Cocaina şi heroina, medicamentele si ingredientele miraculoase din doctoriile de odinioară
Siropuri tonice pe bază de frunze de coca, dropsuri cu cocaină pentru a calma durerile de dinţi ale copiilor şi licori revigorante pentru minte şi trup cu adaos de heroină, sunt numai câteva dintre remediile extrem de populare la 1900.
La începutul secolului XX, medicii recomandau bolnavilor ca tratamente siropuri şi dropsuri pe bază de coaină, heroină şi metamfetamina. Pneumonia, durerea de dinţi a micuţilor, insomnia şi depresia erau vindecate cu ajutorul unor substanţe interzise astăzi prin lege.
Siropul-minune pentru durerile de gingii
Această licoarea medicinală pe bază de morfină a fost creată de Charlotte N. Winslow şi comercializată pe piaţă de fiul ei vitreg, Jeremiah Curtis, încă din 1849. Un flacon din siropul-minune, folosit de mame pentru a calma durerilor de gingii ale copiilor, conţinea 65 de miligrame de morfină, carbonat de sodiu şi amoniac. Aliatul de încredere al mămicilor, aşa cum era promovat siropul doamnei Winslow, calma durerile micuţilor şi dădea somnolenţă.
Pentru a alina durerile de dinţi ale odraslelor, părinţii plăteau câte 15 cenţi pentru dropsuri cu cocaină.
Dropsurile cu cocaină
La două decenii după inventarea heroinei de către Alder Wright, în 1874, chimistul Felix Hoffman, angajat al unei companii farmaceutice din Germania, a preparat pilule pe bază de heroină în timp ce încerca să obţină codeina. Medicamentul s-a bucurat de un val de apreciere, fiind folosit ca remediu în tratarea gipei, pneumoniei şi tuberculozei.
Chiar şi faimoasa reţetă după care a fost preparată Coco-Cola conţinea cocaină. Pentru că autorităţile americane au interzis producerea şi vânzarea de alcool, John Pemberton a creat un soi de vin, amestecând arome de fructe, extracte din nuci de kola (cafeină) şi frunze de coca. Timp de 12 ani, începând cu 1891, conducerea companiei a decis să comercializeze această băutură carbogazoasă folosind nouă miligrame de cocaină pe sticlă.
Ţigări pentru tratarea astmului
La mijlocul secolului al XIX-lea, doi medici propuneau pacienţilor bonavi de astm să fumeze ţigări. Doctorul englez Henry Hyde Salter şi colegul său credeau că această infecţie pulmonară cronică apare în urma trăirii unor emoţii puternice. Printre „tratamentele“ pe care Salter le promova se regasea şi tabacul, dar si sedativele precum cloroformul.
Licori din frunze de cannabis, comercializate în S.U.A şi India
Şi metamfetamina era la loc de frunte printre medicamente în epoca Victoriană. Comercializată sub denumirea de „Norodin“, metamfetamina era recomandată celor ce sufereau de depresie „blândă“. În realitate însă, aceasta cauzează depresia şi se află în strânsă legătură cu pornirile sinucigaşe, anorexia, artimiile cardiace, insomnia, presiunea arterială, atacurile de cord şi atacurile cerebrale.
Vinul Mariani, o băutură apreciată şi de Papa Leon al XIII-lea
Vinul Mariani a fost un medicament tonic brevetat şi creat în jurul anului 1863 de chimistul Angelo Mariani, după ce acesta a citit declaraţiile neurologului italian Paolo Mantegazza privind beneficiile medicale ale cocainei.
În 1863, Mariani a hotărât să comercializeze o licoare bahică, numită Tonique Vin Mariani, preparată din vin Bordeaux tratat cu frunzele de coca. Băutura a primit recenzii favorabile şi din partea personalităţilor de la acea vreme. Astfel, Regina Victoria a Marii Britanii, Papa Leon al XIII-lea şi, mai târziu, Papa Sf. Pius al X, s-au declarat încântaţi de gustul acestui sirop roşiatic.
