Așa sărbătorea Adolf Hitler Crăciunul
Ajunul Crăciunului este o perioadă liniștită de pace și reflectare. Acestea însă, nu păreau a fi deprinderile Führer¬ului NSDAP, așa cum reiese și din sărbătorile sale de Crăciun din perioada 1920-1944.
Părerea sa despre mesajul evangheliei și-a exprimat-o clar: „Creștinismul este cel mai grozav lucru pe care un creier uman l-a putut inventa în delirul său, o batjocură la adresa divinității” – a spus Hitler, conform notițelor adjutantului SS Heinrich Heim, la 13 decembrie 1941 în sediul său.
NSDAP-ul nu ar fi avut nicio șansă în încercarea de a înlătura sărbătoarea Crăciunului, atât de importantă poporului german majoritar creștin, așa că Hitler s-a mulțumuit să transforme „Weihnachten” în „Rauhnacht” (noaptea grea). Crăciunul lui Hitler nu mai avea legătură cu nașterea lui Iisus Hristos, care reprezentase o problemă pentru convingerile rasiale naziste, iar Ajunul Crăciunului însemna sărbătorirea solstițiului de iarnă. Tradiția era totuși atât de puternică, încât până și reprezentanții regimului participau la sărbătorile de Crăciun.
Iar Hitler însuși? „Itinerariul” lui Adolf Hitler- rezultatul muncii de zeci de ani a cercetătorului Harald Sandner – arată activitățile și întânirile zinice ale Führer¬ului, dar și tradițiile sale clare din perioada Crăciunului, ce-i drept, nu tocmai creștine.
Primele activității de Crăciun documentate ale „politicianului” Adolf Hitler datează din 24 decembrie 1920 – a fost în vizită la familia lui Oskar Körner, la acel moment al doilea președinte al NSDAP. Pe atunci, Hitler era deja un omul puternic al partidului, chiar dacă, oficial, era doar șef propagandist. Körner era căsătorit și avea doi fii. Probabil că familia protestantă sărbătorea un Crăciun clasic, în locuința din cartierul Haidhausen din München, căci Oskar Körner, fiind patronul unui magazin de jucării, își permitea destule.
Aparent, lui Hitler i-a plăcut acea seară atât de mult, încât s-a reîntors și în 1921 și 1922. În următorul an, acest lucru nu a mai fost însă pisibil. Körner fusese împușcat la 9 noiembrie 1923, în cadrul Puciului de la berărie, iar Hitler se afla sub arest preventiv în Landsberg am Lech. După eliberarea anticipată, Hitler a ales în 1924 să își petreacă Ajunul într-o vilă a unui alt adept înstărit, Ernst „Putzi“ Hanfstaengl, din cartierul nobil Bogenhausen.
În 1925, Hitler dă dovadă pentru prima oară de reticență în ceea ce privește tradiția de Crăciun și se plimbă în Ajun cu mașina prin Oberbayern, „pentru a scăpa de spiritul de Crăciun”, așa cum scrie Sandner. Totuși, aceasta nu pare să fie o soluție iar la 24 decembrie 1926, șeful de partid, convins între timp de misiunea sa de „salvator” al Germaniei, hotărăște să le facă o vizită cunoscutei sale Maria Reiter și familiei ei, în Berchtesgaden. Hitler înnoptează la hotel, întrucât nu deținea încă o locuință pe Obersalzberg.
Această situație s-a schimbat în urmatorul an: în 1927, Hitler a închiriat casa Wachenfels, petrecându-și sărbătorile împreună cu sora sa vitregă Angela Raubal, care se ocupa de gospodărie. Următorii trei ani, sărbătorile de Crăciun au decurs asemănător.
În 1931, tradiția nu a mai putut continua. Nepoata sa, Neli Raubal, despre care se spune că îl idolatrizase (sentimentele lui pentru ea sunt neclare), se împușcase pe 18 septembrie cu pistolul unchiului ei. Hitler voise să petreacă Ajunul Crăciunului alături de susținătoarea sa, Winifred Wagner, dar s-a răzgândit în cele din urmă, fiind singurul client al Hotelului „Bube” din Bad Berneck.
Anul ce a urmat, Hitler și-a petrecut Ajunul singur. În prima zi de Crăciun însă, acesta și-a permis un lucru special: împreună cu Eva Braun, acesta a vizitat magazinul fotografului său personal Heinrich Hoffmann.
După numirea sa în funcția de cancelar, Hitler a format o nouă tradiție: în următorii șase ani a ținut, în dupămasa zilei de 24 decembrie, un discurs adresat primilor membrii ai partidului nazist („Alte Kämpfer”), în cadrul petrecerii de Crăciun a NSDAP din München – din 1933 până în 1935 la hotelul „Wagner“, iar din 1936 până în 1938, la „Löwenbräukeller“. Serile și le petrecea fie singur, în locuința sa, fie cu servitorul său, Karl Wilhelm Krause, călătorind incognito cu taxiul prin München.
Această tradiție a luat sfârșit odată cu începerea războiului. În Ajunul din 1939, Hitler a făcut o vizită neașteptată mai multor cazemate din Saarland, împărțind lumânări, brăduleți de Crăciun, precum și biscuiți, ciocolată, turtă dulce și băuturi.
Pe 24 decembrie 1940, Hitler se afla în Franța cucerită, mai exact în apropiere de Boulogne, lângă canalul mânecii. Acolo a vizitat două escadrile ale aviației militare, iar seara s-a retras în trenul său special, care era ferit de bombardamente, într-un tunel de lângă Le Coudray-sur-Thelle.
Următorii trei ani, dictatorul s-a aflat de sărbători în Bârlogul Lupului, principalul său cartier general operativ de pe Frontul de Est. Nu se cunosc detalii despre vreo festivitate deosebită.
Ultimul Ajun din viața lui Adolf Hitler, petrecut în cartierul general Adlerhorst din Wiesental, a decurs conform programului: Hitler s-a lăsat trezit în jurul orei 11.45 și a servit prânzul la 14, prima masă a zilei. În jurul orei 18, au sosit câțiva generali ai Înaltului comandament de apărare și au servit ceaiul. La ora 23 a fost sevită cina, iar la 1.50 a avut loc o conerință. În jurul orei 4, Hitler și-a luat rămas bun de la anturajul său.
