Cea mai riscantă operațiune de spionaj făcută în spatele frontului: un spion român cerșea printre soldații germani
La începutul lunii iulie 1917, trupele române refăcute erau gata să înceapă ofensiva pentru eliberarea teritoriilor vremelnic ocupate de armatele Puterilor Centrale. Lovitura principală urma să se dea pe frontul Armatei I române şi al Armatei a IV-a ruse, la Nămoloasa, precedată de o operaţie simultană în sectorul Mărăşti. Prin înaintarea concentrică a forţelor române şi ruse spre vest şi nord-vest se urmăreau încercuirea şi nimicirea Armatei a IX-a germane. Lipseau informaţiile privind rezervele, aprovizionarea şi mişcarea trupelor adverse, nu se ştia prea multe despre ceea ce se întâmpla în spatele liniilor inamice.
La 9 iulie 1917, maiorul aviator Andrei Popovici, comandantul Grupului 2 Aeronautic Tecuci, a primit un ordin de la Marele Cartier General român să pregătească un avion pentru îndeplinirea unei misiuni speciale care consta în depunerea în spatele liniilor inamice a unui ofiţer din Serviciul de informaţii. Comandantul Popovici a discutat misiunea împreună cu căpitanul av. Haralambie Giossanu, comandantul Escadrilei F. 4, unitate specializată în zboruri de noapte şi la distanţă mare. Cei doi comandanţi au căzut de acord să plece în misiune plutonierul av. Tase Rotaru, un pilot de un calm desăvârşit, un adevărat as al manşei care zbura zilnic şi se făcuse remarcat prin misiuni efectuate în spatele liniilor inamice. Zburase în zona Buzăului, dar şi la Covasna sau Târgu Secuiesc, şi de fiecare dată se întorsese la aerodrom cu informaţii importante.
Noaptea de 10 iulie 1917 era liniştită şi fără lună. Într-un hangar, o duzină de mecanici se adunară în jurul aparatului ce urma să plece în zbor. Plutonierul aviator Tase Rotaru (foto stânga) urmărea atent munca mecanicilor dorind verificarea avionului în timp util. Ţinea morţiş să plece cu bătrânul lui Farman tip 40 nr. 3343 reparat de zeci de ori, peticit şi vopsit chiar de mâna lui. Îi cunoştea toate cusururile, dar nu-l lăsase niciodată la ananghie. La ora două noaptea, pilotul Tase Rotaru se prezentă pe terenul de zbor. În carlingă se instalase ofiţerul de informaţii Aurel Bălăşanu îmbrăcat în haine sărăcăcioase, având pe cap o pălărie ruptă.
Dacă totul decurgea normal, „pasagerul’’ trebuia lăsat la marginea satului Topliceni din apropierea oraşului Râmnicu Sărat. Farmanul 40 se desprinse de pământ ca o fantomă cenuşie şi dispăru în noapte. Trei sferturi de oră mai târziu echipajul nocturn se apropia de linia frontului. Trecură liniile. Un proiector inamic îi căuta cu fascicolul său mortal. Pentru o clipă, pilotului îi dispăru toată oboseala acelei nopţi. Controlă aparatele de bord şi avionul pierdu din înălţime. Ştia să procedeze în asemenea cazuri. Raza de lumină a proiectorului mătura cerul, cercetând colţurile cele mai îndepărtate ale orizontului. Se mai mişcă încoace şi încolo, apoi rămase la punct fix de parcă ar fi fost bătută în cuie. Nu-i zări. După un ocol mare, făcând mici spirale, ocolind satele, Farmanul se îndreptă spre Râmnicu Sărat.
Când ajunse la locul stabilit, Tase Rotaru, la lumina reflectorului montat pe aripa inferioară stângă, începu să caute un teren de aterizare. A redus motorul, coborând încet la marginea unei păduri de salcâmi în apropiere de satul Topliceni-Râmnicu Sărat. A pipăit solul cu roţile şi a aterizat perfect pe un drum de ţară. Misteriosul pasager sări din carlingă ducând cu el o cuşcă cu porumbei călători. Se făcu nevăzut printre copacii pădurii. A doua zi dimineaţa, în gara din Râmnicu Sărat, un cerşetor îmbrăcat în haine ponosite, stârnea mila tuturor. Din ochiul drept i se prelingeau continuu lacrimi pe obraz, simulând şi crize de epilepsie. Cunoscând bine limba germană, ofiţerul nostru de informaţii care fusese instruit la Iaşi de către specialiştii români şi francezi, luând lecţii privind arta deghizării, şi-a jucat bine rolul. Ofiţerii din Serviciul de contraspionaj german care activau în oraş n-au putut să-şi dea seama cine era acel „cerşetor”, agentul Trottner (nr. matricol 19), l-au urmărit o perioadă de timp, fără să bănuiască cine se ascundea sub acele zdrenţe.
Mai mult, comenduirea gării i-a permis „bolnavului de epilepsie” să cerşească printre soldaţii germani aflaţi în tranzit. Sublocotenentul Aurel Bălăşanu a transmis cu ajutorul porumbeilor informaţii importante, printre care şi deplasarea de pe Frontul de Vest a Diviziei 76 Infanterie de rezervă germană, pe frontul românesc. La termenul stabilit, pilotul Tase Rotaru a plecat din nou în zbor pentru a-l aduce acasă pe ofiţerul de informaţii Bălăşanu. Pentru fapta sa de arme, subofiţerul av. Tase Rotaru a fost decorat cu medalia „Bărbăţie şi credinţă” cu spade clasa a II-a. În noaptea de 25 august 1917, Tase Rotaru a îndeplinit o nouă misiune în spatele liniilor inamice, faptă răsplătită prin avansarea sa la gradul de sublocotenent. Pentru curajul dovedit, temerarul aviator a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” cu spade în gradul de Cavaler, „Virtutea Militară” cu spade clasa I, „Virtutea Aeronautică” cu spade în gradul de Cavaler, „Medalia Militară franceză”. În cursul anului 1917, aviaţia română a efectuat peste 20 de misiuni secrete în liniile inamice, venind în sprijinul serviciilor de informaţii.
Acest text este un fragment din articolul „1916-1919. Războiul aerian easupra României - 1916-1919”, apărut în Historia Special nr. 26, disponibilă la toate chioşcurile de presă în perioada 28 martie-01 iulie 2019 şi în format digital pe paydemic.com.
