Cei cinci magnifici care au schimbat istoria schiului la Jocurile Olimpice

Am putea oare să ne imaginăm istoria schiului fără cei mai mari dintre eroii săi, cei care au făcut furori pe pârtiile de schi? Cu siguranța că da. Dar ar fi o poveste tristă, fără sarea și piperul pe care l-au adăugat acestui sport cinci dintre cei mai cunoscuți schiori:Kjetil Andre Aamodt, Alberto Tomba, Jean-Claude Killy, Hermann Maier, Ingemar Stenmark. Fiecare a avut momentul său de glorie la Jocurile Olimpice, unde și-au spulberat adversarii, intrând direct în paginile de aur ale Olimpiadelor de Iarnă.

Norvegianul de aur:Kjetil Andre Aamodt

Niciun alt schior nu a dominat cu mai multă autoritate întrecerile de schi de la Jocurile Olimpice precum Kjetil Andre Aamodt;schiorul norvegian a câștigat nu mai puțin de opt medalii olimpice, dintre care patru de aur, două de argint și două de bronz. Născut la 2 septembrie 1971, la Oslo, Aamodt a beneficiat de un talent imens, care i-a permis să domine toate probele de schi alpin. În 1990 avea să se facă remarcat deja la Campionatul Mondial de Juniori, câștigând medaliile de aur la coborâre, slalom super-uriaș și argint la slalom uriaș și slalom. Peste doar doi ani, la Albertville, norvegianul își adjudecă prima medalie olimpică de aur în proba de slalom super-uriaș. Soarta a făcut ca peste exact 14 ani, la Jocurile Olimpice de la Torino, schiorul să-și încheie cariera olimpică cu o altă victorie, la slalom super-uriaș.

Totuși, cariera sa avea să treacă printr-un moment de cumpănă între anii 1994-1995, atunci când a suferit o ruptură de menisc;Aamodt a găsit însă puterea să meargă mai departe, în ciuda acestei cumplite accidentări pentru un schior. Care a fost secretul acestor performanțe fabuloase? Răspunsul la întrebare ni-l oferă chiar Kjetil Andre:„Nu există niciun «hocus pocus», ci doar o mulțime de antrenamente, sport și bucurie”.

Tomba „La Bomba”

Sunt puţini cei care nu şi-l amintesc petemperamentalul schior italian Alberto Tomba. Și-a câștigat consacrarea pe pârtiile de schi, dar celor mai mulți le-a rămas întipărită în minte imaginea sa de „latin lover”. Flamboaiant și mereu arogant, Tomba a fost o personalitatea rară, care a transcens sportul său, iar datorită celor cinci medalii olimpice obţinute și-a câștigat un loc în panteonul celor mai buni schiori.

Cu un păr negru și lung, aproape mereu dat cu gel și pieptănat pe spate, italianul părea în afara pârtiilor de schi mai mult un actor de la Hollywood decât un schior de mare performanță. Descrierea pe care i-a facut-o una dintre multele sale prietene este elocventă:„ce poate fi mai sexy decât un om mare, puternic, încrezător, a cărui sarcină este să-și riște viața în fiecare zi?”Totul se transforma radical atunci când își punea schiurile în picioare. Devenea un adevărat taifun ce cobora printre porțile de schi ca un tăvălug.

Tomba s-a născut 19 decembrie 1966, în localitatea Castel De Britti, din Italia, o zonă fără tradiție în sporturile de iarnă, dar nu departe de stațiunea de schi Monte Cimone. De mic a dovedit o înclinare către sporturi, dar marea sa pasiune era schiul. A trecut rapid de la probele de juniorat la cele pentru seniori, iar rezultatele nu au întârziat să apară. La 27 noiembrie 1987 obține prima sa victorie în Cupa Mondială, într-un slalom desfășurat la Sestriere, în Italia. Peste doar două zile câștigă și proba de slalom uriaș, unde își învinge idolul, pe Ingemar Stenmark. Acesta a fost momentul în care Tomba a devenit o forță în lumea schiului alpin.

Peste doar un an, la Jocurile Olimpice de la Calgary, din Canada, Alberto Tomba produce senzaţie, câștigând atât proba de slalom uriaș, cât și cea de slalom. La sfârșitul sezonului de schi din 1998, Alberto Tomba s-a retras din activitatea competițională, dar nu înainte de a câștiga o ultimă cursă în etapa de Cupa Mondială de la Crans-Montana;a devenit astfel singurul schior alpin care s-a impus cel puțin o etapă în Cupa Mondială de-a lungul a 11 sezoane consecutive. Tomba avea să revină la Jocurile Olimpice de iarnă în 2006, de această dată la ceremonia de deschidere a ediției găzduite de orașul Torino;schiorul avea să aducă flacăra olimpică în stadion, fiind aplaudat în picioare de zeci de mii de spectatori și sportivi pentru întreaga sa activitate olimpică

Jean-Claude Killy:trei medalii olimpice de aur la aceeaşi ediţie a Jocurilor

Povestea schiorului francez Jean Claude Killy, care avea să cucerească, la Grenoble, în 1968, trei medalii de aur în probele de schi alpin, se va propaga mult peste veacuri. Nu a fost primul schior care obținea această performanță;cu 12 în urmă, la Cortina d’Ampezzo, în Italia, schiorul asutriac Toni Sailor reuşise acelaşi lucru. Ce a făcut diferența între cei doi a fost mediatizarea și transmisia televizată a uneia dintre cele mai mari controverse petrecute în cadrul Jocurilor Olimpice de Iarnă.

 Jean Claude Killy s-a născut la 30 august 1943, la Saint-Cloud, o suburbie a Parisului, în plină ocupație nazistă în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1945, familia sa decide să se mute în Alpi, în stațiunea Val-d’Isère, unde tatăl său își deschide un magazin de schiuri. De la vârsta de 15 ani se dedică în totalitate practicării schiului. În decembrie 1961, la vârsta de 18 ani, Killy câştigă prima sa cursă internațională, un slalom uriaș, chiar în orașul său natal. Urmează o perioadă mai puțin fastă în viața competițională, fiind afectat de o îmbolnăvire cu virusul hepatic, dar și de o epidemie de dizenterie. Toate acestea i-au afectat puternic performanțele la Jocurile Olimpice de la Innsbruck, din Austria (1964). L-au salvat, patru ani mai târziu, calitățile sale native (1, 78 m si 75 kg), munca asiduă, dar și un eveniment ce va produce nenumărate comentarii atunci, dar și peste ani.

Cu un an înaintea competiţiei olimpice de la Grenoble (1968), Killy reușește să se impună clar în toate cele trei probe din cadrul Cupei Mondiale la schi şi că pleacă drept principalul favorit la Jocurile Olimpice. La Grenoble, Killy câștigă clar probele de coborâre și slalom uriaș, dar... urmează un mare scandal. Principalul său competitor în proba de slalom, austriacul Karl Schranz, pretinde că un „misterios om îmbrăcat în negru” i-a tăiat calea în timpul slalomului, făcându-l să rateze proba. Organizatorii îi permit să ia un alt start și se produce marea surpriză:austriacul reușește să obțină un timp mai bun decât al lui Killy. Francezul face apel, iar instanța îl descalifică pe Karl Schranz, servindu-i victoria, la „masa verde”, francezului.

Cu trei medalii de aur câștigate, Claude Killy devine o super-vedetă internațională, benefiicind de transmisia televizată a probelor de schi realizată de postul american ABC, dar și de întreaga mediatizare a scandalului din proba de slalom. În anul 2000, Killy a fost desemnat drept „sportivul secolului XX” la categoria „sporturi de iarnă”. În 1995 este ales membru al Comitetul Internaţional Olimpic (CIO). Mai mult, Killy este preşedintele Comisiei de Coordonare a CIO, care s-a ocupat de pregătirea JO din 2014, de la Soci (Rusia).

Hermann Maier, „The Herminator”

La 13 octombrie 2009, o știre preluată de înteaga presă mondială de pe fluxurile marilor agenții de media anunța sec:„Schiorul austriac Hermann Maier şi-a anunţat retragerea din activitate, din cauza problemelor fizice. În vârstă de 36 de ani, Maier a câştigat aurul olimpic la slalom super-uriaș şi slalom uriaş în 1998 la Nagano, precum şi o medalie de bronz şi una de argint în 2006, la Jocurile Olimpice de la Torino. A mai cucerit trei titluri mondiale în 1999, încă unul în 2005, dar și două medalii de argint în 2001 şi un bronz în 2003. Pe lângă asta, Maier a mai câştigat 54 de curse în Cupa Mondială şi a obţinut patru titluri la general”.Totuși, dincolo de prezentarea rece a acestor cifre, cine a fost cu adevărat Hermann Maier, cel care avea să fie cunoscut drept „The Herminator”?

Ascensiunea lui Hermann Maier este atipică pentru cei mai mulți dintre sportivi. S-a născut în localitatea austriacă Altenmarkt im Ponga, în apropiere de Salzburg. La 15 ani este trimis acasă de la academia de schi din Schladming:i se spune că nu are nicio șansă să ajungă un bun schior. Rămâne totuși atașat de acest sport. Iarna lucreaza ca instructor de schi la școala tatălui său, iar vara muncește ca zidar. Se face remarcat foarte târziu în schi, în ciuda faptului că reușește să câștige titlul de campion regional în Salzburg și Tirol. În 1996, la 23 de ani atrage primele priviri la nivel mondial, printr-un loc 12 obținut într-un slalom uriaș în cadrul etapei de Cupă Mondială desfășurate la Flachau. Este momentul în care cariera sa va exploda.

Peste doar un an câștigă prima competiție majoră, etapa de slalom super-uriaș de la Garmisch-Partenkirchencontând pentru Cupa Mondială. Un comentator sportiv italian îi va face o descriere scurtă, dar care i se va potrivi perfect: „Maier este puternic, dinamic, exploziv, își asumă riscuri enorme”. Dar adevăratul caracter al austriacului va ieși la iveală la Jocurile Olimpice de la Nagano, din 1998. Cu doar câteva zile înainte de probele de slalom uriaș și super uriaș, pe care le va și câștiga, Maier suferă un accident dramatic pe pârtia de schi. Într-o coborâre își forțează la maxim limitele, se dezechilibrează, cade, se rotește de mai multe ori în aer, aterizează parțial în cap și se oprește după ce trece peste două rânduri de garduri de protecție. Zace nemișcat câteva secunde într-o liniște apăsătoare apoi, spre stupefacția tuturor, se ridică și merge pe propriile picioare. A fost momentul în care toată lumea îl va cunoște sub numele de „Herminator”.

Destinul avea să îl mai încerce o dată, în 2001, când, în urma unui accident de motocicletă, aproape că îşi pierde piciorul drept, la un pas de a fi amputat. Revine peste doi ani în activitatea sportivă șocând lumea schiului mondial prin câștigarea primei curse la care a participat după groaznicul accident de motocicletă.

Ingemar Stenmark, suedezul perfecționist

Ingemar Stenmark a fost un perfecţionist prin natura sa de a schia, a preferat probele mai lente în detrimentul celor rapide, devenind schiorul cu cele mai multe victorii din istorie în cadrul Cupei Mondiale. Stenmarks-a născut la 18 martie 1956, în localitatea Josesjö din Suedia.

Începe practicarea schiului la vârsta de 5 ani, iar la 8 ani câștigă primul său concurs național. De la 13 ani se antrenează cu lotul național de schi, se va impune în prima sa cursă de Cupă Mondială în 1974, doar doi ani mai târziu devenind primul schior scandinav care câștigă această competiție.

Anul 1979 avea să fie cel mai fructuos din întreaga carieră, suedezul adjudecându-și 13 etape din Cupa Mondială, cu una mai mult decât schiorul francez Jean-Claude Killy (12 curse în 1967). La momentul retragerii din activitate, în 1989, Stenmark câştigase 86 de curse, performanța sa menținându-se în top până în zilele noastre.

Dacă la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Innsbruck (1976), Austria, Stenmark a câștigat doar medalia de bronz în proba de slalom uriaș, peste patru ani, suedezul va domina total competiția olimpică din Lake Placid, Statele Unite ale Americii, unde va câştiga medalia de aur atât la slalom, cât și la slalom uriaș. Performanţele sale n-au mai constituit pentru nimeni o surpriză, iar suedezii s-au oprit din orice activitate doar pentru a îl vedea pe Ingemar Stenmark triumfând în competiţia olimpică şi devenind un adevărat erou atât în Suedia, cât și în restul lumii.