Bucureștiul anului 1945: Gărzile cetățenești, în luptă cu „răufăcătorii”
După ce Ministerul de Interne a fost preluat de comuniști (6 martie 1945 – n.r), în publicațiile cotidiene au început să apară tot mai multe articole care prezentau cu predilecție acțiunile patrulelor cetățenești. Chiar dacă infracțiunile continuau la București, de această dată – cel puțin după cum se reflectau în presă – făptașii, în cele mai multe cazuri, erau prinși.
„Scânteia” din 17 martie 1945 (nr. 170) relata despre primele arestări făcute de membrii patrulelor cetățenești care împânziseră orașul: „O bandă de spărgători aflată aseară în restaurantul d-lui Marcu Wolfinger, din str. Florilor nr. 35, a atacat o patrulă a gărzilor cetățenești, intrată în restaurant împreună cu o patrulă de jandarmi, pentru a legitima pe consumatori. Ajunsă la masa ocupată de Strul Hascal și soția sa Debora, domiciliați pe str. Vlad Dracul nr. 21 și alți doi inși, patrula a fost bruscată și atacată cu focuri de revolver. În restaurant s-a produs, firește, panică, de care au profitat cei doi necunoscuți de la masa lui Hascal, pentru a fugi din local. În această situație, sergentul major Nicolae Vilaboc a făcut la rândul său uz de armă, rănind la mâini pe soții Hascal. În curtea restaurantului au fost găsite două răngi de oțel, mai multe scule pentru spargeri, precum și un pistol «Browning» – pistolul lui Strul Hascal – mânjit de sânge proaspăt. Strul și Debora Hascal au fost arestați și internați sub pază în Spitalul Colțea. Din fericire, niciunul din gloanțele descărcate de răufăcători n-a rănit nici patrula militară, nici pe vreunul din membrii gărzilor cetățenești”.
Aceeași patrulă condusă de sergentul-major Nicolae Vilaboc – aflăm din ziarul „Timpul” din 19 martie 1945 (nr. 2798) – a mai făcut o „captură”, în timp ce patrula pe raza Comisariatului 12 Poliție. Individul arestat se numea Mircea Fux și nu avea asupra lui decât o dovadă de la închisoarea militară C.M.C. „Se crede – scria în articol – că această dovadă e falsificată și că individul face parte din banda celor 200 de evadați de la Curtea Marțială a Capitalei”.
Un alt infractor fusese arestat de patrula sergentului-major Dumitru Roșca, aflat pe strada Șelari. Individul se numea Glazer și era ora originar din Focșani. „Întrebat asupra situației personale, Glazer a răspuns simplu: că... a executat 25 de ani în Jilava, că are 22.500 de lei în buzunar și că e... de meserie borfaș”.
Și patrula condusă de elevul-caporal Stan Boată a reținut un traficant de țigări care se plimba noaptea, pe o stradă din București. Individul, care se numea Herșeu Schwartz, căra un sac în care avea 3000 de țigări „Naționale”, 3400 de „Mărășești”, 2000 de „Carpați” și 300 de cutii de chibrituri. Întrebat de proveniența țigărilor, „negustorul păgubos” nu a putut-o justifica. „Știm cu toții – scria în același ziar „Timpul” – că la toate chioșcurile de țigări din Capitală, vânzătorii nu dau mai mult de zece țigări pe cap de om. Dar în această materie mai are cuvântul și maiestatea sa banul, pe care dacă îl dai, tutungiul ți-l răsplătește cu... pachetul întreg și... neviolat”.
Ultima „captură” despre care menționa ziarul „Timpul” din 19 martie 1945 fusese făcută de patrula elevului-caporal Dumitru Olariu. Suspectul se numea Ștefan Gheorghe și a fost surprins hoinărind în toiul nopții, lângă gara Obor. „Când a auzit patrula, individul a căutat să se ascundă, dar era prea târziu, căci fusese zărit. Luat din scurt, el a scos un revolver german seria 74.154, totuși nu a apucat să tragă, fiindcă a fost arestat. Pentru că nu se poate circula pe stradă după ora 23, individul a fost arestat, însă nu știm cum va justifica... jucăria ucigașă găsită asupra lui”, scria în același articol.
Capitala este „curățată” de infractori
La numai câteva zile după ce gărzile cetățenești au început să patruleze în Capitală, numărul infracțiunilor scăzuse simțitor. Cel puțin așa susținea presa. „Cum s-a ajuns la această situație? – ne lămurea ziarul „Timpul” (nr. 2799) din 21 martie 1945. Simplu, gărzile combinate cu patrule, care sunt conduse de sergenți-majori teteriști (termen redus – n.a.), în cursul nopții patrulează în sectoarele respective și toți cei găsiți pe stradă după ora 11 (noaptea – n.a.) sunt ridicați și duși la comisariatele de poliție. Dar nu numai atât. Aceste patrule au bunul obicei de a intra și în localurile rău famate unde se adună hoții și borfașii, precum și în cârciumile și cafenelele care sunt de multe ori sediile răufăcătorilor”.
În continuare, același ziar mai relata despre alte arestări făcute de aceste patrule cetățenești. Astfel, patrula condusă de sergentul-major Andrei Solcan arestase pe strada Sirenelor, la ora 1 noaptea, pe șoferul Ion Toma, care avea la el un pistol Stayer și o scoabă.
Un alt șofer fără permis de conducere fusese arestat de patrula sergentului-major Dumitru Roșca pe strada Sfântul Ion Nou. Acesta se numea Mihai Pospai și conducea autocamionul nr. 5440 Pl. în care s-au descoperit șase baloturi de celofibră și patru butoaie cu ulei alimentar, a căror proveniență nu putea fi justificată. Mai târziu, aceeași patrulă a descoperit pe strada Șerban Vodă un cadavru care zăcea lângă un balot de celofibră. Primul suspect a devenit șoferul autocamionului care tocmai fusese arestat.
Patrula condusă de sergentul-major Andrei Aurel a arestat un dezertor care se ascundea în pivnița unei prăvălii de pe Bulevardul Pache Protopopescu la nr. 21. Suspectul se numea Ioan Marchitan și se credea că intrase în imobil pentru a fura.
O altă patrulă cetățenească a intervenit în timp ce trei indivizi dădeau o spargere la un imobil de pe strada Arhitect Mincu, la nr 11. Hoții au reușit să fugă, iar victimă a căzut un om de serviciu, care stătea ascuns într-un boschet din fața casei. În timp ce garda staționa în fața locuinței prădate de infractori, servitorul a fugit și pentru că nu s-a supus somațiilor a fost împușcat pe loc. Victima se numea Ion Mușat și avea doar 20 de ani.
„Scânteia” (nr. 174) din aceeași dată scria despre arestarea de către gărzile cetățenești, în cartierul Tei, a unui infractor dintr-o bandă care acționa îmbrăcată în uniforme ale armatei sovietice. Aceștia dăduseră ultima spargere în prăvălia comerciantului Dobre Penciu, de unde furaseră 960.000 de lei și bijuterii în valoare de peste alte 3 milioane de lei. Suspectul a fost „săltat” de la locuința sa din strada Coțofeni nr 102, unde au fost descoperite „efecte militare sovietice și un mare stoc de obiecte furate”.
Tot din același ziar aflăm că un membru al gărzilor cetățenești își pierduse viața în seara zilei de 17 martie 1945, după o confruntare cu o bandă înarmată desfășurată la Piața Rosetti. Cel ucis se numea Diniș Pomponiu, un șofer de meserie care locuia pe strada Italiană, la nr. 2. După ce luptase ca sergent într-o unitate de vânători de munte pe frontul din Transilvania s-a înrolat în gărzile cetățenești. În urma lui a rămas o văduvă și doi copii. Alți doi membri ai gărzilor cetățenești, Ilie Diaconu și Gheorghe Ionescu, fuseseră și ei răniți după o luptă purtată cu bandiții pe Șoseaua Crângași. Cei doi au fost internați la Spitalul Witting.
Deși Bucureștiul era patrulat de gărzile cetățenești, alți oameni cădeau victime infractorilor fără ca aceștia să fie prinși. Primul era Gheorghe Ardeleanu, un comerciant care locuia în strada Găitănari, la nr 17. Cu o seară înainte, acesta a căzut pradă undei bande de infractori, chiar în curtea casei sale. Se întorcea de la muncă cu o servietă în care se aflau două pâini, câteva lumânări și alte câteva lucruri. Hoții, care îl urmăreau, l-au atacat crezând că are bani la el. „Fiind robust, comerciantul s-a opus cu toate puterile – scria în ziarul „Timpul” (nr. 2799). Bandiții văzând că nu-i chip să-l biruie l-au împușcat. La detunătura armei, familia negustorului a ieșit afară. Bandiții, care erau trei civili și un militar român, n-au mai putut jefui pe comerciant astfel că de teamă să nu fie prinși au dispărut în întuneric. Nefericitul comerciant grav rănit a fost transportat la spitalul «Victoria», însă după o scurtă agonie a încetat din viață”.
Un alt bucureștean, Dinu Pamfil, a fost atacat de mai mulți indivizi pe bulevardul Domniței (actualul bulevard Hristo Botev). Membrii patrulei conduse de sergentul-major Neagu Pălăngeanu, care au auzit o împușcătură și strigătele disperate ale victimei, au venit în ajutor. Ajunși la fața locului, omul zăcea fără viață, iar infractorii dispăruseră cu o mașină.
Valeriu Bocioagă, un constănțean care venise în Capitală pentru a-și rezolva niște treburi familiare, a căzut și el pradă tâlharilor. La lăsarea serii, a fost atacat de trei indivizi în fața Parcului Carol, care l-au târât pe o alee dosnică, unde i-au furat cei 178.000 de lei pe care îi avea la el. Apoi au vrut să-l omoare aruncându-l în lacul din parc. A scăpat pentru că apa avea doar un metru adâncime. După ce hoții au dispărut, victima s-a prezentat la Circa 22 Poliție, unde a reclamat cazul.
Ultimul „atac banditesc” despre care scria ziarul „Timpul” din 21 martie 1945 se petrecuse pe strada Remus, la nr. 15. Victima a cărei locuință a fost prădată de doi tineri se numea Rebeca Valmar. Însă strigătele femeii i-au speriat pe hoți, care au luat-o la fugă. Gardianul de post Stan Castravete, care se afla în zonă, s-a luat după infractori, reușind să-l prindă pe unul dintre ei. Acesta era, surprinzător, un student de la Politehnică. Dus spre comisariatul de poliție, tânărul a reușit însă să fugă de sub escortă.
Acest text este un fragment din articolul „Ministerul de Interne începe lupta cu infractorii”, publicat în numărului 51 al revistei Historia Special, (revista:special/51), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 iunie - 25 septembrie 2025, și în format digital pe paydemic.com.
Foto sus: Nicolae Ceauşescu în fruntea unei demonstraţii din Bucureşti pentru sprijinirea Guvernului Dr. Petru Groza, instaurat la 6 martie 1945 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 6/1945)
