Când au apărut primele bănci din Țara Românească

Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. În plus, apar și casele de comerț străine, care deschid secții de schimb și casse de bancă.

Încă din timpul Regulamentului Organic se vorbește în adresa Adunării Obștești către generalul Kiseleff despre putința de a se întocmi o bancă națională. Mișcarea revoluționară de la 1848 propune, printre alte reforme, înființarea unei bănci naționale, după cum reiese din proclamația de la 1848 a partidului liberal: „Decretă dar o bancă națională, însă cu fonduri naționale”.

Însuși termenul de „bancă” se pare că este rămas de la zarafi, care invitau clienții să se așeze pe bănci, în timp ce se desfășura operațiunea migăloasă de stabilire a parităților atâtor „monete” aflate în circulație.

În anul 1848, în centrul vechi al Capitalei, la întretăierea străzilor Băcani cu Blănari, în colțul pe care se află azi clădirea fostului hotel Kiriazi, a luat ființă un prim așezământ ce avea să devină mai târziu puternica bancă Marmorosch, Blanc & Co. Pe vremea aceea, cartierul Sf. Gheorghe era cel mai însemnat centru comercial al Bucureștilor. Cu cele două hanuri, rămase istorice – Sf. Gheorghe și Zlătari –, așezate de o parte și de alta a străzii Lipscani, el concentrase întreaga activitate comercială și financiară a epocii.

Clădirea fostului hotel Kiriazi din centrul vechi, aflată în degradare

La hanul Sf. Gheorghe, negustorii își desfăceau mărfurile, aduse în parte de la Constantinopole de proveniență franceză și engleză, iar în cea mai mare parte din Lipsca, unde ei se îndreptau în caravane puternice pentru bâlciul anual, întocmai ca hanziații de odinioară. În hanul Zlătari era centrul financiar al vremii, și așa cum am menționat, acolo se făceau operațiunile de schimb și de împrumut – astfel se explică de ce Jacob Marmorosch și-a ales localul întreprinderii sale între Sf. Gheorghe și Zlătari.

În colțul fostului hotel Kiriazi, cu fațada spre strada Blănari, tânărul Marmorosch și-a început activitatea ca împrumutător de bani și negustor. Cumulul acesta, poate neînțeles azi pentru mulți, era în perfectă armonie cu vremurile de atunci și cu împrejurările epocii.

În acele timpuri, piața Bucureștilor nu oferea un câmp de activitate îndestulător pentru o singură ocupație; diviziunea muncii nu se putea încă face cu desăvârșirea și cu tehnica de specialitate profesională. Pretutindeni, la epoci corespunzătoare, lucrurile s-au petrecut la fel.

De aceea, foarte multe dintre băncile mai vechi ale Apusului, înainte de a-și mărgini activitatea la operațiuni pur financiare, s-au îndeletnicit și cu negoțul, întocmai ca tânărul Marmorosch la 1848. Capitalul cu care a debutat a fost de 30.000 de lei, capital important pentru acele vremuri, când vistieria Munteniei împrumuta de la particulari, adesea cu dobânzi enorme, sume mai mici.

Ca negustor propriu-zis, Jacob Marmorosch se îndeletnicea îndeosebi cu coloniale, vopseluri și tablă de acoperișuri. Felul acesta de negoț i-a adus norocul, căci mărfurile pe care le desfăcea trebuiau să fie cumpărate din Anglia, ceea ce i-a procurat o sumă de prețioase legături cu piața Londrei, precum și cu Viena și Lipsca.

Îndeosebi i-au fost de mare folos relațiile închegate cu celebra firmă Joseph Meyers din Londra. Acest viitor bancher lucra cu colegii săi de negoț, cărora le acorda credite cu dobânzile obișnuite epocii. În această specialitate a activității sale, el a fost ajutat și sfătuit de un cumnat al său, Jacob Lobel (născut la București, în 1828), o capacitate financiară a vremii, un înaintaș și un îndrumător al finanțelor țării, ajuns mai târziu directorul sucursalei din București a Băncii Imperiale Otomane din Constantinopole.

***

Aceste începuturi au reprezentat zorii apariției marilor instituții financiar-bancare pe care s-a sprijinit edificarea modernă a țării.

Acest text este un fragment din articolul „Zarafii, bancherii de altădată”, publicat în numărul 267 al revistei „Historia” (revista:267), disponibil în format digital pe platforma paydemic.