Bătălia Iutlandei, cea mai mare înfruntare navală din Primul Război Mondial

Bătălia Iutlandei a fost cea mai mare bătălie navală din Primul Război Mondial. A fost, de fapt, singura mare bătălie navală a războiului, iar ambele tabere (flota britanică și flota germană) au susținut ulterior că au câștigat confruntarea.

Reinhard Scheer e numit la comanda Flotei germane în ianuarie 1916 și începe o serie de mișcări în apropierea coastelor britanice. Scheer era convins că britanicii nu pot descifra codurile liniilor de comunicații ale flotei sale și credea că flota britanică, aflată la Scapa Flow în Nordul Scoției, nu va putea interveni în cazul unui atac surpriză de proporții. Însă Scheer se înșela:englezii descifrau toate mesajele codate ale germanilor și erau pregătiți să răspundă unui atac naval.

Ambele flote au navigat în formațiuni similare, cu flotile de recunoaștere în fața navelor de bătălie. Bătălia propriu-zisă a avut cinci faze. În prima fază, amiralul Beatty, aflat în fruntea crucișătoarelor britanice, se confruntă cu forța germană echivalentă condusă de Amiralul Hipper (31 mai), pe care o împinge spre sud, în direcția flotei germane.

În a doua fază, Beatty se retrage spre Nord, urmărit de cuirasatele germane. În acest punct, ambele tabere considerau că bătălia mergea potrivit planului (în ciuda faptului că englezii pierduseră deja 2 nave). Însă și pe germani îi aștepta o surpriză neplăcută:crezând că sunt implicați într-o urmărire care se va termina cu distrugerea crucișătoarelor britanice, germanii s-au trezit dintr-o dată bombardați de flota condusă de Amiralul Jellicoe, despre care credeau că se află prea departe pentru a putea interveni.

Artileria britanică l-a obligat pe Scheer să se retragă. Amiralul german a încercat atunci o manevră care s-ar fi putut termina foarte prost:el s-a întors, sperând să se strecoare pe lângă navele lui Jellicoe, pentru a se întoarce în apele Balticii. Jellicoe încetinise însă, iar germanii s-au trezit față în față cu navele britanice. Flota germană a fost grav avariată în această confruntare și a fost, din nou, obligată să se retragă.

În cele din urmă, în faza finală a bătăliei, după o noapte de lupte intense, retragerea crucișătoarelor germane a fost acoperită de câteva nave mai ușoare, în timp ce amiralul Jellicoe a pierdut timp prețios încercând să evite un atac de torpile.

Germanii au pierdut în total 11 nave, iar englezii 14 (și de două ori mai mulți marinari). Cu toate acestea, celelalte nave germane au fost mai avariate decât ale englezilor, dându-le acestora din urmă un avantaj.

Flota britanică nu a reușit să obțină o victorie decisivă, dar nici planul lui Scheer de a distruge o parte importantă a flotei inamice nu a reușit

Iutlanda a fost ultima, și cea mai mare, dintre bătăliile navale ale războiului. Chiar dacă Flota britanică a pierdut mai multe nave în această bătălie, flota germană a fost mult mai slăbită, eliminând posibilitatea ca pe viitor aceasta să mai reperzinte vreun pericol. Germanii au realizat astfel că nu pot contesta supremația britanică în Marea Nordului.

Marea flotă de care Kaiserul Wilhelm al II-lea fusese obsedat, și cu care sperase că-i va putea egala pe britanici (înrăutățind astfel și mai tare relațiile dintre cele două state), se dovedise a fi o armă slabă. În ciuda acestui fapt, bătălia a fost o dezamăgire în Marea Britanie, unde oamenii se așteptau la un nou Trafalgar. Remiza din Iutlanda, pentru care flota britanică a luptat eroic, nu a fost apreciată decât în momentul în care Germania a revendicat victoria.

Confruntările dintre cele două flote nu s-au terminat după Bătălia Iutlandei. Germanii reprezentau încă o amenințare, englezii fiind forțați să-și păstreze navele de bătălie în Marea Nordului. Însă după iunie 1916, Germania nu a mai riscat o confruntare directă cu întreaga flotă britanică. În cele din urmă, la finalul anului 1916, după alte câteva tentative eșuate în reducerea avantajului numeric al britancilor, Marina Germană și-a schimbat prioritățile și a trecut la tactica războiului submarin total, ce va atrage intrarea Statelor Unite în conflict.

Un expert naval german declara, la sfârșitul războiului, că „pierderile flotei noastre au fost severe. La 1 iunie 1916 tuturor le-a fost clar că această bătălie trebuie să fie, și va fi, ultima.” 

Sursa: www.firstworldwar.com