O operă necunoscută: Portretul lui Nectarie Vlahuţă, pictat de Nicolae Grigorescu
În patrimoniul Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad se află un tablou mai puţin cunoscut, dar foarte valoros, realizat de marele pictor Nicolae Grigorescu. Tabloul îl înfăţişează pe tatăl lui Alexandru Vlahuţă, preotulNectarie Vlahuţă, fiind donat muzeului în anii Primului Război Mondial.
La începutul anului 1917, Academia Bârlădeană a organizat mai multe acţiuni la care a fost invitat şi cunoscutul poet Alexandru Vlahuţă, preşedinte de onoare al societăţii. Acesta a avut, astfel, posibilitatea de a cunoaşte eforturile intelectualilor bârlădeni pentru dezvoltarea patrimoniului muzeului din oraş, înfiinţat cu doar trei ani în urmă.
Alexandru Vlahuţă a apreciat eforturile localnicilor, hotărându-se să doneze o lucrare valoroasă pictată de Nicolae Grigorescu.Tabloul în cauză era un portret al tatălui său, preotul Nectarie Vlahuţă, un portret cu mare valoare sentimentală pentru scriitor;„o icoană sfântă a sufletului meu”, după cum nota Alexandru Vlahuţă în actul de donaţie, datat 10 ianuarie 1917.Gestul de a dărui lucrarea muzeului are o dublă semnificaţie. Prima, de preţuire a instituţiei culturale, căci portretul îl reprezenta pe tatăl său la venerabila vârsta de 100 de ani. Cea de a doua este dată de valoarea operei, aceasta fiind pictată de un „bun şi apreciat prieten”, Nicolae Grigorescu.
Scrisoarea de donaţie a fost şi ea înrămată
Portretul este pictat pe o mică planşetă din lemn, e privit din faţă şi puternic luminat din stânga;e destul de păstos, mai ales în tratarea feţei, părului şi bărbiei, în contrast cu veşmântul negru, redat în faţete uşor ieşite din ductul pensulei;fundalul este monocromatic. Opera se înscrie în rândul tablourilor pictate de Grigorescu în care atitudinea artistului faţă de model a fost condiţionată de un „portret”adevărat, unde inspiraţia, tehnica, ochiul şi sentimentul au fost perfect armonizate.
Cunoscutul critic de artă George Oprescu aprecia acest portret în lucrarea Nicolae Grigorescu, maturitatea şi ultimii ani, editată în anul 1970, drept „...o operă remarcabilă, de la sfârşitul carierei artistului (...) tratată în aceeaşi manieră energică, cu aceleaşi lungi trăsături de pensulă, păstoase, ca şi portretele de evrei pe care-i pictase cam cu douăzeci de ani mai înainte”.Mai departe, autorul compară acest portret cu primul autoportret al artistului, cel aflat la Muzeul Zambaccian, lucrări care excelează prin maniera de execuţie şi unde artistul „devine aproape brutal în realismul lui, tocmai aşa cum a fost adesea în capetele de evrei”.
Pentru acest tablou există şi două schiţe preliminare:una se află la expoziţia deschisă în incinta Mănăstirii Agapia, cealaltă, la Casa Memorială Alexandru Vlahuţă din aceeaşi localitate. În ambele schiţe, realizate tot în ulei, artistul a pictat o compoziţie generală a portretului, din care lipsesc plenitudinea, omogenitatea şi coeziunea părţilor;schiţele lasă impresia că fiecare porţiune pictată nu face altceva decât să demonstreze fixarea unei prime idei, peste care Grigorescu va reveni atunci când fiecare porţiune pictată va fi în armonie cu cealaltă.
Portretul dăruit pinacotecii bârlădene a intrat în colecţia permanentă împreună cu o scrisoare de donaţie, care a fost înrămată ca un tablou, în expoziţia din sala mare a muzeului. Despre acestea a vorbit adesea cu emoţie un fiu al Bârladului, prof. dr. C. D. Zeletin, cunoscut drept unul dintre marii scriitori contemporani;în perioada când era elev „codrenist”, Zeletin venea la Casa Naţională, iar directorul de atunci al muzeului (sculptorul Dumitru Tarază) îi aşeza o masă şi un scaun în aşa fel poziţionate, încât avea în faţa ochilor portretul şi scrisoarea de donaţie a lui Alexandru Vlahuţă. În timp, scrisoarea i s-a întipărit atât de bine în memorie încât şi astăzi îi poate reproduce cu fidelitate conţinutul, cu aceeaşi emoţie şi veneraţie...
Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad
Muzeul a fost înfiinţat de elita intelectualilor bârlădeni în 10 aprilie 1914, din dorinţa de a strânge bunuri culturale într-o instituţie specializata care să le tezaurizeze şi să le valorifice pentru marele public.
Printre aceştia, la loc de cinste stă prof. Stroe Belloescu, profesor care, din averea sa, a construit un imobil în anul 1909 ca sediu pentru prima bibliotecă publică şi primul muzeu. În cei aproape 100 de ani de existenţă, muzeul a primit mai multe donaţii din partea unor mari personalităţi, pasionaţi colecţionari, fără nicio clauză pecuniară. Amintim doar pe câţiva dintre aceştia:prof. dr. doc. Ion Chiricuţa (1917-1988), dr. Marcel Vainfeld (1917-1990), dr. Constantin Teodorescu (1939-2011), prof. George Ivascu etc. Din 1957, palatul fostei prefecturi de Tutova – clădire monument, construit probabil după planurile arhitectului italian Giovani Baldorossi, în stil neoclasic, cu etaj şi parter – este sediul central al muzeului.
În prezent, muzeul oferă publicului expoziţii permanente, diverse sub aspect tematic. Şase colecţii intrate ca donaţii, compuse din artă populară românească, artă plastică şi decorativă europeană şi extrem orientală, numismatică, medalistică, arme, icoane, carte de patrimoniu, sunt toate organizate ca un muzeu de colecţii, situat în strada Vasile Pârvan, la numărul 4, într-o clădire construită la sfârşitul secolului XVIII, care a aparţinut lui Alecu Sturdza Spătar. Separat, în palatul fostei prefecturi de Tutova este găzduită o expoziţie de artă contemporană românească. Într-un alt imobil sunt expuse expoziţiile:„Bârladul cultural, sec. XIX-XX”;„Cuza şi epoca Sa”, „Cabinet numismatic din secolul IV î. Chr. până în zilele noastre”;„Floră, faună şi litologie din Podişul Bârladului”. În altă clădire este găzduit Muzeul „Marcel Guguianu”. De asemenea, în cadrul muzeului funcţionează cel mai modern Planetariu existent la ora actuală în România, un Observator astronomic cu trei telescoape şi alte aparate de observaţii şi un cinematograf 3D. Program de vizitare:marţi-duminică:8-18;preţ bilete:2 lei – adulţi, 50 de bani – copii.
