Atelierul lui Brâncuşi - sanctuarul de pe Impasse Ronsin
Începutul secolului al XX-lea a trimis cei mai mari artişti ai Europei la Paris. Capitala Franţei devenise un adevărat Turn Babel al artiştilor plastici:Picasso a părăsit Spania, Modigliani a lăsat Italia, Marc Chagall a plecat din Rusia. Constantin Brâncuşi a plecat din România spre Paris, pe jos, străbătând pe jos toată distanţa şi ducând pe picioare pneumonia şi sărăcia.
A plecat din România în 1904. În 1916, sculptorul şi-a creat propriul atelier:Impasse Ronsin, nr.8. Multitudinea de metale şi de blocuri de piatră au cântărit prea greu pe podeaua atelierului, încât aceasta a cedat. În 1927, Brâncuşi s-a mutat pe Impasse Ronsin, la numărul 11. Acolo avea să creeze şi să trăiască până la moartea sa, în 1957. În timp, atelierul s-a extins, ocupând încă alte patru spaţii adiţionale. Acolo, la numărul opt, românul crease un paradis al artiştilor.
Atelierul avea şi vecini pe măsură. Se împrietenise cu soţii Claude şi Francois – Xavier Lalanne;aceştia îşi înveseleau serile cu câte o vodcă sau o ţigară. Brâncuşi îmbătrânise. Claude îşi aduce aminte că românul nu îşi mai putea ridica nici măcar uneltele, de multe ori el fiind mâna lui dreaptă. „ El avea vizitatori, colecţionari, care aduceau alţi oameni să îi viziteue studioul. De asemenea, au venit foarte mulţi americani, care doreau să îi aducă un omagiu sau să îi cumpere lucrările.”, îşi amintea Lalanne. cu cât înainta în vârstă, Brâncuşi era din ce în ce mai neprietenos şi neputincios. La începutul anilor’50, el a încetat să mai sculpteze. Ultima sa operă a fost Grand Coq, finalizată în 1949. În schimb, el îşi petrecea timpul rearanjându-şi celelalte lucrări.
În ultimii ani de viaţă, Brâncuşi a devenit preocupat de aspectul atelierului:şi-a creat mobila şi şi-a aranjat până când şi uneltele frumos, pe pereţi. Cu câţiva ani înainte să moară, el a făcut o înţelegere cu proprietarii locului şi cu guvernul francez ca atelierul lui să fie păstrat intact. Acum, el este în vecinătatea Centrului George Pompidou.
