Vizita Lui Gerald Ford în România

La începutul lunii august 1975 președintele american, Gerald Ford, vizitează România. Președintele american a sosit la București de la Helsinki, unde, alături de alți 34 de șefi de state semnase documentul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa.

Contextul vizitei în România a preşedintelui american Gerald Ford

La sfârșitul anilor 1960 și în anii 1970, regimurile comuniste au dat semne că se deschid către lumea occidentală după ce în anii 1950-1960 relaţiile erau reci. Aceasta nu a însemnat că Razboiul Rece dintre cele doua blocuri a încetat. România a avut relaţii speciale cu SUA în anii ‘60-’70 materializate prin vizitele presedinţilor Richard Nixon (2 august 1969) şi Gerald Ford (2 august 1975). Motivele pentru care aceste relaţii între ţări din blocuri diferite au fost posibile au tinut de interesele strategice de moment ale celor doua parti:SUA voiau sã facã o breşă în blocul socialist condus de URSS, iar România avea interese economice. Aceste vizite nu s-au încheiat însa cu rezultate importante privind apropierea României de democraţia occidentală, ele soldându-se numai cu colaborări economice limitate. Percepţia Occidentului cu privire la așa-numitul liberalism al lui Ceaușescu avea sa fie o mare dezamăgire la sfîrșitul anilor 1970 şi în anii 1980 .

Populaţia a primit foarte bine aceste schimburi de vizite, ba chiar mai mult, la început au adus şi un moment de dezlănţuire a unor speranţe în rândul românilor. Se spera ca vizitele americanilor în România să aducă o ameliorare a situaţiei din ţară, unii gândindu-se chiar la o eliberare a României de sub ocupaţia comunistă în 1969. Lucrurile, desigur, nu au stat aşa, iar vizita lui Gerald Ford în România nu a mai trezit un la fel de mare interes în randul populaţiei ca cea a lui Richard Nixon.

Intre 30 iulie şi 1 august 1975 Nicolae Ceauşescu a participat la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa de la Helsinki şi a semnat, alături de alte 34 de ţări participante, Actul Final de la Helsinki. Dincolo de stările conflictuale latente existente, s-au gasit şi căi de ameliorare a neîntelegerilor. Pentru statele aflate sub controlul Moscovei, deci şi pentru România, conferinţa a fost o reuniune cu rol propagandistic, axată pe ideea întelegerii internaţionale. Pentru Occident, conferinţa a reprezentat, pe lângă atingerea unor obiective imediate, şi premisa liberalizării progresive a regimurilor comuniste din estul Europei . Pentru Nicolae Ceauşescu întalnirea a reprezentat „un compromis a celor 35 de ţări. Este primul document care se realizează prin consens, avand ca obiective lichidarea blocurilor militare şi o colaborare largă între toate statele” căzi, „nu poate fi o destindere cu menţinerea blocurilor militare”, declarând acestea personal într-o întalnire cu liderii Partidului Comunist Finlandez .

Dupa sem¬narea Actului final al Conferintei de la Helsinki, Nicolae Ceaușescu a urmărit obtinerea unei pozitii mai vizibile pe arena internaţională şi înlăturarea oricărei posibilități a Kremlinului de a interveni în politica PCR. Niciodată, după 1965, nu s-a pus problema părăsirii Tratatului de la Varşovia sau CAER. A fost vorba strict de manifestari de independență, dar în limitele impuse de regimul comunist .După Conferinţa de la Helsinki următorul punct important din agenda relaţiilor internaţionale o reprezintă vizita preşedintelui american Gerald Ford în România. In perioada 2-3 august 1975 preşedintele SUA a dat curs invitaţiei lui Nicolae Ceauşescu venind în România, iar vizita a fost pusă de către cei doi preşedinţi sub egida evenimentelor ce s-au petrecut la Helsinki, un prim pas spre îndeplinirea angajamentelor luate la conferinţă.

Pe 22 iulie 1975 ziarul „Scânteia” publica un comunicat de presă important pentru relaţiile româno-americane:„La iniţiativa preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu, preşedintele SUA, Gerald Ford, şi doamna Elisabeth Ford vor face o vizită oficială în România între 2 şi 3 august 1975” . Această vizită avea loc la 6 ani de la vizita primului preşedinte american în România-Richard Nixon, dar datele erau cu totul altele acum. Populaţia nu mai era la fel de entuziasmată, căci în timpul scurs între vizite au realizat că Statele Unite nu erau dispuse să se angajeze mai mult decât ar fi cerut interesele lor politice într-o ameliorare a situaţiei din ţară. Aşadar, mult mai puţini oameni au ieşit în stradă pentru a-i întâmpina pe invitaţi, aspect care oricum a fost controlat de oamenii statului.

Prima întalnire dintre Gerald R. Ford şi Nicolae Ceauşescu a avut loc în decembrie 1973, la Washington, pe când Ford era vicepreşedinte desemnat al SUA, urmată fiind de o întalnire, tot la Washington în 1975, ce a avut „rezultate rodnice între preşedintele României şi preşedintele SUA” .

Ziarul „Scânteia” i-a dedicat lui Gerald F. Ford, la sosirea acestuia în ţară, un articol în care i se face o prezentare privind educaţia, formarea profesională, ascensiunea politică şi i se urează bun venit, precizându-se faptul că „poporul român întampină cu sentimente de stimă şi respect sosirea preşedintelui Gerald Ford şi a doamnei Elisabeth Ford în România.” Mai mult, „este convingerea opiniei publice în ţara noastră că vizita distinşilor oaspeţi, continuarea dialogului la nivel înalt vor contribui la ridicarea pe o treaptă superioară a relaţiilor de prietenie şi cooperare dintre poporul român şi poporul american, la întărirea colaborării bilaterale pe multiple planuri, a conlucrării celor două state, indiferent de deosebirile de orânduire socială, în interesul unor rezolvări constructive ale problemelor majore ale actualităţii” .

In ceea ce priveşte relaţiile româno-americane trebuie precizat că au progresat şi au deschis noi căi în domeniile politic, economic, al ştiinţei, tehnicii şi culturii, colaborării celor două ţări în rezolvarea problemelor vieţii internaţionale, în interesul popoarelor şi al cauzei păcii . Relaţiile româno-americane au dispus de un cadru politico-juridic, şi anume:„Declaraţia preşedinţilor României şi SUA, cu privire la principiile de colaborare” și „Declaraţia cu privire la cooperarea economică, industrială şi tehnico-ştiinţifică” . Aceste documente „au statuat ca fundament trainic al relaţiilor bilaterale principiile internaţionale noi, de egalitate deplină în drepturi, respect al independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestec în treburile interne, stimă reciprocă, tocmai datorită faptului că aceste principii consemnate în documente şi-au găsit traducere în viaţă, relaţiile de colaborare româno-americane au înregistrat progrese constante” .

Vizita preşedintelui SUA în România a avut loc, dupa cum am mai spus, imediat după încheierea Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa, la numai 24 de ore după semnarea Actului final al Conferinţei. In acest context, convorbirile de la Bucureşti au apărut ca „o primă şi nemijlocită contribuţie practică la transpunerea în viată a acestor deziderate”

Desfaşurarea vizitei

Sâmbătă, 2 august 1975, in jurul orei 16:15, avionul prezidenţial american soseşte pe Aeroportul Internaţional Bucuteşti-Otopeni, fiind primit cu mare fast şi entuziasm de către oficialităţile române şi de către poporul român. Delegaţia oficială care l-a însoţit pe preşedintele Gerald Ford a fost alcătuită din:Henry Kissinger (secretar de stat şi asistent al preşedintelui pentru probleme de securitate naţională), Harry G. Barnes Jr. (ambasador extraordinar si plenipotenţiar al SUA în Republica Socialistă România), Robert T. Hartman (consilier) și alții. De la frontiera României şi până la Bucureşti, avioane ale Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România au asigurat escorta de onoare a preşedintelui Gerald R. Ford, ca o masură de securitate, fapt ce s-a petrecut şi la plecarea oaspeţilor din ţară.

Ceremonia sosirii pe Aeroportul Otopeni a fost transmisă în direct la radio şi televiziune, iar toată lumea a putut urmări salutul preşedintelui american în limba română, adresat armatei:„Bună ziua, soldaţi!” şi răspunsul acestora:”Să trăiţi, domnule preşedinte!”, moment de mare importanţă. Pe aeroport, pe lângă reprezentanţi de seamă ai Armatei, oficialităţi române şi orchestră, s-au aflat şi aproximativ 8000 de cetăţeni îmbrăcaţi în costum naţional, care fluturau steguleţe americane şi române şi pancarde cu mesaje de prietenie:” Să se dezvolte continuu relaţiile de prietenie şi colaborare dintre România şi SUA, în interesul popoarelor noastre, al clauzei păcii şi înţelegerii internaţionale!” . După ce s-au intonat cele două imnuri de stat şi s-au rostit alocuţiuni, oaspeţii au fost conduşi la Palatul Primăverii, reşedinţa oficială. Nicolae Ceauşescu a ţinut să precizeze în cuvântarea sa faptul că „vizita are loc a doua zi după încheierea cu succes a Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Astfel, vizita se înscrie în mod minunat în spiritul documentelor pe care le-am semnat împreună ieri, la Helsinki, şi prin care am afirmat dorinţa comună, în numele popoarelor noastre, de a dezvolta colaborarea pe principiul deplinei egalităţi, al respectului independenţei şi suveranităţii, al neamestecului în treburile interne, al renunţării la forţă şi la ameninţarea cu forţa în soluţionarea problemelor dintre state. Aşa cum am menţionat în declaraţia de la Helsinki, pentru traducerea în viaţă a celor convenite în documentele semnate se impun eforturi susţinute pentru a asigura popoarelor noastre, tuturor naţiunilor o lume mai dreaptă şi mai bună, pentru a face ca ai noştri copii, omenirea în general să nu mai cunoască grozăviile razboiului, să trăiască în pace şi prietenie.”

La ora 17:30 a avut loc ceremonia depunerii unei coroane de flori la Monumentul Eroilor Patriei, moment urmat de convorbirile oficiale de la Palatul Consiliului de Stat de la ora 18:00. Pe întreg traseul parcurs, oaspeţii au fost salutaţi de aproximativ 80000 de locuitori ai capitalei, iar în Piaţa Scânteii preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Gerald Ford au fost întampinaţi de oficialităţile Consiliului Popular Municipal. Primarul capitalei, Gheorghe Cioră i-a înmânat preşedintelui american cheia oraşului Bucureşti „ca simbol al ospitalităţii cetăţenilor capitalei Republicii Socialiste România, al stimei şi considerenţei faţă de poporul american, faţă de înalţii săi reprezentanţi, care astăzi ne cinstesc cu vizita lor în capitală.” Gerald Ford a multumit călduros, apreciind prietenia poporului român. Oaspeţii au fost ulterios conduşi în Piaţa Victoriei unde a avut loc un mic moment cultural, specific românesc şi au participat cu toţii la o horă.

Un alt moment important al vizitei îl reprezintă ceaiul oferit de către Elena Ceauşescu în onoarea Elisabetei Ford. Intalnirea celor două a avut loc sâmbătă, 2 august 1975, la orele 17:30, pe când preşedinţii depuneau coroane de flori la Monumentul Eroilor Patriei. Evenimentul a fost de scurtă durată, fără momente importante de relatat, reprezentând mai mult un gest de curtoazie.

Convorbirile oficiale între preşedinţi au început tot sâmbată, 2 august la Palatul Republicii. Preşedinţii au reluat schimbul constructiv de vederi desfaşurat la începutul verii la Washington, cand Nicolae Ceauşescu a fost în SUA. Ziarul Scânteia nota în 3 august 1975 despre începerea convorbirilor oficiale următoarele:” Cei doi şefi de stat au relevat cu satisfacţie evoluţia favorabilă, cursul ascendent al relaţiilor bilaterale, în conformitate cu principiile înscrise în Declaraţia Comună, semnată cu doi ani în urmă de preşedinţii României şi SUA, precum şi cu orientările stabilite în Declaraţia româno-americană privind cooperarea economică, industrială şi tehnico-ştiinţifică. In spiritul acestor documente importante au fost examinate noi posibilităţi, modalităţi şi domenii de conlucrare între cele două ţări, în scopul impulsionării colaborării economice, tehnico-ştiinţifice şi culturale, a cooperării în sfera producţiei materiale, a schimburilor comerciale. In context s-a apreciat că aşezarea relaţiilor economice pe baze nediscriminatorii, ca urmare a ratificării de către Congresul SUA a Acordului Comercial cu România incluzănd clauza naţiunii celei mai favorizate-este de natură să degreveze şi să stimuleze extinderea acelor relaţii, în folosul reciproc şi cu repercursiuni pozitive asupra ansamblului raporturilor româno-americane corespunzător intereselor ambelor popoare, ale păcii şi cooperării internaţionale” . Pe parcursul convorbirilor au fost abordate aspecte ale actualităţii internaţionale, subliniindu-se că problemele complexe ale contemporaneităţii işi pot găsi soluţionarea justă şi durabilă prin participarea egală în drepturi şi acţiunea unită a tutuor statelor, indiferent de orânduirea lor socială şi de mărimea lor. Intrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă de caldă prietenie şi s-a pus accent pe importanţa documentelor semnate la Helsinki şi mai ales pe respectarea lor.

Dineul oficial oferit de preşedintele Nicolae Ceauşescu şi de către Elena Ceauşescu, în onoarea preşedintelui SUA, Gerald R. Ford şi a doamnei Elisabeth Ford a avut loc la ora 20:30 la Palatul Consiliului de Stat şi au participat 110 români şi 30 străini. La dineu s-au rostit toasturi, ale ambilor preşedinţi, urmate de imnurile de stat. Preşedintele Nicolae Ceauşescu a vorbit în timpul toastului său despre clauza naţiunii celei mai favorizate precizând că produsele româneşti vor beneficia pe piaţa SUA de tratament egal şi de aceleaşi drepturi egale cu produsele altor state şi despre faptul că în ultimii ani schimburile au crescut de aproape patru ori şi se urmăreşte sporirea lor. De asemenea, preşedintele României afirmă că aşteaptă oaspeţii americani într-o vizită mai lungă în curănd.

La dineu s-au servit produse româneşti, precum:icre negre „Perle de Dunăre”, şalău de Tulcea gratinat, Galbenă de Odobeşti, Cabernet Sauvignon de Sâmbureşti, Sampanie Jidvei, Coniac Târnave 1932 şi s-au ascultat piese precum:„Rapsodia I” de George Enescu, „Balada” de Ciprian Porumbescu, „Oklahoma” de Richard Rodgers, „My fair lady” de Loewe şi altele. La cină au participat mai mulţi oameni de stat români şi toate oficialităţile americane, iar evenimentul s-a desfaşurat într-o atmosferă plăcută, cu program artistic, desigur.

A doua zi oaspeţii au mers la Sinaia, iar prin toate gările au fost plasaţi mii de oameni pentru a ovaţiona. In gara Sinaia vizitatorii au fost întampinaţi de primar, o gardă militară şi li s-a oferit tradiţionala paine cu sare, apoi o scurtă vizită la manastirea Sinaia a fost facută, inainte de continuarea convorbirilor oficiale la Castelul Peleş. Preşedintii au semnat documentele oficiale, au rostit alocuţiuni, iar la ora 13:00 au participat la dejun. La ora 14:30 un program folcloric de douazeci şi cinci de minute a fost susţinut pentru musafiri, iar apoi oaspeţii au urmat drumul spre Bucureşti.

Ford şi Ceauşescu au discutat despre stadiul relaţiilor dintre cele doua ţări, precum şi despre mai multe probleme internaţionale de interes comun. "Cei doi presedinti au notat cu satisfactie faptul ca relatiile bilaterale din domeniile politic, economic, stiintific, cultural și alte arii de interes s-au dezvoltat şi diversificat in ultimii ani în spiritul principiilor înscrise în Declaraţia Comună semnata la Washington la 5 decembrie 1973", potrivit textului. Cei doi presedinţi au salutat "cu profunda satisfactie" incheierea acordului comercial dintre Republica Socialista Romania si Statele Unite, care a intrat in vigoare la 3 august 1975. Ei au decis să înceapa negocierile pentru un acord pe termen lung de colaborare economica, industrială si tehnică, precum şi în domeniul agriculturii. S-au discutat şi posibilităţile unui acord bilateral maritim. Ceauşescu şi Ford explorează posibilitaţile unei cooperări in domeniul energiei, inclusiv a celei nucleare. Cei doi au luat notă că, în spiritul declaraţiei din 1973, "mai multe probleme umanitare au fost rezolvate" şi au decis să acţioneze în acest domeniu.

Documentele semnate de către cei doi preşedinţi au fost:Comunicatul comun cu privire la vizita oficială a preşedintelui SUA, Gerald Ford şi a doamnei Elisabeth Ford în Republica Socialistă România, Instrumentele de ratificare a Acordului privind relaţiile comerciale dintre Republica Socialistă România şi SUA, Proces verbal de efectuare a schimbului instrumentelor de ratificare.

Cadouri pentru oaspeți

Preşedintele Nicolae Ceauşescu a şi oferit cadouri oapseţilor, preşedintele Gerald Ford primind un covor de lână, o discotecă din piele cu 10 discuri, o faţă de masă pânză topită plină cu 12 şerveţele, o ie cu broderie, o maramă din borangic, un seviciu din porţelan Brâncovenesc pentru cafea de 12 persoane. Si Henry Kissinger a primit obiecte tradiţionale româneşti:un covor de lână şi o vază Amforă din porţelan.La ora 17:15 oaspeţii erau pe Aeroportul Otopeni pentru ceremonia plecării oficiale, iar la 17:30 avionul prezidenţial a decolat. Vizita a fost de scurtă durată, dar autorităţile române au tratat-o cu cea mai mare seriozitate şi dedicaţie. Propaganda a fost şi de această dată intensă, dar populaţia deja nu mai răspundea şi credea pe cum o făcuse anterior. România sau situaţia internă nu a suferit schimbări majore, relaxarea regimului a lipsit, mai ales în anii următori.

Pentru Ceauşescu acest episod a reprezentat un succes, iar în urma semnării Actului Final de la Helsinki comunismul se punea „la adăpost”. La Helsinki statele semnatare au recunoscut frontierele din 1945, URSS ieşind victorioasă. Urmările sunt ajutoarele financiare, economice din partea Occidentului pentru comunişti. Discuţiile purtate de Ford şi Ceauşescu sunt de asemenea in favoarea colaborării între Occident şi comunişti, o urmare a situaţiei internaţionale dificile pentru vestici la momentul respectiv. Ceea ce putem spune este că la momentul Helsinki România se afla în tabăra caştigătoare, de partea URSS, însă caştigul nu era unul definitiv, ci doar de moment, situaţia internaţională urmând sa evolueze pe căi nebănuite. Regimul ceauşist nu a ales deloc modelul american, iar falsa liberalizare a regimului a luat şfarşit în anii următori, efectele fiind din cele mai neaşteptate:o radicalizare a situaţiei.

Bibliografie

1. Fond CC al PCR-Secţia Relaţii Externe, Pachetul 123/19752. Fond:CC al PCR-Secţia Relaţii Externe, Pachetul 133/19753. Fondul CC al PCR-Secţia Relaţii Externe-Vizite Interne, Dosarul 11/19754. “Un cordial bun venit înaltului reprezentant al poporului american!” în ziarul Scânteia, nr. 10248 din 2 august 19755. “Inceperea convorbirilor oficiale” articol publicat în Ziarul Scânteia nr. 10249 din 3 august 19756. “Semnarea documentelor oficiale” articol publicat în ziarul Scânteia, nr. 10250 din 5 august 19757. http://www.rri.ro/arh-art.shtml?lang=2&sec=40&art=18406 [12.05.2012]8. http://www.scritube.com/istorie/RELATIILE-INTERNATIONALE-ALE-R31479.php [12.05.2012]