Cei 10 cei mai mari împărați și regi războinici ai Indiei

India a fost, încă din jurul anului 600 î.Hr., scena fluxului și refluxului marilor imperii. Poziția sa la confluența dintre Orient și Occident a adus-o constant în vizorul cuceritorilor: mongolii lui Ginghis Han și Timur, perșii ahemenizi conduși de Cirus cel Mare și chiar celebrul macedonean Alexandru cel Mare. Totuși, pentru mare parte din primele două milenii, conflictele Indiei au fost generate de tensiuni interne între clanuri și regate vecine — conduse atât de minți strălucite în strategie și diplomație, cât și de conducători ale căror intenții erau mult mai sângeroase.

Mai jos, în ordine cronologică, se află zece dintre cei mai mari constructori de imperii din istoria zbuciumată, dar fascinantă, a Indiei.

1. Ajatasatru (512–461 î.Hr.)

Ajatasatru a fost fiul maharajului Bimbisara, unul dintre cei mai vechi conducători ai regatului Magadha, în nord-estul Indiei. Bimbisara, care preluase tronul în 543 î.Hr., își extinsese teritoriile prin alianțe matrimoniale și cuceriri. Dar dorința de putere a prințului, dublată de neînțelegeri familiale, l-a făcut pe acesta să-și închidă tatăl în temniță și să preia tronul (Bimbisara fiind ulterior ucis sau sinucis, în funcție de surse).

Ajatasatru a extins masiv imperiul Magadha, învingând nu mai puțin de 36 de state vecine și purtând un război de 15 ani cu republica Licchavi, în zona Vajji (Nepal). În aceste campanii a introdus arme inovatoare: o catapultă și un car acoperit cu un fel de buzdugan oscilant — echivalentul unui „tanc” timpuriu. La apogeu, imperiul său se întindea de la Bengal la Punjab și până în sudul Nepalului.

2. Chandragupta Maurya (340–298 î.Hr.)

Chandragupta este considerat fondatorul Imperiului Maurya și cel care a unit India într-un stat singular. Atunci, puterea dominantă în regiune era Imperiul Nanda, condus de Dhana Nanda în Magadha. Imperiul dispunea de o forță uriașă: 200.000 de infanteriști, 80.000 de cavaleri, mii de care de luptă și elefanți.

Sub îndrumarea celebrului său consilier Chanakya, Chandragupta a strâns o grupare de susținători, a alimentat revolte, l-a răsturnat pe Dhana Nanda și a devenit regele Magadhei. Apoi i-a învins pe prefecții macedoneni lăsați de Alexandru cel Mare, a cucerit teritoriile persane ale generalului Seleucus și a coborât spre sud până la Deccan, formând cel mai mare imperiu indian al epocii.

3. Așoka (304–232 î.Hr.)

Nepotul lui Chandragupta, Așoka este considerat unul dintre cei mai mari împărați ai Indiei. A ajuns la tron cu ajutorul unor miniștri loiali, în locul moștenitorului legitim, iar domnia sa timpurie a fost marcată de cruzime și violență — de aici și supranumele „Așoka cel Feroce”. Era cunoscut pentru o cameră de tortură opulent decorată.

Momentul care i-a schimbat viața a fost războiul împotriva regatului Kalinga (Odisha) în jurul anului 261 î.Hr. Confruntarea a fost una dintre cele mai sângeroase din antichitate: 150.000 de războinici din Kalinga și 100.000 de soldați mauryani au pierit. Râul Daya ar fi curs roșu după bătălie.

Devastarea Kalingăi l-a făcut pe Așoka să renunțe la război, să îmbrățișeze budismul și să promită că nu va mai lua nicio viață umană. A construit aproximativ 84.000 de stupe și a oferit cantități enorme de aur comunităților monahale.

4. Samudragupta (315–380)

Adesea numit „Napoleon al Indiei” — cu deosebirea că Samudragupta nu a pierdut niciodată o bătălie — acesta conducea dinastia Gupta între anii 335–375. Preferat în locul fraților săi mai mari, Samudragupta a pornit imediat într-o serie de campanii pentru a reunifica India, atunci fragmentată în numeroase regate.

A cucerit peste 20 de regate, iar puterea sa a determinat state din Iran și Afganistan să devină tributare. Imperiul Gupta, extins de el, s-a întins din Himalaya până în centrul Indiei și a inaugurat perioada numită „Epoca de Aur a Indiei”, caracterizată de progres în știință, literatură, artă și toleranță religioasă.

5. Pulakesi II (610–642)

Dinastia Chalukya domina sudul și centrul Indiei în secolul al VI-lea. Pulakesi (născut Ereya) a ajuns pe tron după ce l-a învins pe unchiul său Mangalesa, care îi refuzase dreptul la succesiune. A supus armate rebele în sud, a câștigat bătălii fluviale și navale în vest și și-a extins controlul asupra Gujaratului și Deccanului de est.

În cele din urmă a fost înfrânt de dinastia Pallava, iar capitala Vatapi a căzut, Pulakesi pierzându-și viața.

6. Raja Raja Chola I (947–1014)

Străvechea dinastie Chola, de origine tamilă, l-a avut ca lider pe Raja Raja în perioada de maximă expansiune. Acesta a înfrânt alianțele Pandya și Chera și a cucerit nordul Sri Lankăi în 993, distrugând capitala Anuradhapura. A supus apoi Chalukya și Vengi, transformând imperiul Chola într-o putere care se întindea pe întreg sudul Indiei și mare parte din Sri Lanka.

7. Krishnadevaraya (1471–1529)

Sub Krishnadevaraya, Imperiul Vijayanagara a atins apogeul. Armatele sale au respins incursiunile Sultanatelor din Deccan în 1509, au înfrânt regatul Gajapati din Kalinga și au stabilit o perioadă de pace.

Momentul culminant al domniei sale a fost bătălia de la Raichur (1520), unde, în fruntea a 700.000 de soldați și 550 de elefanți, a învins armata lui Ismail Adil Șah. Victoria sa a provocat însă alianța sultanatelor musulmane, care în cele din urmă au distrus Imperiul Vijayanagara.

8. Akbar cel Mare (1542–1605)

Akbar, nepotul lui Babur, a devenit al treilea împărat mogul în 1556 și a transformat imperiul într-o superputere ce domina subcontinentul. A reorganizat armata, a adoptat tactici moderne, inclusiv folosirea tunurilor și archebuzelor europene.

În două decenii a cucerit Punjab, Rajputana, Gujarat și Bengal. A extins imperiul în Kashmir, Valea Indusului, Baluchistan și Kandahar. Reformele sale sociale, religioase și administrative au consolidat stabilitatea imperiului, care avea să dureze până în secolul al XIX-lea.

9. Aurangzeb (1658–1717)

Succesiunea la tronul mogul a fost sângeroasă: Aurangzeb și-a învins și ucis frații, l-a închis pe tatăl său Shah Jahan și a devenit unic împărat. Domnia sa de 49 de ani a fost marcată de războaie continue și expansiune agresivă.

A cucerit Punjab, Bijapur, Golconda și a consolidat controlul asupra a aproape întregii Indii, plus Afganistanul, Pakistanul, Bangladeshul, Kashmirul și o parte din Tadjikistan — un imperiu de peste 100 de milioane de oameni.

10. Shivaji Bhonsle (1627–1680)

Fiul unui general, Shivaji a crescut în vestul Indiei și a devenit un lider războinic prin incursiuni montane și tehnici timpurii de guerilă. În 1659, generalul Afzal Khan a fost trimis să-l prindă, dar Shivaji, suspectând complotul, a purtat armură ascunsă și l-a ucis în timpul întrevederii. Trupele sale i-au învins apoi pe soldații din Bijapur, marcând nașterea Imperiului Maratha.

Conflictele cu Mogulii au continuat, dar până în 1670 Marathas recuceriseră majoritatea teritoriilor pierdute. În 1674, Shivaji s-a autoproclamat Rege al Marathilor, afirmându-și independența.