Intrarea Statelor Unite în război în 1917
Pe 2 aprilie 1917, președintele american Woodrow Wilson se adresa Congresului, cerându-i să declare război Germaniei, spunând că „lumea trebuie să devină un loc mai sigur pentru democrație”. Patru zile mai târziu, Congresul vota – cu o majoritate zdrobitoare – în favoarea declarației de război.
Ziarul The New York Timesscria că „Statele Unite au intrat practic în război” odată cu discursul lui Wilson. „În fața unui public care l-a aclamat așa cum nu mai fusese aclamat în Capitoliu în viața sa, Preșdintele [...] a declarat intrarea într-un război ce nu trebuie să se sfârșească până când problema dintre autocrație și democrația nu s-a rezolvat.”
Iar aceasta era o declarație ce venea din partea unui președinte care și-a câștigat cel de-al doilea mandat în 1916 apelând la dorința americanilor de a nu intra în război. Principalul slogan al campaniei electorale ale lui Wilson promova ideea că până atunci reușise să țină Statele Unite departe de conflictul european. Însă Wilson nu era dispus să păstreze neutralitatea Americii dacă provocările Puterilor Centrale deveneau prea periculoase pentru siguranța și interesele naționale. În discursul ținut odată cu nominalizarea sa pentru candidatura Partidului Democrat la președinție (septembrie 1916), el avertiza Germania că atacurile submarinelor germane în care mureau cetățeni americani nu vor fi tolerate.
Wilson:germanii au început „un război împotriva omenirii”
În discursul din 2 aprilie, referindu-se la decizia germanilor de a trece la războiul submarin total, Wilson declara că „pentru puțin timp nu am putut să cred că asemenea lucruri pot fi făcute de vreun guvern care până acum a subscris la practicile umane ale națiunilor civilizate. [...] Actualul război submarin german împotriva comerțului este un război împotriva omenirii.”
„Cu simțul profund al caracterului solemn și chiar tragic al pasului pe care îl fac și al responsabilităților serioase pe care le implică, dar supunându-mă fără ezitare datoriei mele constituționale, sfătuiesc Congresul să declare acțiunile recente ale Guvernului German Imperial ca fiind nimic mai puțin decât război împotriva Guvernului și poporului Statelor Unite;să accepte în mod formal statutul de beligeranță ce a fost astfel forțat asupra sa și să ia măsuri imediate nu doar pentru a aduce țara într-o mai bună stare de apărare, ci și să-și exercite toate puterea și să folosească toate resursele pentru a supune Guvernul Imperiului German și a-l face să încheie pacea.”
De la începutul Primului Război Mondial, în vara anului 1914, Statele Unite căutaseră să stea deoparte de problemele Europei. Intr-un discurs ținut în august 1914, Wilson lansa declarația de neutralitate, spunând că „Statele Unite trebuie să fie neutre [...] în aceste vremuri ce vor pune în încercare sufletele oamenilor. Trebuie să fim imparțiali atât în gândire, cât și în acțiune, trebuie să ne înfrângem sentimentele și să limităm orice tranzacție ce poate fi considerată ca favorizând una dintre părți în lupta contra celeilalte.”
Cei mai mulți dintre americani sprijineau neutralitatea, însă oamenii de afaceri și producătorii aveau relații cu țările aflate în conflict, aprovizionând cu precădere tabăra aliată cu muniții, alimente și împrumuturi. Practic, neutralitatea Americii nu a fost una imparțială, ci una favorabilă Antantei. Pe parcursul următorilor doi ani și jumătate, Statele Unite au fost treptat atrase în război de mai mulți factori, inclusiv agresiunile submarinelor germane. În 1915, un submarin german a scufundat vasul Lusitania, o navă britanică la bordul căreia au murit 128 de americani. La momentul respectiv, Wilson a amenințat că va lua măsuri împotriva Germaniei, care s-a angajat apoi că nu va mai ataca navele comericiale. Problema a reapărut însă în martie 1916, când germanii au atacat un bac francez. Ei au promis din nou că vor lăsa navele de pasageri în pace, dar în ianuarie 1917 au anunțat începutul războiului submarin total. Această declarație i-a făcut pe americani să rupă relațiile cu Germania.
Decizia americanilor de a intra în război a fost influențată și de Telegrama Zimmerman, o notă trimisă de către Ministrul de Externe german, Arthur Zimmerman, ambasadorului mexican, prin care promitea ajutor Mexicului în revendicarea unor teritorii americane în schimbul sprijinirii germanilor în război. Telegrama a fost însă interceptată de britanici și transmisă americanilor la 24 februarie 1917.
Până atunci, Statele Unite evitaseră să se pregătească pentru război. De aceea, armata sa era relativ mică din punct de vedere numeric și prost echipată pentru război. În aceste condiții, Wilson a cerut organizarea și mobilizarea tuturor resurselor materiale necesare și recrutarea a 500.000 de soldați. Primii soldați americani au ajuns în Franța în iunie 1917;până în primăvara lui 1918 Statele Unite aduseseră contribuții importante eforturilor Antantei, implicarea lor în război fiind factorul-cheie care a rupt impasul ce se instalase între statele beligerante europene. În total, peste 4 milioane de soldați americani au fost mobilizați în timpul războiului și peste 2 milioane au fost trimiși în Europa.
Telegrama Zimmerman
„Intenționăm să începem la 1 februarie războiul submarin total. Ne vom strădui, în pofida acestui fapt, să menținem Statele Unite ale Americii neutre. În cazul în care această încercare eșuează, facem Mexicului o propunere pentru o alianță în baza următoarelor:să facem război împreună, să facem pacea împreună, sprijin financiar generos și o înțelegere din partea noastră conform căreia Mexicului va recupera teritoriile pierdute în Texas, New Mexico și Arizona. Detaliile înțelegerii sunt lăsate în voia voastră. Îl veți informa pe președinte despre aceste fapte în cel mai strict secret imediat ce izbucnirea războiului cu Statele Unite ale Americii este sigură și veți adăugați sugestia că el ar trebui, din proprie inițiativă, să invite Japonia să adere imediat și în același timp să medieze între noi și Japonia. Vă rog atrageți atenția Preșdintelui asupra faptului că folosirea fără milă a submarinelor noastre oferă acum perspectiva de a-i convinge pe englezi să încheie pacea în câteva luni.”
Mexicanii au ajuns însă la concluzia că recuperarea teritoriilor avute în vizornu era posibilă. Ei au refuzat oferta germanilor, motivând că Mexicul nu ar putea face față unui război cu o Americă mult mai puternică și că promisiunile „sprijinului financiar generos” erau lipsite de fond, având în vedere că englezii controlau Atlanticul, iar Mexicul nu putea conta pe transporturile germane de arme și muniție. În plus, chiar dacă țara ar fi avut mijloacele necesare pentru câștigarea unui conflict cu Statele Unite, dacă ar ocupa teritoriile respective, guvernul mexican s-ar înfrunta cu dificultăți serioase în integrarea sau pacificarea numeroasei populații vorbitoare de engleză. Și nu în ultimul rând, intrarea Mexicului în război împotriva americanilor ar compromite relațiile cu așa-zisele „națiuni ABC” (Argentina, Brazilia, Chile), cu care mexicanii cooperaseră în vederea prevenirii unui război cu Statele Unite.
Telegrama a fost descifrată de criptografii britanici în ianuarie 1917. Însă englezii nu au transmis textul telegramei americanilor decât spre sfârșitul lunii februarie, și asta din două motive:pentru a-și proteja propriile servicii de informații, astfel încât germanii să nu afle imediat despre interceptarea telegramei, și pentru a aștepta momentul oportun, valorificând creșterea sentimentelor antigermane din Statele Unite. În cele din urmă, telegrama a fost transmisă Washingtonului pe 24 februarie, iar subiectul a ajuns în presă la 1 martie.
Surse:
http://learning.blogs.nytimes.com
http://wwi.lib.byu.edu/index.php/Wilson%27s_War_Message_to_Congress
