-a bucurat de o mare popularitate în cultura incaşă, dar şi alte culturi sud-americane, deşi nu este clar dacă opoziţia avea conotaţii pozitive sau negative – sau ambele. Orice ar fi intenţionat loclanicii din Lapa do Santo, decapitarea aceasta este o dovadă în plus pentru importanţa dezmembrării ritualice, şi încă una foarte interesantă:s-au mai decoperit cranii pictate, lipite sau decorate, dar niciodată unul în combinaţie cu mâinile.
sursa:National Geographic
