Asasinarea lui James Garfield – Un președinte uitat al Statelor Unite
La sfârșitul secolului al XIX-lea, președintele James Garfield a promis progres și reformă, însă la patru luni după preluarea mandatului a fost împușcat.
În anul 1880, Statele Unite se aflau la răscruce. Foștii sclavi nu beneficiau drepturi depline ca cetățeni, iar statul american era dominat de clientelism, posturile guvernamentale federale fiind către membrii loiali ai partidelor, în locul celor mai calificați candidați. La Convenția Națională Republicană din iunie 1880, James Garfield a abordat aceste probleme, implorând națiunea să-și împlinească promisiunile față de toți. După discursul său, sute de delegați s-au ridicat în picioare, aclamându-l, și au cerut ca acest congresman din Ohio să fie candidatul lor la alegerile prezidențiale, relatează BBC.
James Garfield a încercat să refuze nominalizarea partidului său. A insistat că nu își dorește președinția. Dar valul de sprijin pentru Garfield, care ajunsese în funcții naționale ieșind din sărăcie, asemenea lui Abraham Lincoln, și dovedise eroism ca ofițer în armata Uniunii în timpul Războiului Civil, a fost de neoprit, iar în noiembrie 1880 a fost ales cel de-al 20-lea președinte al Statelor Unite.
A urmat unul dintre cele mai tragice capitole din istoria președinției americane: împușcat la patru luni după preluarea mandatului, James Garfield a murit în cele din urmă de septicemie. În lucrarea sa de succes despre Garfield, Destiny of the Republic: A Tale of Madness, Medicine, and the Murder of a President, autoarea Candice Millard relatează magistral povestea lui James Garfield. Cartea premiată a stat la baza documentarului în două părți The Murder of a President, difuzat în SUA pe PBS în 2016.
Acum, Netflix difuzează o nouă adaptare ambițioasă și fastuoasă a lucrării lui Millard. Death by Lightning, o dramă în patru părți scrisă de Michael Makowsky, îi are în rolurile principale pe Michael Shannon ( în rolul lui James Garfield) și Matthew Macfadyen (în rolul lui Charles Guiteau, asasinul președintelui).
Cu mult înainte de a-l împușca pe James Garfield, Charles Guiteau a arătat semne de instabilitate mintală, dar nu a fost niciodată tratat sau internat, într-o epocă în care psihiatria era abia la început. În ceea ce-l privește pe medicul arogant care a insistat să supravegheze îngrijirea președintelui după împușcare, Wilfred Bliss a respins metodele antiseptice moderne, folosind instrumente nesterilizate și chiar degetul său pentru a sonda rana de lângă coloana lui Garfield. Responsabilitatea pentru moartea președintelui poate fi pusă, fără îndoială, pe seama doctorului Wilfred Bliss, după cum descrie Millard evenimentele.
Scenaristul Michael Makowsky a descoperit Destiny of the Republic pe o masă de reduceri „două la preț de una”, a luat cartea acasă și a citit-o dintr-o suflare. Imediat a vizualizat o dramă televizată.
„Am vorbit cu autoarea la telefon, iar la început mi-a spus nu. A trebuit s-o conving să aibă încredere în mine cu acest proiect”, a povestit el pentru BBC.
A spune povestea lui James Garfield a însemnat să se confrunte cu o întrebare istorică persistentă: dacă președintele promițător nu ar fi fost asasinat, ce ar fi putut realiza?
„Ar fi putut fi unul dintre cei mai remarcabili președinți ai noștri. Avea un intelect extraordinar. Faptul că a fost redus la o notă de subsol obscură în istorie este o tragedie”, spune Makowsky.
Sarcina crucială a lui Makowsky a fost să filtreze cercetarea detaliată a lui Millard despre asasinat și să construiască o narațiune atractivă pentru publicul TV.
Destiny of the Republic include pasaje despre conflictele din Partidul Republican, despre antisepticele preferate de chirurgul britanic Joseph Lister și despre invenția detectorului de metale de către Alexander Graham Bell, folosit ulterior pentru a căuta glonțul din corpul lui James Garfield. Makowsky a ales să se concentreze pe drumurile contrastante ale lui Guiteau și Garfield.
„Amândoi își doreau foarte mult să fie recunoscuți. Unul ajunge în cea mai înaltă funcție din țară, în timp ce celălalt tânjește după măreție și nu o atinge niciodată”, a spus scenaristul Michael Makowsky.
Motivația asasinului
De-a lungul timpului, Charles Guiteau a eșuat ca avocat, jurnalist și predicator evanghelic. A fost respins chiar și într-o comunitate de „iubire liberă” în care s-a alăturat, nicio femeie nu a vrut să fie cu el, după cum povestește Millard. Totuși, el a crezut mereu că Dumnezeu i-a hărăzit un destin măreț. Guiteau a devenit obsedat de Garfield după nominalizarea sa neașteptată și a călătorit la New York în vara lui 1880, hotărât să joace un rol decisiv în victoria sa electorală. A hărțuit personalul sediului de campanie al lui Garfield până când i s-a permis să țină un discurs incoerent de susținere.
_Crop_Edit.png)
James Garfield se opunea vehement sistemului de „pradă politică”, prin care posturile erau oferite susținătorilor, însă Charles Guiteau credea cu tărie în el. Se aștepta ca, drept răsplată pentru sprijinul său, Garfield să-i ofere o funcție importantă. Prima sa alegere: ambasador în Franța. Delirant, a călătorit la Washington și a apărut zilnic la Casa Albă, alături de alte mulțimi de solicitanți insistenți. Guiteau chiar s-a întâlnit o dată cu idolul său, căruia i-a înmânat o copie a discursului său de campanie, pe care scrisese „Consulatul de la Paris”, legând acele cuvinte de propriul său nume.
Între timp, Garfield își contura o agendă ambițioasă: modernizarea marinei americane, extinderea comerțului cu America Latină și promovarea drepturilor civile. L-a numit pe reformatorul social Frederick Douglass, fost sclav, în funcția de registrator al actelor pentru Districtul Columbia – primul afro-american într-o funcție federală de rang înalt.
Totodată, Garfield trebuia să-l înfrunte pe Roscoe Conkling, senator republican din New York, probabil cel mai puternic politician al națiunii, datorită controlului indirect asupra veniturilor vamale uriașe din portul New York. Conkling nu-i suporta instinctele progresiste și opoziția față de sistemul de clientelism. Îi impusese deja pe candidatul Garfield să-l accepte ca vicepreședinte pe asociatul său, Chester A. Arthur. Acum, încerca să-i blocheze nominalizările în cabinet.
După ce comportamentul bizar și izbucnirile lui Charles Guiteau l-au făcut să fie interzis la Casa Albă, el a început să-l urmărească pe secretarul de stat James Blaine. Într-o zi l-a abordat direct, iar Blaine i-a spus clar că nu va primi niciodată o funcție în administrația Garfield.
Fără bani și fără perspective, Guiteau s-a retras în pensiunea sa sărăcăcioasă. Acolo, întins pe pat, a avut ceea ce el a numit o „inspirație divină”: Garfield nu era un „adevărat” republican, spre deosebire de vicepreședintele său. În delirul său, Guiteau a ajuns la concluzia că era datoria lui să-l ucidă pe James Garfield, pentru ca Chester A. Arthur să devină președinte.
Din păcate, președintele era o țintă ușoară. Se plimba liber, fără pază, deși John Wilkes Booth îl omorâse pe Abraham Lincoln cu doar 16 ani înainte. După câteva zile de urmărire, Charles Guiteau l-a împușcat pe Garfield în gara Baltimore and Potomac din Washington, la 2 iulie 1881.
Expresia lui James Garfield, „moarte prin fulger” (death by lightning în engleză – n.r.), i-a rămas lui Makowsky în minte și a devenit titlul serialului. Unele părți ale scenariului lui Makowsky respectă fidel istoria, însă altele folosesc licență artistică. Spre exemplu, întâlnirea reală dintre Guiteau și președinte la Casa Albă a fost probabil scurtă și formală, dar în versiunea lui Makowsky, omul delirant are ocazia să-și exprime disperarea în fața lui Garfield.
Moștenirea lui James Garfield
Suferind de dureri, febră și un disconfort constant sub tratamentul dezastruos al doctorului Wilfred Bliss, James Garfield a început să se întrebe, pe măsură ce moartea se apropia, ce îi va aduce viitorul.
După cum povestește Millard, i-a spus unui prieten: „Crezi că numele meu va avea un loc în istoria omenirii?”
James Garfield a avut, totuși, un impact. Doliul național după moartea sa, la doar 49 de ani, a condus la înmulțirea cererilor pentru reforma serviciului public. Opinia publică a înțeles că furia lui Guiteau, deși alimentată de delir, a început când i s-a refuzat un post pe care credea că îl merită. Iar Chester A. Arthur, devenit președinte și îndurerat de pierderea predecesorului său, a renunțat la sistemul corupt care îl promovase, promulgând Legea Pendleton, votată de Congres în 1883, care crea standarde bazate pe merit pentru angajarea în serviciul federal.
„Aceasta a marcat începutul profesionalizării birocrației federale, asigurându-se că relațiile americanilor cu guvernul lor nu vor mai fi influențate de politica personală”, a scris biograful C.W. Goodyear, autorul lucrării President Garfield: From Radical to Unifier.
Foto sus: James Garfield se prăbușește, după ce a fost împușcat de Charles Guiteau. Gravură publicată de presa americană la 16 iulie 1881 (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
