Când pana taie sabia Tratatul de la Washington și puterea diplomației jpeg

Când pana taie sabia Tratatul de la Washington și puterea diplomației

Există mitul că eroismul contează mult în vreme de război și să nu uităm poveștile despre cavaleri și samurai. Romane celebre au popularizat cultul sabiei și încă se mai vorbește în popor că nu ești bărbat dacă nu faci armata. Totuși, diplomația rămâne cea mai performată armă și creierul poate să învingă ușor forța brută.

Tratatul de la Washington din 1922 a fost dedicat reducerii armamentului naval după ororile produse de prima conflagrație mondială și marile puteri au căzut de acord să se reducă deplasamentul vaselor de luptă și calibrul armelor grele de la bord. Astfel, cuirasatele nu mai depășeau 35.000 t și tunurile calibrul 406 mm. Acest document a fost prezentat ca o sinceră dorință de reducere a cantității de tehnică de război și de reducere a riscului de a incendia din nou planeta. Interpretarea standard este corectă, dar se omite un alt aspect. Diplomația americană a obținut o mare victorie pe drumul spre rangul de cea mai mare putere navală. Toate statele semnatare au tăiat nave militare. Nici SUA nu putea să fac excepție de la regulă. Aici a fost strecurată o mică strategie și ceilalți participanți au căzut în capcană. US Navy avea vapoare proiectate perfect și a tăiat unități uzate moral. Marea Britanie și Japonia au rămas cu cuirasate învechite și Washingtonul și-a depășit concurența fără să fie obligat să tragă un foc de armă.

       Să dăm și câteva exemple pentru a ilustra modul în care au fost realizate transformări profunde în raportul de forțe fără ca să fie nevoie să se declanșeze un conflict de amploare. Japonia a rămas după 1922 doar cu nave vetuste după ce a acceptat termenii documentului. Cuirasatele Ise, Hyuga, Fuso și Yamashiro aveau gurile de foc principale risipite în prea multe turele pe întregul corp al navei, ceea ce ducea la o scădere drastică a preciziei. Crucișătoarele de bătălie din clasa Kongo erau vulnerabile la loviturile tunurilor grele având o origine britanică. Erau dotate doar cu opt piese de calibrul 356 mm, adică erau subînarmate în raport cu dimensiunile navei. Japonia a intrat în lupta pentru Oceanul Pacific complet depășită tehnic.

       Marea Britanie începuse politica de eliminare a unităților depășite de evoluția tehnicii militare încă înainte de semnarea documentului de la Washington în 6 februarie 1922. A fost pregătit pentru demolare încă din mai 1921 chiar celebrul HMS Dreadnought, cuirasat care a dat numele unei întregi categorii de nave de luptă. A fost urmat de HMS Bellerophon, HMS St. Vincent, HMS Temeraire și HMS Hercules. Forța de distrugere a tunurilor de calibrul 305 mm nu mai era mulțumitoare pentru amirali și, în plus, motoarele consumau prea mult combustibil. A fost trimis statului Chile cuirasatul HMS Canada cu cele 10 tunuri de calibrul 356 mm în 1920. Flota era prea mare pentru vremuri de pace și finanțele înfloritorului imperiu erau epuizate de lungul conflict mondial. Royal Navy a avut la dispoziție 35 de cuirasate moderne, model Dreadnought, dar amiralii au renunțat singuri la șase unități până la sfârșitul anului 1921. Să nu uităm că două unități au fost pierdute în timpul conflictului mondial. Semnarea tratatului a dus la casarea treptată a altor nave blindate în care se investiseră sume uriașe și care reprezentau prestigiul imperiului mondial. Masacrul a continuat până în 1932. În final, Marea Britanie a rămas doar cu cele 10 cuirasate moderne din clasele Queen Elizabeth și Revenge. Au fost adăugate două cuirasate din clasa Nelson, cu un mod defectuos de amplasare a turelelor principale, focul celor nouă tunuri grele afectând structura de rezistență a vaporului. Se mai adăugau crucișătoare de bătălie, dar acestea demonstraseră o vulnerabilitate deosebită în timpul confruntărilor din anii primei conflagrații mondiale și amiralitatea a renunțat la multe unități costisitoare prin consumul de combustibil și echipaj. Navele britanice erau mai lungi decât cele americane, ceea ce înseamnă că și blindajele erau insuficiente sau poziționate eronat. SUA a reușit astfel să depășească la numărul tunurilor grele fostul imperiu mondial și să devină principala putere navală a lumii.

       O minte ascuțită face mai mult decât o flotă întreagă.