Cât de „rău” era hulitul plan Valev pentru România?

Studiul geografului sovietic E. B. Valev a fost combătut din toate unghiurile mai ales după 1989 și au apărut eroii din 1964. Istoriografia din perioada democratică a căzut în capcana mitizării unor persoane și au fost ridicate chipuri cioplite din colbul uitării. S-a mers pe ideea că tot ce vine de la Moscova a fost și este negativ și s-a atacat furibund articolul fără ca măcar să fie analizat de către istorici.

Totuși, cineva s-a chinuit să imite teoria sovietică și a pornit la transformarea economiei românești după principiile enunțate. S-a trecut la construirea hidrocentralei Porțile de Fier II și ar fi vrut să ridice altele la Turnu Măgurele, Călărași și Cernavodă (580MW). Hidrocentrala de la Turnu Măgurele era în execuție atunci când s-au întâmplat evenimentele din 1989. Valev credea că ar fi mai bine să se ridice un baraj la Isaccea sau la Tulcea, ceea ce ar fi permis scurgerea mărfurilor spre portul Costanța. Industria a fost mutată spre bătrânul fluviu pentru a beneficia de avantajul unui transport ieftin și pentru un mare volum de apă.

Așa au apărut fabricile din Tulcea, Galați, Brăila, Călărași, Giurgiu, Turnu Măgurele. Cine a pus în practică teoria sovietică și economică? Acesta a fost Nicolae Ceaușescu și teoria lui Valev nu era greșită din punct de vedere marxist și economic. Economistul de origine bulgară a scris că exista o puternică deplasare a economiei spre raioanele răsăritene, afirmație dur combătută de către politrucii români.

Nicolae Ceaușescu a continuat în tăcere opera începută de Gheorghiu-Dej și imense fabrici au fost ridicate în imediata vecinătate a Uniunii Sovietice, adică în estul țării. Combinatul de la Galați reprezenta esența industriei metalurgice românești și era ridicat în apropierea frontierei. Orașul Brăila a cunoscut o adevărată explozie industrială și județul asigura întreaga producție de excavatoare, 10, 1% din producția de PAL, 16, 6% din cea de celuloză, 7, 7% din cea de petrol, 10% din acidul sulfuric etc.

Numai Întreprinderea de utilaj greu Progresul Brăila avea 11.000 de angajați.

Șantierul naval adăuga alți 5.200 în 1978. Nicolae Ceaușescu a vrut să demonstreze că se poate și mai mult și a ordonat construirea combinatului metalurgic de la Călărași (Siderca), complex industrial ce ar fi trebuit să asigure la finalizare alte 15.000 de locuri de muncă.

Dezvoltarea agriculturii în Bărăgan a fost aplicată conform ideilor lui Valev. Au fost realizate lucrări de îndiguire, s-a trecut la un sistem de irigații unde s-a folosit experiența britanică în domeniu și au fost înființate uriașe ferme pentru creșterea animalelor.

Numai o întreprindere de creștere a porcilor din județul Brăila asigura 24.000 – 26.000 tone de carne, conform datelor oficiale. Regimul comunist a folosit în epoca Dej Bărăganul drept loc de deportare, departe de rolul de grânar pe care trebuia să-l joace în economia socialistă. Conducerea de la București, celebră prin obsesia pentru planificare, nu avea nimic în comun cu economia și a risipit resursele țării în timp ce deținuții piereau pe capete la lucrările de îndiguire.

În concluzie, ideile geografului E. B. Valev nu erau greșite și nu erau dăunătoare României. Era nevoie de o colaborare a statelor socialiste în regiunile de graniță pentru a crește producția în lagărul socialist, mai ales cea de alimente. Totuși, Valev afirma necesitatea industrializării rapide a acestor raioane dunărene, fără să amintească undeva de o rupere a acestora din trupul României. Planul Valev nu cuprindea ideile principale pentru distrugerea României și nici măcar nu exista un astfel de plan.