Canalul Dunăre - Marea Neagră, șantier înconjurat de lagăre de muncă
Lucrările la Canalul Dunăre - Marea Neagră au început în primăvara anului 1949 și au implicat peste 30.000 de oameni.
Mulți dintre ei au fost deținuți politici, cantonați în lagărele de muncă înșiruite pe traseul de peste 60 de kilometri al canalului fluvial Cernavodă și Capu Midia, menit să scurteze calea navelor spre Portul Constanța.
Documente păstrate în arhivele CIA (Agenția Centrală de Informații a SUA) ofereau mărturii despre viața deținuților din lagărele de muncă din Dobrogea.
„Cea mai mare parte a muncitorilor, între 15.000 şi 18.000, sunt deţinuţi ai Ministerului de Interne, aduşi în lagărele Taşaul, Poarta Albă, Cernavodă şi Columbia - de lângă Cernavodă. Sunt deţinuţi de drept comun, persoane care au încercat să fugă din ţară şi deţinuţi politici. Uneori sunt bătuţi şi forţaţi să muncească la temperaturi negative”, arăta un raport al CIA, din 1950.
Mulți dintre ei au fost deținuți politici, cantonați în lagărele de muncă înșiruite pe traseul de peste 60 de kilometri al canalului fluvial Cernavodă și Capu Midia, menit să scurteze calea navelor spre Portul Constanța.
Documente păstrate în arhivele CIA (Agenția Centrală de Informații a SUA) ofereau mărturii despre viața deținuților din lagărele de muncă din Dobrogea.
„Cea mai mare parte a muncitorilor, între 15.000 şi 18.000, sunt deţinuţi ai Ministerului de Interne, aduşi în lagărele Taşaul, Poarta Albă, Cernavodă şi Columbia - de lângă Cernavodă. Sunt deţinuţi de drept comun, persoane care au încercat să fugă din ţară şi deţinuţi politici. Uneori sunt bătuţi şi forţaţi să muncească la temperaturi negative”, arăta un raport al CIA, din 1950.
Oamenii, cu vârste între 15 și 60 de ani, munceau până la 12 ore pe zi, cel mai adesea la săpat șanțuri și la transportul pietrei provenite din săpături. Locuiau în barăci, dormeau pe paie şi nu aveau mâncare suficientă, iar rata mortalităţii era foarte ridicată printre ei, arăta un alt document din arhivele CIA.
Pâinea neagră, marmelada, ceaiul, supa de fasole și cartofi și uneori, o cantitate miică de carne reprezentau meniul obișnuit al deținuților de la canal. Cei care îşi depăşeau norma, beneficiau de câteva zeci de grame în plus de pâine sau de câteva ţigări în plus, pe lună.
Vara, prizonierii erau îmbrăcaţi în bocanci, pantaloni scurţi şi tricouri de bumbac, iarna primeau izmene şi paltoane. Li se mai dădeau geamantane militare pentru a-şi păstra mâncarea şi păturile. Unii dormeau în paturi de fier, iar în funcție de dispoziția comandanților din lagăre, puteau primi pachete de la familii.
Nici femeile nu erau scutite de munca grea, pe șantierele Canalului Dunăre – Marea Neagră. „În una dintre coloniile pentru femei, de lângă Sulina, deţinutele politice locuiesc împreună cu prostituatele”, arăta o altă notă secretă, din 2 iunie 1953, păstrată în arhivele CIA.
Multe prostituate erau aduse de pe străziele Bucureştilor, direct în detaşamentele de muncă forţată.
O parte a forței de muncă era asigurată de localnicii deportați în regiunea estică a Bărăganului din localitățile din Banat, apropiate de frontiera cu Iugoslavia. Aproape 100 de mici lagăre de concentrare au fost înființate în Bărăgan, începând din 1951.
„Cea mai mare parte a acestor prizonieri locuiesc în bordeie, în timp ce alţii stau în barăci. Condiţiile de trai sunt extrem de proaste. Este o lipsă de apă, datorată de lipsa puţurilor, iar oamenii sunt obligaţi să bea apă din râul Ialomiţa. Prizonierii sănătoşi sunt puşi să lucreze la Canalul Dunăre – Marea Neagră sau în fermele din vecinătatea acestuia. Pentru 10 ore de lucru pe zi primesc 100 de lei. Un kilogram de pâine costă 80 de lei. Din cauza condiţiilor rele de trai, febra tifoidă, icterul şi tuberculoza sunt larg răspândite. În fiecare zi mor 30 – 50 de oameni, iar unii dintre ei sunt cei care se sinucid”, arătau autorii unei note informative din 1951, păstrată în arhivele Radio Europa Liberă.
Lucrările la Canalul Dunăre – Marea Neagră au fost oprite în toamna anului 1953, după ce vreo 20 de kilometri don traseul acestuia au fost finalizați. Au fost reluate în 1975, de această dată, cu mai multe utilaje decât oameni și finalizate în mai 1984.
Citește mai multe amănunte despre mega-proiectele din România anilor '50 pe adevarul.ro.
Mai multe pentru tine...
