Ce consideră o publicație de la Budapesta ca „simbol fascist la Timişoara, capitala culturală europeană”

Recent o publicație din Ungaria a iesit la rampă cu o serie de acuzații de promovare a unor simboluri fasciste, chiar în anul în care orașul este capitală culturală europeană. Dincolo de faptul că articolul denotă multă dezinfomare, o parte chiar intenționată, o doză de invidie și una de ipocrizie.

Vom reda articolul, iar apoi vom face câteva precizări care se cuvin.

„Copia de bronz a Lupei Capitolina din Roma a fost dăruită Timişoarei în 1926 de către Mussolini, ca simbol al fraternităţii latine. După pierderea Transilvaniei de Nord, din cauza cadoului dăruit de Duce, care îi susţinea pe maghiari, extremiştii români au bătut pe străzi trecătorii din cauza naţionalităţii lor. Acum Lupoaica fascistă constituie atracţia turistică a uneia dintre capitalele culturale ale Europei antifasciste, relatează publicația pro-guvernamentală Magyar Nemzet, citată de Rador.

Simboluri fasciste nu mai sunt multe în Europa, tocmai de aceea este un fenomen singular că în inima uneia dintre capitalele culturale europene se află cadoul lui Benito Mussolini. Timişoara a câştigat statutul de capitală culturală prevalându-se de multiculturalitatea oraşului împreună cu oraşele Veszprém şi Eleusis. Câştigarea concursului face că până la sfârşitul anului Timişoara se aşteaptă la sosirea mai multor sute de mii de turişti. Întrebarea este, însă, cum le va explica acestora ce caută în 2023, într-una din citadela continentului antifascist declarat, o lupoaică nu tocmai imaculată.

Pe obeliscul înalt de aproape 5 metri, o lupoaică din bronz îi hrăneşte pe părinţii fondatori ai Romei, Remus şi Romulus pe care – considerându-se la rândul lor un popor oriental – şi românii îi venerează laolaltă cu strămoşii lor proprii. Compoziţia a fost inaugurată în prezenţa reprezentanţilor partidului fascist italian.

Între anii 1906 şi 1926 statul italian a dăruit României 4 creaţii de amplasat în locuri publice, fiecare înfăţişând Lupa Capitolina din Roma, recunoscându-se astfel originea latină a poporului român. Prima lupoaică a fost primită de Bucureşti la aniversarea a 25 de ani de domnie a lui Carol I. Cea de-a doua, „lupoaica fascistă” a ajuns la Cluj în 1921, după ce Transilvania a devenit parte a României. În acelaşi an Italia a dăruit o lupoaică şi oraşului moldovean Chişinău.

Timişoara a fost al patrulea oraş care a primit simbolul fraternităţii latine. Este vorba despre prima creaţie destinată spaţiului public, dezvelită în oraş după unirea Regatului Român şi Transilvania. Mania amplasării de simboluri a continuat, iar ulterior au fost dezvelite peste 20 de lupoaice în toată ţara, însă acestea erau de acum replici ieftine şi nu darul statului italian.

Afirmarea rudeniei româno-italiane se încadra în năzuinţa Ducelui fascist de reorganizare a Imperiului Roman. Mussolini voia ca România să intre în sfera de influenţă a Italiei după victoriile obţinute de puterile Axei (Germania, Italia şi Japonia). Statuile-simbol serveau realizării acestei dorinţe.

Doar că nimeni nu se aştepta ca darul lui Mussolini să provoace probleme. După cel de-al doilea Dictat de la Viena, când Ungaria a reprimit o parte a Transilvaniei de Nord cu sprijinul Ducelui, un grup de români a atacat Consulatul italian din Timişoara, a intrat în clădire, a devastat ce-a găsit, după care grupul a ieşit în Piaţa centrală, unde i s-au alăturat mai multe mii de oameni şi, împreună, au dărâmat obeliscul şi au proferat injurii împotriva Ducelui. (…)

Au urmat mai multe confruntări între germanii din oraş, maghiarii şi formaţiunile extremiste române, creându-se o adevărată atmosferă de linşaj.„Opera” s-a bucurat mult mai târziu de o iluminare festivă, în deceniul de după revoluţia din 1989, pentru ca darul statului italian să joace, în condiţiile unei capitale culturale europene, la începutul secolului XXI, un nou rol principal.”

Precizări:

Pornind de la articolul mai sus redat încercăm să oferim o imagine de ansamblu mai clară asupra istoriei și a simbolismului oferit de Lupoaica capitolină. Știm că pentru un etnic maghiar poate fi greu de înteles cum un român care face parte dintr-un „popor oriental” pretinde că are vreo apartenență la civilizația occidentală – latină. Îi înștiințăm pe această cale pe jurnalistii de la Magyar Nemzet că orice vorbitor nativ de română înțelege – fără să fi făcut cursurii speciale – între 15-40% dintre cuvintele (întregi sau rădăcini) limbilor latine surori (italiană, spaniolă, franceză, portugheză cu dialectele lor) și asta datorită unui eveniment produs in urmă cu vreo 2000 de ani – se numește „latinizare”.

Este adevărat că limba și poporul român au particularitățile lor: majoritar creștin de rit oriental, influențe lingvistice slave, grecesti, turcești sau maghiare, dar oricum fondul lexical e preponderent latin. Din acest motiv în construcția României moderne s-a avut în vedere acest aspect și aici istoricii maghiari ar trebui să știe mai bine cum stau lucrurile. Încercarea disperată de a rupe comunitățile ancestrale românești de către conducătorii austrieci și maghiari au dat naștere la confluența secolelor XVII-XVIII, Bisericii Greco – Catolice.

Trecerea unei părți din biserica ortodoxă din Transilvania la catolicism a fost realizată prin acordarea unor avantaje romȃnilor “tolerați” (schismatici a se înțelege ortodocși n.r) pȃnă atunci, prin obținerea unui statut social superior (desrobirea de iobăgie, drepturi similare cu religiile acceptate), prin diminuarea unor presiuni . Biserica greco-catolică a creat Școala Ardeleană, a făurit un sistem de școli în limba română, a deschis orizonturi cultural-educative de care au beneficiat toți românii din Ardeal, a contribuit la Marea Unire din 1918.

Revenind la falsa problemă a Lupoaicelor fasciste care au împânzit România, pentru oricine știe ce este catolicismul – legătura cu Roma este una profundă și directă. Acolo la Roma generațiile de români greco-catolici și-au dat seama cărei culturi aparțin. Școala Ardeleană a avut legături și cu românii de arcul extracarpatic care și ei înțeleseseră același lucru. Cu mult înainte de venirea lui Carol I în Principatele Unite conștiința faptului că românii aparțin familiei popoarelor romane este impregnată – „de la Rîm ne tragem” afirma cornicarul moldovean Grigore Ureche al finele secolului al XVI-lea. După unirea principatelor Țara Românească și Moldova se adoptă și alfabetul latin, renunțându-se la cel slavon venit pe filieră ecleziastică.

Este adevărat că pentru a omagia originea latină a poporului român, dar și legăturile dintre statul italian și cel român, între anii 1906 şi 1926 autoritățile din Roma a făcut cadou României mai multe copii ale statuii Lupa capitolina din Roma: Bucureşti, Cluj, Chişinău şi Timişoara. După acestea au mai fost realizate si alte copii care sunt prezente în diverse orașe ale României.

„Originea” fascistă a Lupoaicei

Articolul din Magyar Nemzet vorbeste de simboluri fasciste care nu mai sunt prezente prin Europa. Ținem să îi informăm pe colegii de la publicația maghiară că Lupoaica capitolină nu e un simbol fascist, ci unul roman. De asemenea statui ale Lupoaicei Capitoline sunt în toată lumea

Originalul statuii, Lupa Capitolina (în italiană Lupoaica de pe Capitol), denumită şi Lupa romana, este o statuie de bronz etruscă, turnată probabil în secolul al V-lea î.Hr., pe valea fluviului Tibru. Originalul este păstrat în „Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori din Roma. O copie este expusă în aer liber în Piazza Del Campidoglio, alte copii fiind plasate în mai mute ţări din lume. 

Statuia a fost amplasată la Roma încă din Antichitate. Monumentul reprezintă o lupoaică de dimensiuni aproximativ reale (75 cm înălțime și 114 cm lungime), la care sug cei doi copii, ce îi reprezintă pe frații gemeni Romulus și Remus, întemeietorii legendari ai Romei, concepuți, conform tradiției, în urma unei legături dintre zeul Marte și o vestală virgină, Rhea Silvia.

În cartea a opta din Eneida, Publius Vergilius Maro (70-19 î.Hr.) a descris cum un fulger a lovit și deteriorat picioarele din spate ale statuii lupoaicei.

Intrată în colecțiile Vaticanului, statuia lupoaicei i-a fost restituită orașului Roma în 1471 d.Hr., de Papa Sixtus al IV-lea.

Prima datare a turnării lupoaicei, presupusă în anii 500-480 î.Hr., a fost făcută după analize stilistice. S-a emis și ipoteza că turnarea s-a făcut în secolul al VI-lea e.n. de sculptorul etrusc Vulca din Veii. Cei doi copii sugând sunt însă mult mai recenți, deși Lupoaica cu cei doi copii a fost și simbolul Legiunii a VI-a romane (Legio VI Ferrata Fidelas Constans, înfiițată de Iuliu Cezar în anul 52 î.Hr. și despre care ultima mențiune datează din anul 215 d.Hr.). Se presupune că cei doi prunci originali au dispărut, actualii Romulus și Remus fiind probabil o operă a sculptorului Antonio del Pollaiuolo (1429-1498). Procedeul de turnare a copiilor este similar cu cel de turnare a armurilor, folosit într-un atelier din Ferrara faimos la sfârșitul secolului al XV-lea.

Cadourile administrației din Roma și ale statului italian

După cum am amintit sunt patru copii făcute cadou de Roma orașelor din România. Dintre acestea doar la Timisoara au participat reprezentanți ai statului italian care făceau parte din partidul fascist. Iată de ce:

• prima statuie a fost inaugurată la București în 1906 la 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I și lacelelbrarea a 25 de ani de la proclamarea Regatului România – este clar pentru toți că Benito Mussolini nu era pe scena politică (cel mai probabil era militar in termen)
• a doua statuie e cea de la Cluj în 1921. Inaugurarea are loc in septembrie. Benito Mussolini era deputat și făcea destul de multă presiune pe guvernul de la Roma, dar nu ajunge la putere până în 31 octombrie 1922
• a treia statuie a fost inaugurată la Chișinău tot în 1921. Mussolini e în aceeași situație ca mai sus
• a patra statuie este cea de la Timișoara, unde într-adevăr reprezentanți ai statului italian, condus de Mussolini ca premier, la acel moment, participă la eveniment.

După acest moment nu mai există niciun cadou de la Mussolini, așadar afirmația că statuile îi serveau unui scop politic pe termen mediu sau lung lui Mussolini este cvasi-deplasată, mai ales că după acest moment nu s-au mai făcut cadouri de acest tip deși puterea lui Mussolini a fost în creștere de la 1926 încolo. Faptul că au participat reprezentați au partidului fascist, da a atras mânia celor care au avut legături cu Roma și înainte de Mussolini și s-au răzbunat cum au putut.

Totuși dacă punem deoparte această inaugurare – umflată și de presa de azi – Lupoaica din Timisoara este un monument de for public care vorbeste strict de legătura românilor cu latinitatea, în schimb le transmitem colegilor de la Magyar Nemzet că este greu să înțelegem cum atunci când vorbesc despre fascism nu menționează încercările, susținute de Budapesta, de a realiza casă memorială în Odorheiul Secuiesc pentru poetul Nyiro Jozsef (un personaj foarte controversat – promotor al antisemitismului și una fingre figurile emblematice ale fascismului ungar n.r) sau cum sunt comemoraţi în România cei pe care istoria noastră îl prezintă drept criminali – divizia secuiască ori Kratochvil Karoly