Biserica din Dretea: O capelă sixtină a României
Niciun monument nu reface mai bine atmosfera satului românesc de odinioară ca Biserica din Dretea, lăcaş de cult reconstruit în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, din cadrul Complexului Naţional Muzeal „ASTRA“.
Biserica din lemn cu hramul Pogorârea Sfântului Duh este originară din satul Dretea, comuna Mănăstireni, judeţul Cluj. Monumentul era plasat pe un deal care domină aşezarea dinspre nord, deasupra gospodăriilor din sat, în mijlocul cimitirului. Biserica este datată în anul 1672 conform unei inscripţii făcută în 8 mai 1903 de preotul Ioan Leheny pe o Evanghelie:„Sfânta biserică din Dretea, precum am aflat scris într-un Orologiu vechi s-au edificat în anul 1672, fiind preot Popa Mihai“.
Calităţile sale arhitecturale stau mărturie pentru măiestria şi ingeniozitatea meşterilor constructori ţărani, care au ridicat biserica folosind unelte simple precum barda şi securea, lucru rar întâlnit la alte biserici din lemn. Totodată, biserica prezintă influenţe stilistice aulice, prin cupola tronconică de inspiraţie gotică, specifică construcţiilor similare edificate în piatră, care acoperă absida-altarul. Turla de 8 metri se înalţă deasupra unui acoperiş zvelt, ce adăposteşte prispa. Pronaosul este pictat cu personaje eminamente feminine:pe peretele de vest sunt înfăţişate Sfintele Muceniţe, pe peretele de nord, Sfintele Fecioare (Mironosiţele, Maria Magdalena, Marta, Maria, Ioana, Salomeia şi Ana), iar pe peretele despărţitor dintre pronaos şi naos, în stânga intrării, Învierea lui Iisus, iar în dreapta intrării, trei sfinte femei. Tavanul ilustrează o temă arhaică, Bolta înstelată cu soarele şi luna.„Acest fruntariu svuntu l-au răscumnărat Nistor Gheorghe cu feciorii...“. În nava principală a naosului se disting patru registre principale. Primul registru evidenţiază episoade din Geneză:Crearea Evei, Păcatul strămoşesc şi Alungarea din Rai. În stânga intrării apar Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, iar în dreapta, Sfinţii doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian. Al doilea registru prezintă frize ale Sfinţilor Mucenici Militari, care încadrează medalioane cu scene din ciclul hristologic al Săptămânii Patimilor:Spălarea picioarelor ucenicilor, Sărutarea lui Iuda, Iisus la Ana, Iisus la Caiafa, Iisus la Pilat, Iisus la Irod, Batjocorirea lui Iisus, Drumul Crucii. În cadrul registrului al treilea sunt redate, în medalion, personajele care conduc cerurile şi întreaga creaţie:Sfânta Treime, Maica Domnului cu pruncul Iisus, Sfinţii Heruvimi.
Catapeteasma, piesa cea mai valoroasă a decoraţiei pictate, se remarcă prin realizarea stilistică deosebită a scenelor Răstignirea şi Friza Apostolilor, având în centru scena Deisis. O inscripţie pictată în partea stângă a iconostasului ne spune că:„Acest fruntariu svuntu l-au răscumnărat Nistor Gheorghe cu feciorii, cu Gherman şi Nistor şi cu Gavrilă şi cu gazda lor Maria Pătrului, pomeniri loru pomenire veci pomenire loru, anul de la Christos 1742“.
Altarul are o scenografie determinată de funcţionalitatea spaţiului, aici fiind reprezentate scene precum Euharistia, Jertfa lui Isac şi Teoria Sfinţilor ierarhi (Sfântul Arhidiacon Ştefan, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare), iar pe cele şapte laturi ale cupolei de formă neregulată, Sfinţii arhangheli şi îngeri, Sfinţii prooroci, Maica Domnului în glorie, Liturghia Îngerească. Iisus în glorie şi Sfânta Treime, în centrul cupolei. Pictura bisericii a fost realizată în anul 1672, direct pe bârnele din lemn şi pe scândurile care acoperă tavanul pronaosului, bolta naosului şi cupola altarului, în tehnica tempera.
Monumentul a fost demontat în octombrie 2003 şi reconstruit în Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA“ din Dumbrava Sibiului în mai-august 2004. Biserica din lemn Pogorârea Sfântului Duh din Dretea este considerată una dintre cele mai frumoase biserici din lemn din România (prin pictura sa), o adevărată Capelă sixtină, fiindu-i redată funcţia slujitoare, cultică, prin slujbele duminicale sau speciale, ocazionate de obiceiurile şi sărbătorile tradiţionale de peste an. Prin aşezarea sa în inima satului olarilor din muzeu, ea a redevenit acel axis mundi, centrând întreg universul satului românesc de odinioară.
