⬆

Fotografiile falșilor militari Albeanu Dumitru și Bratu Romulus Mihai, publicate de ziarul „Universul” din 14 februarie 1945

„Banda falșilor ofițeri” terorizează Bucureștiul anului 1945

În prima zi a lunii februarie 1945, ziarul „Semnalul” (nr. 846) scria:

„Banda falșilor ofițeri și-a reluat activitatea. Arestați de Poliția Judiciară, membrii acestei periculoase bande, vechi infractori – specialiști în evadări – au reușit să se sustragă vigilenței paznicilor de la închisoarea militară și să evadeze. Aseară, trei dintre ei – unul în uniformă de sublocotenent, unul subofițer și unul civil – au angajat mașina nr. 11610 B. Tx., condusă de șoferul Iacob Gheorghe, din șos. Basarab 30, să-i ducă în Parcul Jianu (cartierul Primăverii de astăzi). Ajunși la destinație, cei trei au pus revolverele în pieptul șoferului, jefuindu-l și aruncându-l din mașină. Șoferul țipând, falșii ofițeri au tras patru focuri de revolver asupra lui, care însă nu și-au atins ținta. Hoții dispărând cu mașina, au avut însă ghinionul după numai 500 m, rămânând în pană de benzină. Au fost nevoiți să o abandoneze”.

Cazul a fost preluat de comisarul Albu de la Circa 7 Poliție, care în urma cercetărilor făcute a descoperit mașina furată chiar în cursul aceleiași nopți. Pentru prinderea infractorilor s-au format mai multe echipe de agenți și jandarmi.

Ediția din 2 februarie 1945 a ziarului „Universul” (nr. 25), la rubrica „Întâmplări din Capitală” scria despre „atacul banditesc din șoseaua Bonaparte”, comis, cu o seară înainte, de aceiași tâlhari care purtau uniforme militare: „Este interesant să arătăm că [odată cu] arestarea bandei care avea în frunte pe falsul maior Argintaru Aurel, Poliția a crezut că a scăpat Capitala de bandiții care operează la adăpostul uniformelor militare. După zece zile ne aflăm la a doua lovitură pe care o dau acești tâlhari. În fața acestei situații, d. Ion Radovici, directorul Poliției Judiciare, a luat energice măsuri pentru arestarea tâlharilor care au săvârșit atacul banditesc de aseară”.

De această dată, acțiunile Poliției au dat roade, după implicarea Brigăzii I Judiciare, condusă de comisarul-șef Florian Georgescu. Astfel, pe 4 februarie 1945, din același ziar aflăm că banda de tâlhari îmbrăcați în uniforme militare a fost, în sfârșit, arestată. În arestul Prefecturii Poliției Capitalei au ajuns Cosma Grigore, Florea M. Ion, Vâlcu Mihai zis „Mielu Paleață”, Covalef Pavel, Erceanu Gheorghe și Ivanov Atanase zis „Telu Petrescu” sau „Dacian Petrescu”.

Ziarul „Universul” (nr. 27) descrie și cum a acționat această bandă: „Tâlharii erau bine organizați. Fiecare dintre membri avea o misiune precisă. Astfel, unii se ocupau cu găsirea «ponturilor», alții făceau cercetarea pe teren și, în sfârșit, o parte era ocupată cu plasarea obiectelor furate. În modul acesta, nici o lovitură nu putea da greș. Pentru recunoașterea terenului, era delegat Cosma Grigore, care se prezenta îmbrăcat în uniformă de căpitan infanterist sau în uniformă de comandor de aviație. Avea asupra lui actele de rigoare bine falsificate, pentru a nu putea fi bănuit. El avea aghiotant pe Ivanov Atanase, care era îmbrăcat în uniformă de sublocotenent. Prima lovitură a săvârșit-o în dauna d-nei Lecca, domiciliată în str. Frumoasă nr. 18. Sub pretextul că fac parte din Marele Stat Major și au delegația să facă control în locuința defunctului ei frate Manu, din str. Știrbei Vodă nr. 78, s-au prezentat să ceară permisiunea d-nei Lecca să viziteze apartamentul. În fața actelor prezentate și a dibăciei bandiților, d-na Lecca a acceptat ca apartamentul să fie controlat. Trei ore mai târziu, după ce inspecția fusese terminată și d-na Lecca se afla acasă la dânsa în str. Frumoasă, apartamentul din str. Știrbei Vodă nr. 78 a fost complet devalizat. Hoții au furat bijuterii, aparate fotografice, costume de haine, lenjerie, diferite cupoane de stofă, covoare și alte obiecte de mare valoare. Firește, la lovitură au luat parte toți membrii bandei. Vâlcu Mihai și Erceanu Gheorghe s-au ocupat apoi cu plasarea prăzii. Florea M. Ion împreună cu Cosma Grigore și Popescu Nicolae – acesta dispărut – au comis alt furt prin efracție la locuința d-lui dr. Emilian Dumitrescu din str. Al. Donici nr. 18, furând peste 1 milion de lei și alte lucruri de preț. Primul a fost arestat în momentul când încerca să jefuiască locuința comerciantului Grigore Dinu, din str. Plevnei nr 23”.

Întrucât banda avea la activ mai multe spargeri și jafuri, iar membrii ei arestați refuzau să mărturisească toate infracțiunile comise, ziarul ruga pe cei păgubiți să se adreseze comisarului-șef Florian Georgescu din Brigada I Judiciară, cel care conducea ancheta în acel moment.

Însă, în timp ce Poliția încerca să prindă banda hoților îmbrăcați în uniforme militare, o altă crimă s-a produs în centrul Capitalei. Victimă a căzut telefonistul de serviciu de la Uzinele Comunale București (U.C.B.), din strada Sărindar nr. 3. Acesta fusese împușcat în timp ce se îndrepta spre muncă, pe strada Oteteleșeanu, în dreptul casei cu nr. 3.

Crima s-a produs pe 2 februarie 1945, în jurul orei 21.00. Primul care a venit în ajutorul telefonistului de la U.C.B. a fost gardianul public care se afla în postul din Calea Victoriei, colț cu strada Constantin Mille. Alertat de strigătele disperate ale victimei curmate de o împușcătură, acesta a venit la fața locului, unde l-a găsit pe telefonist horcăind într-o baltă de sânge. Gardianul a încercat să-l salveze pe bietul nefericit, dar acesta a încetat din viață după un sfert de oră. Poliția se găsea astfel în fața unui alt caz ai cărui autori erau de negăsit.

Arestarea a trei infractori îmbrăcați în uniforme militare

Ziarul „Universul” (nr. 34) din 12 februarie 1945 scria despre prinderea unui alt infractor îmbrăcat în uniforma armatei române. Acesta se numea Gheorghe Catană și avea un bogat cazier judiciar. Originar dintr-o comună din Vaslui, el evadase din penitenciarele Bârlad și Jilava. După ce a dat mai multe spargeri în Capitală și în provincie, hoțul a intrat în vizorul Poliției. În ultima vreme fusese semnalat în București, unde acționa îmbrăcat în uniformă de subofițer t.r. (termen redus), având asupra lui acte falsificate.

Iată cum a fost prins infractorul: „Comisarul-șef Voinea, șeful brigăzii centrale, căruia îi revenise sarcina de a aresta pe spărgător, trecea deunăzi prin piața Rosetti. Șeful brigăzii centrale era însoțit de detectivul Măciucă. La un moment dat, detectivul Măciucă a zărit într-un vagon de tramvai de pe linia 24, care se îndrepta din piața Rosetti către b-dul Brătianu, pe Gheorghe Catană. Imediat cei doi polițiști au alergat după tramvai și la stația Brătianu s-au urcat în vagon, unul prin față, iar al doilea prin spate. Catană văzuse pe cei doi polițiști și încerca să se strecoare prin vagonul aglomerat spre ieșire. Detectivul s-a apropiat cel dintâi de el și în acest moment Gheorghe Catană a scos un revolver «Beretta», de calibru 9 [mm], cu intenția vădită de a trage în polițist. Acesta a izbutit, printr-o mișcare abilă, să-i prindă mâna, a răsucit-o și i-a smuls revolverul pe care l-a dat unui ofițer care se afla în vagon. Cei doi polițiști au trebuit să se mai lupte alte câteva minute cu el, căci, fiind voinic, încerca să scape din mâinile lor. Numai cu mare greutate, el a putut fi făcut inofensiv și transportat la Poliție. Este locul să arătăm că intervenția promptă a polițiștilor a evitat mai multe victime, căci este în afară de orice îndoială că Gheorghe Catană ar fi tras la întâmplare în mulțime ca să poată fugi. Numai faptul că a fost dezarmat la timp l-a putut împiedica să tragă. De altminteri, călătorii din tramvai și-au dat seama de acest lucru și au făcut o manifestație entuziastă polițiștilor”.

După capturarea lui Gheorghe Catană, în mâinile Poliției Judiciare au căzut alți doi infractori care operau îmbrăcați în uniforme militare. Era vorba de Dumitru Albeanu și Mihail Romulus Bratu, care purtau uniforme de căpitan și plutonier t.r. Cei doi escroci au ajuns la Prefectura Poliției Capitalei, unde au fost interogați de chestorul Ion Radovici și de comisarul-șef Ion Bădulescu.

Aceștia au descoperit că cei doi infractori erau clienți mai vechi ai pușcăriei Văcărești, având la activ un lanț nesfârșit de escrocherii, falsuri și hoții.

Albeanu era originar din Iași, unde urmase patru ani cursurile Școlii Politehnice. În timpul studenției a săvârșit mai multe falsuri și escrocherii, fiind condamnat la șase luni și jumătate de închisoare. Jumătate din pedeapsă a executat-o la închisoarea Galata (de lângă Iași), apoi a fost transferat la Văcărești. Eliberat în august 1944, Albeanu s-a întors la Iași, de unde și-a procurat o uniformă de ofițer și și-a falsificat actele de căpitan inginer. Educat și foarte rafinat, falsul căpitan a poposit prin mai multe orașe din Transilvania, unde a escrocat numeroase persoane, obținând sume mari de bani, pe care le-a cheltuit apoi „în chefuri cu femei”. În gara din Teiuș, Albeanu l-a întâlnit pe Mihail Romulus Bratu, un vechi „prieten” de la Jilava, care umbla îmbrăcat în uniformă de plutonier t.r. Înainte de a veni la București, cei doi escroci au poposit câteva zile la Brașov, unde au săvârșit alte infracțiuni.

Ajunși în Capitală, cei doi falși miliari au căzut repede în mâinile Poliției. În momentul arestării, infractorii aveau asupra lor numeroase acte și ștampile militare falsificate, dar și un pistol Walther german. Ingenioșii infractori falsificaseră în ziua de 9 februarie 1945 două adrese oficiale militare: una către Serviciul casieriei din Casa Oștirii, prin care falsul căpitan inginer Dumitru Albeanu era delegat să i se pună la dispoziție 500.000 de lei din fondul depus de Misiunea Internațională; cealaltă purta antetul Marelui Stat-Major și al Poliției Militare Române din Ardeal, prin care cei doi puteau să confiște orice echipament, harnașament și armament militar aflat asupra persoanelor civile. Cele două acte purtau semnăturile falsificate al unui general și ale unui căpitan din armata română.

Arestați la câteva zile de la sosirea lor în București, infractorii nu au mai putut să facă uz de cele două adrese militare false. Mai mult, fotografiile lor au fost publicate în ziarul „Universul” (nr. 35) din 14 februarie 1945, rugând totodată persoanele care îi recunoșteau să se adreseze comisarului-șef Ion Bădulescu, din Brigada II judiciară, pentru a da mai multe informații.

Acest text este un fragment din articolul „Hoții și vardiștii în Bucureștiul anului 1945”, publicat în numărului 51 al revistei Historia Special, (revista:special/51), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 iunie - 25 septembrie 2025, și în format digital pe paydemic.com.