Cele mai curajoase evadări ale sclavilor

Înainte ca cel de-al 13-lea amendament să abolească oficial sclavia în anul 1865, zeci de mii de sclavi americani au asteptat foarte mult timp pentru a se elibera din robie.  Împreună cu folosirea rețelelor alternative precum calea ferată, sclavii își concepeau propriile planuri și adesea, elaborau scheme ingenioase de evadare. De la un sclav care s-a trimis prin poștă spre libertate către un cuplu de impostori, vom afla adevăratele povești din spatele a cinci dintre cele mai îndrăznețe evadări ale sclavilor din istoria Americii.

Henry „Cutie” Brown

După ce soția și copiii săi au fost vânduți și transportați  într-un alt stat în anul 1848, Henry Brown, născut în Virginia, a decis să fugă din sclavie prin orice mijloace. Cu ajutorul unui negru liber și a unui comerciant alb, acesta a conceput un plan disperat pentru a se expedia din Richmond spre Philadelphia într-o ladă de lemn. La 23 martie 1849, Brown s-a băgat într-o cutie cu dimensiunile de 61 de centimentri lățime și 92 centimentri lungime pe care era inscripționat „bunuri uscate” și s-a pregătit pentru o călătorie lungă cu căruța, vaporul cu aburi și pe calea ferată până la casa aboliționistului James Miller McKim. Avea ca provizii câțiva biscuiți și puțină apă. În timpul unei părți din drum, cutia sa a fost pusă cu susul în jos pe puntea unui vapor cu aburi. Brown a stat timp de 90 de minute cu capul în jos, ochii săi „umflându-se ca și cum ar fi ieșit din orbite” și aproape că a leșinat înainte ca doi pasageri neașteptați să lase cutia pe o parte pentru o folosi pentru a sta pe ea.

Brown a ajuns în siguranță în Philadelphia după 27 de ore chinuitoare în interiorul îngustei  cutii. Povestea sa incredibilă l-a făcut o mică celebritate în New England, dar a fost forțat să fugă din țară curând din cauza unui pasaj din legea sclavilor fugari din anul 1850. „Cutie” Brown a petrecut câțiva ani în Marea Britanie unde a pus în scenă o scenetă care reprezenta evadarea sa. S-a întors în Statele Unite  în anul 1875 și a lucrat ca magician. Ca parte din spectacol, acesta intra în aceeași cutie de lemn care l-a dus spre libertate.

Frederick Douglass

În septembrie 1838, sclavul în vârstă de 20 de ani, Frederick Douglass, a fugit de la locul de muncă unde lucra pe un vas din Baltimore și s-a îmbarcat în trenul care mergea spre nord. Tânărul  era deghizat în marinar, purta o uniformă procurată de viitoarea sa soție și avea asupra sa un permis de protecție al unui marinar împrumutat de un complice. Acesta spera cu disperarea ca actele să fie suficiente pentru a-l duce spre libertate, dar a întâlnit un mare obstacol:nu exista nici o asemănare cu omul care era în documente. Când controlorul a venit să adune biletele  și să verifice permisele pasagerilor de culoare, Douglass aproape că a fost copleșit de emoții. „Întregul meu viitor depindea de decizia acestui controlor”, scria acesta mai târziu.  Din fericire pentru Douglass, controlorul a aruncat  privire superficială permisului marinarului înainte de a trece la următorul pasager.

 Douglass va îndura și mai multe situații pe muchie de cuțit în timp ce înainta spre nord cu trenul și feribotul. Acesta a întâlnit o veche cunoștință pe o barcă și aproape că a fost zărit de unul dintre căpitanii pentru care a lucrat. După câteva ore tensionate,   Douglass a ajuns la New York, unde s-a ascuns în casa unor activiști împotriva sclaviei și s-a întâlnit cu de viitoarea sa soție Anna Murray.  Mai târziu, cuplul s-a mutat în New Bedford, Massachusetts, unde Douglass s-a afirmat ca unul dintre principalii aboliționiști ai națiunii. Acesta a rămas sclav fugar prin lege până în anul 1845 când susținătorii săi l-au ajutat să își cumpere libertatea de la fostul stăpân.  

Robert Smalls

Fuga incredibilă spre libertate a lui Robert Smalls a început în anul 1862 când lucra ca pilot la bordul vaporului confederat CSS Planter din Charleston, Carolina de Sud. Când echipajul alb al vaporului a efectuat o plecare neautorizată  de la țărm la primele ore ale zilei de 13 mai, Smalls și câțiva complici au trecut la acțiune. După ce au confiscat vasul, sclavii și-au luat familiile de la un punct de întâlnire și au ieșit din portul Charleston cu Smalls la cârmă degizat în haina și pălăria căpitanului. Smalls cunoștea, atât vaporul, cât și portul ca în palmă, așa că a putut să dea semnalele potrivite pentru a reuși să iasă în siguranță  până la Sumter Fort. O dată ieșit din raza de atac a armelor confederației, a mers cu viteză și în linie dreaptă spre blocada Uniunii.

Ajungând cu steagul alb în semn de pace, echipajul de fugari au oferit voioși vaporul lor primului vas al Marinei SUA pe care l-au întâlnit. „Bună dimineața, domnule!” a strigat Smalls la căpitanul uimit. „V-am adus câteva dintre armele Statelor Unite, domnule!” Smalls și colegii săi evadați au fost primiți ca eroi în nord, iar curajul și inventivitatea lor au stat ca dovezi că oamenii de culoare pot deveni buni soldați. Smalls a recrutat în jur de 5000 de negrii pentru  războiul Uniunii și a fost pilot, apoi căpitan al vaporului Planter după ce a fost renovată ca un vas al Marinei. După război, acesta s-a întors în Carolina de Sud, a cumpărat casa fostului stăpân și a deținut câteva mandate în Casa Reprezentanților SUA.

Harriet Jacobs

Pentru Harriet Jacobs, scăparea de sclavie a însemnat ascunderea pentru câțiva ani într-o inchisoare din decizie proprie. Născută sclavă în Carolina de Nord, Jacobs și-a petrecut anii adolescenței trăind de frica stăpânului său nemilos care a refuzat să o lase să se căsătorească și i-a făcut avansuri sexuale brutale în mod repetat și din ce în ce mai des. Când hărțuirea a continuat și după ce Jacobs a avut doi copii cu un alt bărbat, aceasta s-a hotărât să găsească o cale pentru a scăpa din robie. În anul 1835, Jacobs a fugit de pe plantația sa și s-a ascuns în casele unor prieteni.  Știind că șansele sale de a ajunge în nord erau foarte slabe, în cele din urmă, aceasta s-a ascuns în spațiul gol din podul casei bunicii sale. 

Camera plină de șobolani era mică – măsura doar 2, 74 metri lungime și 2, 13 metri lățime, cu un acoperiș înclinat care nu era mai înalt de 91 de centimetri-, iar Jacobs a scris, mai târziu, că nu permitea pătrunderea luminii sau a aerului. Cu toate acestea, ea va petrece o perioadă uimitoare de șapte ani locuind în spațiul îngust, privindu-și copiii cum se joacă în curte printr-o mică gaură și ieșind noaptea  pentru a face mișcare. Jacobs a reușit să ajungă în nord în anul  1842, după ce a fost ajutată de un prieten să ajungă în siguranță pe o barcă care mergea spre Philadelphia. De acolo a mers cu trenul spre New York unde s-a întâlnit cu familia. A petrecut câțiva ani muncind în New York și Boston, dar a rămas îngrijorată că va fi capturată de fostul său stăpân până când prietenii au ajutat la aranjarea cumpărării și desrobirii sale. Mai târziu, Jacobs a devenit un aboliționist influent și a publicat o poveste impresionantă despre calvarul său numită „Incidente din viața unei sclave”.

William și Ellen Craft

Prin prisma creativității și îndrăznelii pure, puțini sclavi fugari pot egala evadarea din anul 1846 pusă la cale de cuplul William și Ellen Craft. Cei doi s-au căsătorit în Macon, Georgia, în anul 1846, dar erau sclavi la stăpâni diferiți. Fiind terifiați de faptul erau separați, aceștia au conceput un plan ingenios pentru a fugi din Deep South spre Philadelphia. Ellen, care avea pielea mai deschisă la culoare și-a tăiat părul scurt, s-a îmbrăcat în haine bărbătești și s-a bandajat capul pentru a presupune că este un bărbat alb rănit. William, în schimb, și-a asumat rolul de servitorul de culoare al acestuia. La 21 decembrie 1848, cei doi Craft s-au deghizat și s-au îmbarcat în tren pentru a-și începe lunga călătorie spre nord. Planul părea sortit eșecului după ce Ellen s-a așezat lângă un prieten apropiat al stăpânului său, dar costumul elaborat l-a împiedicat pe acela să o recunoască.

Cuplul a pretrecut câteva zile călătorind cu trenul și cu vaporul prin sud, poposind în hoteluri bune, interacționând cu albii din clasele superioare pentru a-și păstra acoperirea. Pentru că nu știa să scrie sau să citească, Ellen și-a pus brațul într-un bandaj pentru a evita să semneze bilete sau acte,   dar șiretlicul său aproape a fost descoperit după ce un controlor de pe vapor a refuzat să vândă bilete perechii fără semnătură.  Din fericire pentru ei, căpitanul navei precedente s-a întâmplat să treacă pe acolo și a fost de acord să semneze pentru ea.  Familia Craft a ajuns în Philadelphia  în ziua de Crăciun și  a fost adăpostită de aboliționiști înainte de a-și continua călătoria spre Boston.  Temându-se de vânătorii de sclavi, cuplul a navigat spre Anglia unde a scris o povestire populară despre fuga lor și au întemeiat o familie.