Un moment din istoria portului Calais

Pe 7 ianuarie 1558, englezii au pierdut ultima posesie continentală: portul Calais, cucerit de regele Edward al III-lea în 1347, după Bătălia de la Crécy. Englezii aveau nevoie de un oraș pe continent de unde să-și poată extinde comerțul, iar portul Calais era soluția perfectă, fiind cel mai apropiat de coasta britanică.

Astfel, Calais a jucat un rol foarte important în creșterea exporturilor engleze către țările europene, motiv pentru care a fost considerat cea mai prețioasă posesiune a regatului. În timpul lui Henric al VIII-lea, fortificațiile orașului au fost reparate, dar castelul a fost lăsat în paragină, iar garnizoana redusă numeric.

Mulți istorici britanici au argumentat că, în pofida rolului jucat în comerț, Calais a fost mai mult o povară pentru englezi. Fortificațiile, absolut necesare deoarece orașul nu avea un sistem de apărare natural, cereau costuri de întreținere foarte mari, și exista permanent riscul ca francezii sau burgunzii să atace portul. Cu toate acestea, englezii au reușit să păstreze orașul mai bine de 200 de ani, fapt ce se poate datora, parțial, rivalității constante dintre regatul francez și Ducatul Burgundiei, ambele tabere preferând să vadă Calais în mâna englezilor decât a adeversarului.

În 1557, în timpul domniei Mariei Tudor, soțul ei, Filip al II-lea al Spaniei, a atras Anglia în războiul împotriva Franței. Regele francez, Henric al II-lea, a găsit momentul potrivit pentru a ataca, la sfârșitul anului. În decembrie, Filip a trimis vorbă la Londra că un atac asupra portului Calais este iminent, iar guvernul a hotărât să trimită întâriri, sub conducerea Contelui de Rutland. Din nefericire, la momentul respectiv Anglia era afectată de o epidemie de gripă, și a fost foarte greu să se găsească rapid suficient de mulți bărbați capabili de luptă.

Expediția condusă de Rutland a pornit la drum pe 2 ianuarie, dar când au ajuns de partea cealaltă a Canalului, au descoperit că Ducele de Guise cucerise deja intrarea în port și fortul. Astfel, englezii nu au avut cum să debarce, iar orașul, bombardat continuu de francezi, a cedat în cele din urmă pe 7 ianuarie. Guvernul englez a pus la punct planuri de contraatac, pentru recucerirea orașului, dar acestea au fost ulterior abandonate.