Armata Roșie și pustiirea a două instituții piteștene în anul 1944

Oamenii de astăzi cred că totul a fost construit în vremea comunismului și atunci au fost realizări mărețe. Chiar dacă se știe că Armata Roșie a adus nenorocirea ideologică de peste Nistru, locuitorii României s-au obișnuit să considere ideologia egalitaristă drept ceva pozitiv. Nicolae Ceaușescu a fost un adevărat patriot și a luptat împotriva rușilor în timp ce făcea totul pentru fericirea celor conduși.

Interesant este că nu s-a făcut ceva pentru poporul român și intrarea trupelor comuniste a însemnat un adevărat prăpăd, comparabil cu un tsunami care a măturat totul în cale în trecerea din anul 1944 și apoi la întoarcere. S-au adăugat livrările în contul despăgubirilor de război și Stalin a știut să stoarcă resursele până la înfometarea cumplită a locuitorilor, mulți pierind prin înfometare.

Orașul Pitești a cunoscut năvala cuceritorilor mânați de poliția politică în numele unei ideologii utopice în toamna anului 1944. Unitatea militară cu numărul 13.856, semnul secretului de stat era peste tot, a luat cu asalt Primăria Pitești în căutare de trofee și ofițerii au fost încântați de ceea ce realizase capitalismul. Au fost încărcate în camioane o bibliotecă din stejar și cu cristal, trei covoare din lână, două carpete, o canapea plușată, patru fotolii tip scaun și un fotoliu din piele. Autoritățile locale au făcut un inventar al pagubelor după trecerea urgiei, dar nu s-a putut obține vreun bon din partea jefuitorilor pentru a se putea trece valoarea obiectelor în contul despăgubirilor de război, prețul acestora fiind socotit la 575.000 de lei.

Chiar dacă aveau nevoie de forțe de ordine pentru menținerea liniștii în spatele frontului, sovieticii nu s-au putut abține să nu se motorizeze prin capturarea bazei auto a Poliției Pitești. Au fost luate patru autoturisme, 125 de piese auto și un camion. Paguba a fost calculată la 23.127.940 lei, ceea ce echivala cu aproape opt autoturisme sau 23 de tractoare.

Armata Roșie, excluzând dotarea cu armament, nu s-a prezentat ca o oștire modernă, ci era trimisă să zdrobească prin teroare moralul localnicilor din statele ocupate, aceștia urmând apoi să se supună mai ușor experimentelor politice de tip totalitar. Jaful a fost o metodă rapidă de aprovizionare și, în același timp, de distrugere a proprietății private și de ștergere a amintirii despre realizările capitalismului. Oare o fi ajuns biblioteca frumoasă undeva în Uniunea Sovietică pentru a se vedea cum arată slava cuceritorilor? Sistemul a fost acceptat de către Stalin pentru că ajuta la o îmbunătățire a dotării Uniunii Sovietice cu obiecte care să ofere prestigiu autorităților ce nu erau în stare să ofere locuitorilor din vastul lagăr ideologic decât arme, teroare și durere.

România a fost o adevărată mină de resurse pentru Uniunea Sovietică și astfel lagărul socialist a supraviețuit până în 1991. Pierderea coloniilor în 1989 a fost o catastrofă pentru liderii de la Moscova și colosul făurit de Stalin s-a prăbușit în plânsetele celor ce rămăseseră dornici să terorizeze restul populației în numele unor idei utopice.

_{Foto sus: Armata Roșie la intrarea în București, la 30 august 1944 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 73/1944)}