Bizanţul, divina monarhie din urma Imperiului Roman jpeg

Bizanţul, divina monarhie din urma Imperiului Roman

Istoria Bizan┼úului este marcat─â de o evolu┼úie plin─â de dinamism ┼či de muta┼úii din cele mai variate, de la structurile socio-economice la cele politico-ideologice. Departe de a fi doar o prelungire a Imperiului Roman t├órziu, Bizan┼úul ne ofer─â o imagine original─â a unui imperiu cu structuri puternic centralizate, cu o economie monetar─â dezvoltat─â ┼či o urbanizare accentuat─â care ├«nt├órzie feudalizarea. Dar ce principii se afl─â ├«n spatele proceselor din Bizan┼ú? Ce imaginar politic anim─â statul? ┼×i mai mult, cum se reflect─â el ├«n practic─â?

Doctrina politic─â bizantin─â este rezultatul unei evolu┼úii care cuprinde ├«ntr-un amalgam sintetic concep┼úii politice orientale ┼či greco-romane. Stoicismul, neoplatonismul ┼či nu ├«n ultimul r├ónd teologia cre┼čtin─â, care absoarbe esen┼úa g├óndirii p─âg├óne sub o alt─â form─â, se ├«ntrunesc pentru a da na┼čtere unei veritabile teologii imperiale. Eusebius din Caesareea ┼či p─ârin┼úii Bisericii r─âs─âritene formuleaz─â o doctrin─â menit─â s─â legitimeze ordinea pe care o propune statul. Astfel, imperiul este ├«ns─â┼či emana┼úia divinit─â┼úii ┼či are o misiune providen┼úial─â, aceea de a supune lumea sub sceptrul credin┼úei ├«n Hristos. Pax romanade odinioar─â, care ├«nsemna instaurarea ordinii ┼či p─âcii pe p─âm├ónt, este ├«nlocuit─â de pax christiana, instaurarea ordinii cre┼čtine, un principiu care va deveni principalul punct de reper ├«n centralizarea politic─â ┼či expansiunea extern─â.

La nivel ideologic, Bizan┼úul nu este altceva dec├ót o replic─â terestr─â a ├«mp─âr─â┼úiei cere┼čti, deci este universal ┼či unic, a┼ča cum este Dumnezeul cre┼čtin. Monarhia ┼či monoteismul merg m├ón─â ├«n m├ón─â, teoreticienii cre┼čtini vorbind adesea despre unitatea divin─â care se manifest─â ┼či ├«n existen┼úa statului bizantin. Bizan┼úul ├«┼či va p─âstra titulatura statului pe care l-a ├«nlocuit, a┼čadar imperium romanum/ basileia ton Rhomaion, sau mai simplu Romania, de┼či structurile ┼či principiile de func┼úionare se distan┼úeaz─â considerabil de vechiul stat roman. Ideea de continuitate ├«ns─â va persista. Este tot Imperiul Roman, cel universal ┼či ve┼čnic, dar cu un alt ├«nveli┼č.

A006571 01 jpg jpeg

Ca ┼či imperiul, puterea imperial─â se consider─â a fi de sorginte divin─â. Prin urmare, persoana ├«n m├óinile c─âreia se concentreaz─â are calitatea de ales al divinit─â┼úii, ceea ce-l situeaz─â deasupra oamenilor ┼či ├«n pozi┼úia de egal al apostolilor. ├Ämp─âratul de┼úine, ├«n teorie, puterea universal─â ┼či absolut─â, fiind comandant militar ┼či judec─âtor suprem, unic legislator ┼či ap─âr─âtor al Bisericii ┼či ortodoxiei. ├Än practic─â ├«ns─â, lucrurile stau pu┼úin diferit, pentru c─â intervin factorii de limitare a caracterului absolut al puterii. Ne referim aici la factorii politici constitu┼úionali, deci senat, popor, armat─â, precum ┼či la biseric─â, legisla┼úie, tradi┼úii. La acestea se adaug─â ra portul concret de for┼úe din imperiu la un moment dat.

Totu┼či, pe m─âsur─â ce imperiul se separ─â de tradi┼úiile principatului lui Augustus, ├«mp─âratul tinde s─â ├«┼či ├«nt─âreasc─â puterea prin propriii factori:palatul, birocra┼úia, ideologia mai ales, cu un capital mo┼čtenit de la Roma ┼či ├«nvelit de teologia cre┼čtin─â.

├Än aceast─â etap─â primar─â a evolu┼úiei lumii bizantine, ideea roman─â a suveranit─â┼úii poporului cunoa┼čte posibilit─â┼úi largi de aplicare prin activitatea senatului ┼či prin organizarea poporului ├«n deme. Senatul din Constantinopol, infuzat cu elemente ale aristocra┼úiei funciare ┼či ├«nal┼úi demnitari din orient, nu mai este ├«ns─â dec├ót umbra institu┼úiei de la Roma. Are un rol consultativ, ├«n principiu ├«n legisla┼úie ┼či justi┼úie, iar ├«n perioada vacan┼úei tronului, dispune de toat─â puterea ├«n stat.

Popula┼úia din Constantinopol, poporul imperial, este cel ├«n fa┼úa c─âruia ├«mp─âratul ├«┼či justific─â politica. Hipodromul devine scena unei foarte active vie┼úi poltice, unde poporul se organizeaz─â ├«n deme, la origine grup─âri sportive care ├«n cursul secolelor IV-VII cap─ât─â un pronun┼úat caracter social ┼či politic. Exist─â dou─â deme, a alba┼čtrilor ┼či verzilor, cu diferen┼úe notabile doar la nivelul conducerii:├«n vreme ce ├«n prima domin─â aristocra┼úia senatorial─â ortodox─â, ├«n cea de-a doua ├«┼či exprim─â punctul de vedere negustorii boga┼úi sau patronii de ateliere. Ambele folosesc plebea urban─â ca mas─â de manevr─â.

Cea mai important─â func┼úie a factorilor constitu┼úionali o reprezint─â alegerea ├«mp─âratului. Noul ├«mp─ârat este alesul lui Dumnezeu, dar Dumnezeu ├«┼či exprim─â alegerea prin acrodul unanim al senatului, armatei ┼či poporului. ├Än practic─â, raportul dintre aceste for┼úe aflate ├«n conflict sau nu decidea care candidat este alesul. Alesul este apoi ridicat pe scut, aprobat de senat ┼či aclamat de popor. Ridicarea pe scut, rit de origine germanic─â, sugereaz─â importantul rol al armatei ├«n decizie. Senatul ┼či poporul trebuie doar s─â accepte prin aclamare.

byz2 jpg jpeg

Prin secolele V-VI ├«nsemn─âtatea celor dou─â episoade ale desemn─ârii se va inversa, scena alegerii mut├óndu-se din tab─âra militar─â la Constantinopol. Mai intervine ┼či Biserica, ce cre┼čte continuu ├«n influen┼ú─â. ├Än 457 apare ├«ncoronarea de c─âtre patriarh, eveniment care legitimeaz─â ┼či mai mult persoana imperial─â prin tenta divin─â. Inova┼úia va deveni treptat actul principal al ├«ntron─ârii, precedat─â ├«ncep├ónd cu 491 de rostirea unei confesiuni de credin┼ú─â prin care candidatul la tron promite c─â va ap─âra ortodoxia.

Dac─â vom arunca o privire ┼či la evolu┼úia administra┼úiei imperiale, vom observa ┼či mai bine trecerea de la Imperiul Roman la cel Bizantin, realizat─â prin muta┼úii lente ┼či niciodat─â rupturi. Pe scurt, principatul lui Augustus se preface ├«ntr-o monarhie oriental─â de drept divin, o prefacere ├«n care reformele lui Diocle┼úian constituie un element esen┼úial. Respublica romanase ├«ndreapt─â c─âtre un stat centralizat, cu o structur─â birocratic─â caracterizat─â printr-un aparat de stat care nu mai cuprinde magistra┼úi ale┼či, ci func┼úionari numi┼úi. De altfel, nici autoritatea imperial─â, care subordoneaz─â strict structura birocratic─â, nu mai este o magistratur─â, ci o putere despotic─â oriental─â. Rela┼úiile publice dintre principele roman ┼či magistra┼úi sunt ├«nlocuite de leg─âturile private dintre dominus┼či func┼úionari. Cet─â┼úeanul roman nu mai este nici el membrul unei comunit─â┼úi libere, ci un simplu supus (doulos).

├Ämp─âratul se bazeaz─â pe numeroasele birouri (officia), ├«n frunte cu magister officiorum, principalul func┼úionar civil care are grij─â de arsenale, poli┼úia de stat, po┼čt─â, precum ┼či de problemele civile ale armatei de frontier─â (limitanei). De o influen┼ú─â remarcabil─â se bucur─â ┼či ┼čeful cancelariei (quaestor sacri palati), administratorii finan┼úelor (comes sacrarum largitionum┼či comes rerum privatarum) sau administratorul palatului (praepositus sacri cubiculi). ├Än administra┼úie Diocle┼úian ┼či Constantin realizeaz─â schimb─âri prin reformele aplicate:suprimare distinc┼úiei dintre provinciile imperiale ┼či cele senatoriale, crearea a patru prefecturi ┼či 14 dioceze, transpuse ├«ntr-un sistem ierarhic ┼či centralizat.

Nici armat─â nu scap─â de transform─âri:prefec┼úii pretoriului pierd autoritatea militar─â, dar dispun ├«n prefectura lor de o putere civil─â nem─âsurat─â, vechiul sistem al limes-ului este abandonat, cavaleria grea devine principala arm─â. Armata se va concentra ├«n interiorul ora┼čelor fortificate. Inc─â de la Diocle┼úian ea se va ├«mp─âr┼úi ├«n cea de frontier─â ┼či cea mobil─â (exercitus comitatensis), din care face parte ┼či garda din Constantinopol.

byzantine map3 gif gif

Toate aceste structuri pe care le-am men┼úionat vor cunoa┼čte modific─âri dictate de necesit─â┼úi. ├Än fa┼úa asaltului arab, ├«n secolul al VII-lea Imperiul Bizantin adopt─â o g├óndire politic─â mai realist─â, defensiv─â, anim├ónd popula┼úia prin valori precum patria ┼či ortodoxia. De la Iustinian ┼či Mauricius se renunt─â treptat la piramida func┼úionarilor, titularii oficiilor fiind subordona┼úi nemijlocit ├«mp─âratului. Atribu┼úiile lui magister officiorumse ├«mpart ├«ntre dou─â personaje. Prin astfel de m─âsuri, are loc o descentralizare administrativ─â.

Finan┼úele cunosc modific─âri ┼či mai mari, pentru c─â apare o trezorerie central─â (genikon)┼či se renun┼ú─â la vechiul sistem fiscal de iugatio-capitatio (impozitarea pe criteriul dublu:p─âm├óntul necesar subzisten┼úei/ capacitatea de munc─â a individului) ┼či se impun un impozit direct funciar (synone), ridicat doar de la proprietarii de p─âm├ónt, ┼či capita┼úia, pl─âtit de tot poporul. La nivelul administra┼úie provinciale noua organizare are drept celul─â thema, la origine desemn├ónd corpul militar sta┼úionat ├«ntr-o regiune. Puterea civil─â ┼či cea militar─â se unesc ├«n m├óinile unei singure persoane, strategul, care poate mobliliza toate resursele regiunii ├«n caz de pericol. Punctul forte al acestor celule consta ├«n ┼ú─âr─ânimea liber─â puternic─â, din r├óndul c─âreia se recrutau solda┼úii. Se pare c─â organizarea ├«ncepe s─â prind─â contur ├«n jurul anului 623, ├«n timpul lui Heraklius.

Armata nu r─âm├óne nici ea, dup─â cum am sugerat, ├«n afara transform─ârii. Vechile trupe de mercenari sunt ├«nlocuite de mili┼úiile rurale, prin urmare avem o armat─â popular─â. Pentru a oferi un grad de stabilitate, dinastii precum cea a Heraclizilor sau Isaurienilor creeaz─â bunurile stratiotice, cu titlu ereditar, pe care ┼ú─âranul le lucra ┼či ob┼úinea un venit anual ┼či putea astfel s─â se ├«ntre┼úin─â ┼či s─â ├«┼či procure echipament militar.

Observ─âm a┼čadar o evolu┼úie constant─â a structurilor din jum─âtatea oriental─â a Imperiului Roman spre un nou stat, rezultat at├ót a unor noi condi┼úii economice ┼či sociale, c├ót ┼či a unor chestiuni, ├«n primul r├ónd militare ┼či religioase, ├«n fa┼úa c─ârora Constantinopolul trebuie s─â reac┼úioneze. La nivel ideologic, mental, Bizan┼úul transpare ca o puternic─â monarhie de drept divin.

Recomandare: 

Hussey, J. M.,  The Cambridge Medieval History. Vol. IV:The Byzantine Empire,  Cambridge University Press, 1966.