„Rusia nu a atacat niciodată pe nimeni” - Iată o lunga listă de exemple istorice care îl contrazic pe purtătorul de cuvânt rus

Istoricii citează mai mult de o duzină de exemple care datează din anii 1500 în care Rusia a atacat o altă țară fără a fi mai întâi atacată militar.

În timp ce armata Rusiei înconjura Ucraina și amenința că va invada, purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin a acordat un interviu în care a negat că Rusia a invadat vreo altă țară.

„Vă reamintim că Rusia nu a atacat niciodată pe nimeni de-a lungul istoriei sale”, a spus Dmitri Peskov într-un interviu la postul de televiziune Russia-1, potrivit serviciului de știri TASS. „Și Rusia, care a supraviețuit atâtor războaie, este ultima țară din Europa care vrea chiar să rostească cuvântul ‚ război’.”

Întrebați despre această afirmație, istoricii au fost de acord că afirmația lui Peskov este neadevărată. „Este vădit fals”, a spus David Silbey, istoric militar la Universitatea Cornell.

„Cum credeți că a dobândit Imperiul Rus cea mai mare parte a teritoriului său?” a spus Dan Nexon, profesor de guvernare și servicii externe la Universitatea Georgetown.

Faith Hillis, istoric la Universitatea din Chicago, a fost de acord că afirmația este „fără temei” și totuși „foarte familiară, deoarece a fost repetă frecvent în manualele din epoca sovietică. De-a lungul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, Rusia a atacat și a subjugat numeroase populații, aproape întotdeauna cu rațiunea că agresiunea a fost mandatată de nevoile rușilor de a se proteja pe ei înșiși sau pe alții.”

Ambasada Rusiei la Washington nu a răspuns la o întrebare pentru acest articol.

Iată o listă de exemple, care se întind pe mai bine de 450 de ani, în care Rusia sau Uniunea Sovietică au intrat în ofensivă militar, excluzând cazurile de autoapărare directă. Am omis de pe listă exemplele mai sumbre de atacuri ale Rusiei ca parte a alianțelor formale, cum ar fi evenimentele care au precipitat Primul Război Mondial.

Exemple dinainte de 1917

Războiul Livonian. În 1558, țarul Ivan al IV-lea al Rusiei (numit uneori Ivan cel Groaznic) a invadat Livonia, o zonă care includea o mare parte din Estonia modernă. Acest lucru a precipitat trei decenii de război care a implicat Rusia, Polonia, Lituania și Suedia.

Marele Război Nordic. În 1700, Rusia, sub țarul Petru I (cunoscut sub numele de Petru cel Mare) s-a alăturat aliaților săi pentru a contesta hegemonia regională a Suediei. La începutul războiului de 20 de ani, trupele ruse au asediat orașul estonian Narva.

Anexarea Crimeii. În anii 1770, regiunea Mării Negre din Crimeea a avut independență nominală, dar cu controlul rusesc asupra porturilor cheie. Împărăteasa Ecaterina a II-a (cunoscută ca Ecaterina cea Mare) a refuzat medierea oferită de alte puteri europene și în cele din urmă a preluat controlul asupra întregii peninsule. Rusia a anexat în mod oficial Crimeea în 1783.

Împărțirea Poloniei. În 1791, Polonia a promulgat o nouă constituție liberală. Elementele conservatoare cunoscute sub numele de Confederația din Targowica au cerut Rusiei să intervină și să reimpună constituția anterioară. Rusia a fost de acord și în cele din urmă a ajuns să absoarbă Bielorusia lituaniană și vestul Ucrainei.

Războiul Crimeii. Războiul, care a durat din 1853 până în 1856, a rezultat dintr-un conflict al marilor puteri din Orientul Apropiat, care a implicat Rusia, Marea Britanie, Franța și Imperiul Otoman. Rusia a cerut protecție pentru populațiile ortodoxe supuse stăpânirii otomane. În 1853, la începutul războiului, Rusia a ocupat Moldova și Țara Românească de-a lungul graniței sale cu Turcia.

Acestea sunt doar exemplele mari, pentru că, în ceea ce privește Țările Române, în perioada de până la constituirea statului român (1859), acestea au fost invadate în repetate rânduri de armatele țariste, ba chiar au fost anexate teritorii din Principatul Moldova - respectiv Basarabia (aprox. actuala Republica Moldova). Între 1700, mai exact 1711, și Primul Război Mondial, armatele ruse au trecut granița principatelor dunărene de 8 ori!

Afis de propaganda sovietica (eliberatorii Ucrainei din 1919-1921) 

Exemple din epoca sovietică

Trupele ruse (mai exact bolsevice) au fost implicate în mai multe campanii în primele zile ale Uniunii Sovietice în anii 1920, dar istoricii spun că cronologia și circumstanțele sunt prea confuze pentru a fi incluse pe această listă. Totuși trebuie menționat că în anii 1918-1921, Kievul a fost ocupat de forțele bolșevice de mai multe ori, iar aspirațiile de independeță ale statului ucrainean anihilate. E drept, cu concursul Poloniei în anuminte momente.

Armata Roșie în Kiev 5 februarie 1919

Exemplele ulterioare sunt însă mai clare, au spus ei.

Invazia Poloniei. În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, URSS și Germania au semnat Pactul Molotov-Ribbentrop, un pact de neagresiune între Hitler și Stalin care a permis celor două puteri să împartă și să ocupe Polonia. Cei doi dictatori au efectuat dubla lor invazie în Polonia în septembrie 1939.

Războiul ruso-finlandez. În noiembrie 1939, la scurt timp după invazia Poloniei, Uniunea Sovietică a căutat să-și extindă sfera de influență în părți ale Finlandei. Guvernul finlandez a respins o propunere sovietică de a controla mai multe insule și de a asigura închirierea unei instalații navale în schimbul unei părți din teritoriul sovietic. Sovieticii au început atacul, iar după mai bine de trei luni de luptă, cele două părți au semnat un tratat favorabil URSS în martie 1940.

Preluarea sovietică a Țărilor Baltice, ocuparea Basarabiei, nordului Bucovinei și Ținutului Herța. În 1940, Uniunea Sovietică a prezentat ultimatumuri Lituaniei, Letoniei și Estoniei, cerându-le să admită un număr nelimitat de trupe sovietice și să instaleze guverne pro-sovietice. Toate cele trei țări au refuzat, iar Uniunea Sovietică a trecut să preia controlul asupra țărilor. Guvernele marionete au fost de acord să fie absorbite în Uniunea Sovietică. Pe 26 iunie 1940 guvernul sovietic a prezentat o notă ultimativă guvernului României prin care cerea cedarea în termen de 48 de ora a Basarabiei și nordului Bucovinei. Guvernul de la București a acceptat și URSS a ocupat cele două teritorii plus Ținutul Herței.

Război împotriva Japoniei. În ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică și-a denunțat la pactul de neutralitate cu Japonia și a invadat Manciuria deținută de japonezi din est.

Războiul din Afganistan. În decembrie 1979 trupele sovietice au intervenit în Afganistan în sprijinul unei facțiuni a Partidului Comunist local aflat la putere și l-au instalat în fruntea statului pe Babrak Karmal. Trupele sovietice s-au retras din Afganistan în 1988 după grele pierderi în lupte cu mujahedinii afgani sprijiniți de Statele Unite.

Exemple post-sovietice

Unele dintre campaniile militare ale Rusiei din epoca post-sovietică nu fac această listă din motive tehnice. (Activitatea militară a Rusiei în Cecenia, de exemplu, a fost, probabil, o chestiune internă.)

Cu toate acestea, în 2014, Rusia a preluat controlul Crimeii de la Ucraina, iar ulterior a anexat oficial regiunea. Anexarea nu a fost niciodată acceptată de majoritatea statelor lumii.

Experții au spus că încadrarea lui Peskov se bazează în mare măsură pe ideea că un atac militar nu este un atac atâta timp cât există o justificare, oricât de slabă sau veche.

„Rusia imperială și Uniunea Sovietică au ambele istorii expansioniste, dar în scrierea istoriei ruse, aceste expansiuni sunt ‘eliberări’, nu anexări sau atacuri ostile”, a spus Susanne Wengle, politolog la Universitatea Notre Dame.

În mod obișnuit, Rusia, precum și alte state, pretind că au ‘intervenit’ în numele ‚băieților buni’, sau au fost invitați de un guvern sau au reacționat la un atac al unui alt stat, a spus Herrera. „Așa și-ar explica Rusia războaiele sale anterioare.”

În timp ce incertitudinile istoriei permit uneori justificări pentru atacurile asupra altor țări să fie oarecum plauzibile, punctul mai important pentru situația actuală, a spus Herrera, este că „declarația lui Peskov face parte din propaganda rusă pentru a face să pară că Rusia nu este. agresorul de azi.”

„Ceea ce este diferit la 2022”, a spus Herrera, „este că Rusia se angajează într-o acțiune uimitor de beligerantă și periculoasă la granița cu Ucraina, iar o invazie ar fi o alegere clară a Rusiei de a ‚ataca’ neprovocat, fără întrebarea despre cine este atacatorul, în comparație cu alte exemple istorice mai complicate.”

Sursa: Poynter