Bolintineanu, despre Cuza: „De ce se servea cu oameni care făceau nefericirea țării?”
Descopăr din întîmplare cartea lui Dimitrie Bolintineanu Viața lui Cuza Vodă. Prima ediție a apărut în 1869. Pe tabletă eu am a cincea ediție, din 1873, care reia practic ediția a patra, revăzută și adăugită de autor în 1870, cu un an înainte ca Bolintineanu să se îmbolnăvească grav.
Prefața la a patra ediție cuprinde această precizare a lui Dimitrie Bolintineanu menită să justifice o anume poziție a sa față de Alexandru Ioan Cuza în prima ediție:
„Am primit multe răspunsuri de prin județe.
Județele au mai multă viață română, mai multă inteligență politică decît orașele cotropite de străini ce le speculează. În aceste numeroase observațiuni se impută prea severa critică asupra faptelor Domnului în administrațiune, observîndu-se că dacă s-au făcut rele, relele s-au făcut de miniștrii săi, atît de puternici atunci chiar în fața cu Domnul, atît de tari prin sistemul de corupțiune și de arbitrar (…).
Este un adevăr că faptele administrațiunii sub domnul Cuza nu erau ale sale, dar miniștrii erau ai săi: de ce se servea cu oameni care făceau nefericirea țării? Și aceasta l-a pierdut: În politica de afară, servit de un om virtuos ca Negri, tot mergea bine; acolo unde era asociat cu oamenii de stat fără virtuți tot se ruina. Răspunderea ministerială poate să-l puie afară din orice critică, și să lase toate asupra oamenilor săi. Aceasta se zice totdeauna sub o constituțiune liberală, unde domnul nu este răspunzător, – unde nimeni nu are dreptul a coborî pe suveran în luptele publice; dar cînd un Domn nu mai este, istoria pe care nimic nu poate s-o împiedice, vine să spuie adevărul.”
Am mai scris despre Dimitrie Bolintineanu că e un analist politic de excepție în această carte despre Cuza Vodă. Considerațiile despre responsabilitatea Conducătorului pentru ceea ce fac oamenii săi pot fi trecute la loc de frunte într-un eseu despre politica în lumea modernă.
Nu asta m-a surprins citind aceste rînduri. M-a surprins faptul că Dimitrie Bolintineanu a primit observații și chiar mustrări după cele trei ediții ale cărții din 1869 că a fost prea sever cu Domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Biografia lui Dimitrie Bolintineanu ne dezvăluie un amănunt:
Scriitorul și publicistul a fost unul dintre oamenii lui Alexandru Ioan Cuza.
A fost ziaristul care l-a însoțit pe Domnitor în vizita sa istorică la Constantinopol în 1860, după realizarea Micii Uniri. A fost pe rînd în funcții de demnitate în statul condus de Alexandru Ioan Cuza:
Ministru secretar de stat la Departamentul Trebilor Străine, Comisar în Comisia Dunării, reprezentant personal al lui Cuza la Conferința de Constantinopol, Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Membru al Consiliului de Stat.
Deși apropiat al lui Cuza, deși suferind mizeriile noului regim după Căderea Domnitorului, Dimitrie Bolintineanu publică o carte obiectivă despre Cuza Vodă, văzută de mulți ca prea severă cu Domnitorul.
Mai multe pentru tine...
