Ce mâncau și ce beau localnicii la Târgul Moșilor, în 1879? Mărturia unui călător ceh
În vara anului 1879, romanistul ceh Jan Urban Jarnik ajungea la București, vizitând și Târgul Moșilor, scrie Institutul de Studii Sud-Est Europene, pe pagina de Facebook a instituției.
Conform sursei citate, atenția lui Jan Urban Jarnik a fost atrasă și de mâncărurile și băuturile pe care le consumau localnicii:
„Nu spre a te sătura, ci ca un fel de gustare și spre a omorî vremea (a trece de urât), se mănâncă așa numitele floricele. De mult doream să aflu, din ce și cum se fac aceste lucruri albe, mici, nu puțin sămănătoare cu niște flori. Acum la târg avui prilejul să văd lucrul acesta de aproape. Este simplu de tot: se ia un pumn de un soi de porumb, numit porumb moldovenesc sau porumb de floricele, și se pune într-un ceaun atârnat de-asupra unui foc mic, în care ceaun s-a pus și puțină sare. Sarea se urnește fără încetare cu ajutorul așa numitului făcăleț (o bucată de lemn, care joacă un rol important și la pregătirea mămăligii), și sunt de ajuns două minute, ca grăunțele aruncate înlăuntru să plesnească, astfel ca mijlocul să se toarne pe din afară și așa se plăsmuiesc floricelele amintite, albe ca zăpada. Eu singur, ce e drept, n-am putut deloc să le găsesc vreun gust; n-au, să spun adevărul, vreun gust rău, dar n-au nici unul bun; n-au, după mine, absolut nici un gust.
Dintre băuturi locul cel dintâi îl ocupă, dacă nu cu privire la cantitate, așa numita țuică, un soi de rachiu de prune. Aceasta se aduce aici în niște butoaie lungărețe și se vinde în cantități mai mari sau mai mici. Altminterea această băutură nu este căutată numai la acest târg, ci peste tot la București, și o porție mică de țuică se bea de obicei înaintea mâncării. La locul al doilea, dacă nu la cel dintâi, merită să fie numit vinul de aici, care se vinde destul de ieftin și în calitate destul de bună.
În sfârșit trebuie să mai amintesc două feluri de băuturi care în clima caldă de aici în genere, și la târg cu deosebire, joacă un mare rol. Una este așa numita limonadă rece (cu gheață), pe care strigând-o, se pune accentul pe cuvântul cel din urmă, care se și repetă de mai multe ori una după alta. Este într-adevăr răcoritoare și merită cu toată dreptatea numirea recoreală, cu care vânzătorii o numesc foarte potrivit. A doua băutură, care, socotind după numărul cumpărătorilor, se bucură și ea de mare căutare, este braga, tot cu gheață. Este un fel de bere pregătită din mei, a cărei bunătate, ca de obște, mai cu seamă cu privire la mâncări și băuturi, este o idee foarte relativă. Poate să aibă gust bun și efect plăcut, după ce s-a inghițit; la adeverirea acestui lucru însă n-am putut ajunge cu toată bunăvoința mea, și de bună seamă n-am să mai încerc, deoarece numai de dragul plăcerii să văd ce gust are braga și ce urmări, n-am poftă să-mi atrag niște friguri, care până acuma, lucru de mirat, m-au cruțat. Mi s-a spus că unul din efectele bragei este acela că oamenii care o beau, se îngrașă“, nota revista Transilvania (An XLVIII, Nr. 1-6, 1 iulie 1917, p. 43-44), conform Institutului de Studii Sud-Est Europene.
Născut la 25 mai 1848, în orașul Pottenstein din Boemia, pe atunci parte a Imperiului Austriac (în prezent orașul Potštejn, din Republica Cehă), Jan Urban Jarnik a fost filolog, romanist și albanolog, membru de onoare al Academiei Române (din 1919). A fost profesor la Universitatea Carolină din Praga, fondată în 1348. În anul 1882, ca urmare a eforturilor lui Jarnik, Universitatea Carolină a început să predea limba română. Specialist în romanistică, Jan Urban Jarnik s-a ocupat de limba română și mai ales de folclorul românesc. Jan Urban Jarnik a murit la 12 ianuarie 1923, la Praga.
Foto sus: București. Târgul moșilor, acuarelă de Amedeo Preziosi, din 1869 (© iMAGO Romaniae)
Mai multe pentru tine...
