Când a apărut prima „Salvare” din București

La data de 28 iulie 1906, la inițiativa tânărului legist Nicolae Minovici, apărea prima „Salvare” din București. Cu numele de „Societatea de Salvare din București”, aceasta își desfășura activitatea sub deviza „Totdeauna și tuturor, gata pentru ajutor”, fiind sub directa îndrumare a profesorului.

Primul echipaj era format din vizitiu şi sergent de oraş, aceștia utilizau o trăsură trasă de cai, iar din 1908, echipajul ambulanţei era format din medici interni şi sanitari, iar din 1909 apar și ambulanțele-automobil, comandate de dr. Minovici, la Paris, scrie Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”, pe pagina de Facebook a instituției.

În fața unor ziariști, dr. N. Minovici, fericitul inițiator al acestei mari opere de binefacere, își expunea cu căldură și cu convingere, dar cu oarecare timiditate, planul de a înființa această societate. Ziariștii și-au făcut atunci datoria și au promovat marelui public această dorință a dr. Minovici, iar marele public la rândul său, a îmbrățișat cu același entuziasm cald și sincer, ideea nobilă a inițiatorului. De la acest apel, în 24 de ore s-au strâns 600 lei pentru fondurile societății.

Este imperios să amintim faptul că primul adăpost al ambulanțelor-trăsuri a fost grajdurile Prefecturii Poliţiei, iar cel de-al doilea la Cazarma „Guarzilor comunali”, iar din 1907 a funcționat în imobilul donat de Teodora Dumitrescu Cazzavilan. Personalul medico-sanitar purta insignă şi sapcă, ambele preţuite la fel ca şi distincţiile, iar serviciul nu funcţiona între orele 1 şi 6 dimineaţa.

Câteva luni mai târziu, la data de 15 aprilie 1907 erau aprobate Statutele Societății de Salvare, conform cărora, societatea era administrată de un consiliu alcătuit din 17 persoane, aleși pe viață. Consiliul era condus de un Președinte, 2 Vicepreședinți, un Secretar și un Medic Director. La această dată, membrii consiliului erau: Președinte - dna. Contesa de Roma, Vicepreședinți - dna. Elena C. Bălăceanu și dr. I. Cantacuzino, Secretară – dna. Maria Ionescu, iar Medicul Director – dr. Nicolae Minovici. Membrii: Lucian Greceanu, Susana Socec, Teodora Dumitrescu Cazzavilan, Aristia Disescu, Natalia Florescu, Maria Stanculeanu, Primarul si Prefectul Capitalei, Colonelul Socec, dr. Costinescu și Emanoil Pantazi. Cenzori: Generalul Gheorghiu, dr. H. Botescu și AL. Alexandridi.

Doi ani mai târziu, la data de 27 aprilie 1909, dna. Elena Bălăceau era aleasă Președintele Societății în locul dnei. Contese de Roma, aceasta din urmă din cauza numeroaselor obligații nu își putea exercita atribuțiile în consiliu. Noul președinte al societății, s-a gândit să-și arate recunoștința față de sprijinitorii acesteia și față de cei care făceau o faptă de curaj și devotament, acordându-le o distincție.

Cu acest scop s-a bătut o decorație, care se purta pe piept și o medalie de aur sau de argint. Medalia, după cum ne arată reproducția fotografică, reprezintă o femeie în costum național, precum și câteva scene de accidente și salvări. Pe verso stă scris sus „recunoștință pentru curagiu și devotament“; iar jos: „Societatea de Salvare”. La mijloc e lăsat un cadru în mijlocul căruia se grava numele persoanei căreia i se acorda medalia.

Decorația reprezintă o scenă când un intern oprește moartea care se apropie de un bolnav, căruia internul îi dă ajutor. Pe verso stă scris: În semn de recunoștință. „Societatea de Salvare din București”. Această decorație urma să fie acordată, tuturor internilor societății, tineri care s-au pus în mod dezinteresat la dispoziția „Salvării” și care zi și noapte au dat ajutor tuturor celor care aveanu nevoie de ajutor medical imediat. De asemenea, s-a decernat și altor persoane care au fost găsite demne de Comitet să o poarte.