Bătălia de la Târgu Frumos: Soluții pentru Războiul Rece

După război, strategii occidentali, gândindu-se la o modalitate prin care forțele NATO, inferioare numeric, dar superioare tehnologic, ar putea opri trupele Pactului de la Varșovia, în cazul declanșării unei masive ofensive în stil sovietic, pe mai multe eșaloane, au studiat mai multe bătălii de pe Frontul de Est, printre care și cele din luna mai de la Târgu Frumos, în care forțele germano-române au învins prin implementarea conceptului de apărare mobilă.

Față de apărarea statică, pasivă și reactivă, mult mai ușor de înțeles și de aplicat, orientată pe păstrarea terenului, apărarea mobilă oferea perspectiva nimicirii/respingerii inamicului superior numeric de către forțe relativ mici, prin întrebuințarea pe scară largă a manevrei de forțe și mijloace, mobilității superioare și puterii de foc. În primii ani ai Războiului Rece, doar germanii dispuneau de experiența în planificarea și executarea apărării mobile, un procedeu de luptă enigmatic și controversat, denumit uneori și „apărarea ofensivă”.

Cum o bună parte din memorialistica germană din timpul Războiului Rece prezenta puncte de vedere și soluții pentru combaterea superiorității sovietice pe baza experienței din timpul războiului, s-a ajuns în final la introducerea „apărării mobile” ca procedeu de luptă în doctrina forțelor terestre americane. De un real folos în influențarea orientării doctrinare americane/NATO l-au constituit lucrările scrise de foști ofițeri și generali germani (cărți sau articole), interogatoriile/discuțiile după război, precum și studiile elaborate de generali germani pentru centrele de cercetări istorice americane.

Experiența germană în planificarea și organizarea unei apărări mobile eficiente a reprezentat soluția căutată de NATO pentru a fi aplicată pe câmpurile de luptă din Germania de Vest, în special în zona Culoarului Fulda (Fulda Gap), pentru stoparea unei eventuale invazii a Occidentului de către forțele Pactului de la Varșovia și a facilitat impunerea unor obscure localități din România – Târgu Frumos sau Făcuți – pe harta marilor bătălii ale ultimei conflagrații mondiale prin studiile elaborate de Manteuffel sau von Senger und Etterlin ori mai recent de Glantz.

Implementarea unei apărări mobile presupunea pentru forțele NATO cedarea deliberată a unor porțiuni de teren/teritorii deținute, atragerea și canalizarea inamicului în zone mai puțin favorabile acestuia în scopul devierii atenției atacatorului de la obiectivele pe care și le-a stabilit, care ar conduce la supraextinderea și vulnerabilizarea dispozitivului de atac al acestuia prin dispersarea forțelor sale pentru ocuparea terenului cedat de adversar.

Permițând atacatorului să ocupe porțiuni de teren, prin retrageri organizate, i se diminua capacitatea de a reacționa în momentului contraatacului, fiind supraextins și vulnerabil. Pentru a avea efect maxim, contraatacurile NATO urmau să se execute cu unități de tancuri/mecanizate pentru a dispune de o mobilitate cel puțin egală cu a adversarului în flancurile sau în spatele inamicului pătruns în dispozitivul propriu.

Chiar și la nivelurile de bază ale pregătirii de luptă, bătăliile de la Târgu Frumos au fost folosite ca studiu de caz în pregătirea tactică a ofițerilor americani și străini în cadrul Academiei West Point sau al cursurilor de pregătire de specialitate, pentru înțelegerea și implementarea principiilor și a conceptului de execuție a unei apărări mobile ca procedeu de luptă în cadrul operațiilor de apărare care poate conduce la înfrângerea unui inamic care deține superioritatea numerică.

Prin 1976, conceptul de apărare mobilă a fost înlocuit în doctrina forțelor terestre americane cu cel de „apărare activă” (active defense), care își propunea nimicirea forțelor sovietice, superioare numeric, „fără cedarea terenului” și era adaptat tot la scenariul european din zona Culoarului Fulda.

La rândul său, conceptul de „apărare activă” a fost înlocuit în 1982 cu „Bătălia aeroterestră” (Airland Battle), care își propunea lovirea în adâncime (cu aviația de bombardament strategic, rachete și muniții dirijate cu rază lungă de acțiune, etc) a forțelor sovietice din eșalonul II strategic (dispus la peste 300 km distanță de linia frontului), însă fără a fi adaptată la scenariul Fulda. Scopul era ca forțele NATO să nu ducă lupta cu mai mult de un eșalon în parte, fiind considerate suficient de puternice să respingă primul eșalon strategic, dar putând fi învinse de eșalonul II strategic. Lovirea acestor forțe în adâncime, înainte să fie angajate, îl împiedica pe comandantul forțelor inamice să influențeze deznodământul luptelor.

Însă prin 1986, conceptul de „apărare mobilă”, având la bază definiții noi, reintră în doctrina americană după o absență de 10 ani, alături de conceptul „Follow-on Forces Attack” (lovirea forțelor de angajare ulterioară), care implica o arhitectură de „sisteme care înglobează alte sisteme”.

Acest text este un fragment din articolul „Povestea uitată a bătăliilor de la Târgu Frumos”, publicat în numărul 50 al revistei Historia Special (revista:special/50), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 martie - 25 iunie 2025, și în format digital pe paydemic.com.