Blestemul lui Timur Lenk asupra Uniunii Sovietice

Coincidență sau eveniment supranatural? Care este legătura între cea mai importantă operațiune militară a secolului al XX-lea și tiranul medieval care a marcat istoria Orientului Mijlociu?

Timur Lenk este cunoscut europenilor mai ales pentru faptul că, prin înfrângerea otomanilor în 1402 și capturarea sultanului Baiazid I a întârziat sfârșitul Imperiului Bizantin cu mai bine de jumătate de secol. Scriitorii și compozitorii occidentali i-au dedicat opere și scrieri care au îmblânzit trăsăturile personalității sale, supranumindu-l Tamerlan și considerându-l un viteaz luptător împotriva amenințării otomane. Pentru că nu a amenințat Europa acelor vremuri, el a rămas un personaj secundar în atenția europenilor, ambiția și cruzimea sa părând mai palide în comparație cu alți conducători care au amenințat continentul. Cu toate acestea, din informațiile desprinse din sursele istorice, se pare că Timur era mult mai sadic decât majoritatea invadatorilor Europei și era un excelent strateg militar, comparabil chiar cu Napoleon Bonaparte.

Urmașul autoproclamat al Imperiului Mongol

Construind un imperiu ce rivaliza ca întindere cu Imperiul Roman, Timur a fost fiul unui conducător mongol mărunt, dintr-o ramură etnică turcică. Având o inteligență remarcabilă și o ambiție ieșită din comun, a vrut să refacă integral marele imperiu mongol al lui Ginghis Han. Căsătorindu-se cu o prințesă din neamul marelui cuceritor, și-a câștigat legitimitatea și a adunat o armată enormă. A cucerit cea mai mare parte a Orientului, începând din Uzbekistanul de astăzi și până în Turcia și chiar Egipt, lăsând în urma sa teroare și distrugeri.

Se știe despre Timur Lenk că ori de câte ori cucerea un oraș, un sat sau o cetate care i-a opus rezistență, obișnuia să omoare în chinuri toată populația, atât oameni cât și animale. La final, construia o piramide și turnuri din capete umane, pentru ca următoarele cetăți de pe lista sa să nu aibă curajul de a i se opune. Se spune că a decimat întreaga populație a orașului Delhi de 80.000 de locuitori și că armatele sale au făcut în total mai mult de patru milioane de victime.

Pe lângă cuceririle sale marcate de genocid, Timur a dat naștere unei dinastii scurte, dar prolifice în ceea ce privește patronajul artelor. Epoca timuridă în Iran a dus arta miniaturii persane la apogeu, rafinamentul ei stabilind tiparele clasice ale artei islamice universale.

Un tiran model pentru un dictator

La peste șase secole distanță, un alt personaj politic remarcabil, cunoscut pentru ambiția și cruzimea sa se ridică în Est: Ioseb Besarionis Dze Jughashvili, un tânăr din Caucaz se ridică în partidul comunist al Uniunii Sovietice spre cele mai înalte ranguri. Într-un articol de-al său din 1912 într-un ziar de propagandă bolșevică se semnează pentru prima dată cu pseudonimul Stalin, însemnând „oțel” în limba rusă. Dacă Timur în limba turco-mongolă însemna „fier”, Stalin în limba rusă însemna „oțel”. Și nu ar fi deloc exclus ca Stalin să fi vrut să îl depășească în tărie și ambiție pe marele Timur Lenk, mai ales că el însuși avea să construiască un imperiu sovietic grandios, bazat pe teroare și umilință.

Blestemul lui Timur

În plin război mondial, în primăvara lui 1941, dictatorul sovietic decide valorificarea mormântului lui Timur Lenk de la Samarkand, acum parte a Uniunii Sovietice. În acest scop, este trimisă o echipă de savanți în Uzbekistan conduși de antropologul Mikhail Gherasimov (foto dreapta) pentru a exhuma rămășițele lui Timur și ale urmașilor săi Ulugh Beg și șahul Rokh. Gherasimov urma să cerceteze rămășițele lui Timur și să realizeze o reproducere a înfățișării acestuia pe baza caracteristicilor craniului său.

Evenimentele petrecute în timpul excavărilor au rămas o parte importantă a folclorului uzbek de astăzi. Când oamenii locului au aflat despre planul autorităților sovietice, au încercat cu tot dinadinsul să convingă echipa de cercetători să oprească operațiunile spunând că există un teribil blestem pe mormântul marelui conducător. Însă nu au reușit, savanții sovietici fiind mult mai înfricoșați de ordinele lui Stalin decât de blestemul lui Timur.

Cercetătorii au descoperit mormântul lui Timur după o lună de căutări, pe 19 iunie 1941 și au reușit să scoată trupul defunct de sub imensa piatră de jad de deasupra locului său de veci. Osemintele mai purtau încă un iz de uleiuri aromate cu care a fost îmbălsămat. Se spune că pe sicriul său ar fi fost o inscripție care spunea:

”Când mă voi ridica din morți, întreaga lume va tremura”.

O altă variantă, mai des vehiculată, spune că, pe lângă această inscripție, exista o alta spunând:

”Oricine ar fi cel care îmi va deschide mormântul,
Va dezlănțui un invadator mai crunt decât am fost eu”.

După relatările lui Malik Kaiumov, fotograful expediției, se pare că prima zi a săpăturilor a fost marcată de ghinion – curentul electric nu mai mergea, câțiva oameni au leșinat și sculele s-au defectat, făcând ca săpăturile să înainteze foarte greu. Mai mult decât atât, seara echipa s-a dus la o ceainărie în apropiere și au avut parte de o experiență misterioasă. Trei bătrâni în alb s-au apropiat de ei și i-au întrebat dacă ei sunt aceia care vor să deranjeze somnul lui Timur Lenk. La răspunsul afirmativ al echipei, cei trei bătrâni au deschis o carte în arabă în care scria aproximativ același mesaj ca pe pietrele tombale:

Cine va deschide mormântul lui Timur, va da drumul spiritului războiului și va avea loc o bătălie sângeroasă cum nu s-a mai văzut.

Antropologii au ignorat aceste avertismente și au luat rămășițele liderilor timurizi precum și restul descoperirilor din mausoleu și s-au îndreptat către Moscova.

Trei zile mai târziu, pe 22 iunie 1941, Germania nazistă declanșează primele atacuri ale operațiunii Barbarossa în Uniunea Sovietică. Acest atac urma să ia viețile a peste 30 de milioane de soldați și civili sovietici. Blestemul părea să aibă dreptate. Tancurile germane erau net superioare cavaleriei mongole și au lăsat în urma lor distrugeri și tragedii mult mai mari. Iar bătălia de la Stalingrad a fost, după analiza istoricilor, cea mai sângeroasă din istoria lumii.

Gerasimov a fost, după câte se spune, convins de adevărul blestemului și a reușit să îl contacteze după câteva luni chiar pe generalul Zhukov. I-a transmis acestuia să îi povestească lui Stalin despre blestemul lui Timur Lenk și să aducă înapoi osemintele liderului mongol.

Stalin, deși ateu, era totuși o persoană superstițioasă și s-a lăsat convins de această realitate. Se spune chiar că dictatorul ar fi uitat de principiile sale și că s-ar fi rugat la icoana fecioarei din Kazan, o icoană făcătoare de minuni despre care se spune că a apărat Rusia de atacurile lui Timur în urmă cu șase secole. Ce știm sigur este că în noiembrie 1942 s-a dat ordin ca rămășițele lui Timur să fie duse înapoi la Samarkand și îngropate după ritualul islamic. O altă legendă spune că avionul cu rămășițele a făcut un ocol intenționat deasupra frontului de la Stalingrad. Două luni mai târziu, naziștii erau înfrânți la Stalingrad, iar soarta războiului începea să se întoarcă de partea Uniunii Sovietice.

Ce spun istoricii?

Cu siguranță, decizia lui Hitler de a ataca Uniunea Sovietică este anterioară deciziei lui Stalin de a deshuma trupul lui Timur. Și cu siguranță ceea ce s-a întâmplat la Stalingrad nu a fost coordonat de o forță supranaturală mai mult decât de strategia militară sovietică, condițiile climaterice funeste pentru naziști și greșelile tactice ale acestora din urmă. Chiar mai mult, este posibil ca această „coincidență” să fie oarecum logică în măsura în care Stalin se aștepta să înceapă conflictul cu Germania nazistă.

El a trimis arheologi în speranța că urmau să se descopere comori imense pe care le-ar fi investit în echiparea armatei sale. În acest sens, istoricul Igor Bunich afirmă în cartea sa „Aurul Partidului” că Stalin a ordonat săpături arheologice și deshumări în cimitirele și mormintele bogate de pe tot teritoriul Ucrainei și Rusiei în anii 1930’și că la începutul anilor 1940’ a ajuns să facă acest lucru și în Asia Centrală, nu de mult inclusă în imperiul sovietic.

Totuși, nu putem tăgădui faptul că bizara coincidență se petrece la date incredibil de apropiate. Mormântul lui Timur Lenk din mausoleul Gur-e-Mir (foto sus) nu a mai fost cercetat de atunci. Rămâne să aflăm, poate, dacă altcineva va decide reluarea cercetării arheologice lăsată neterminată în monumentul de la Samarkand.